FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
De la înțelepciunea șoferului Giogu la nodul în gât sau discursul despre iubire* (Exercițiu de lectură)
Text postat de Elena Stefan
De la înțelepciunea șoferului Giogu la nodul în gât
sau discursul despre iubire*



Existența cotidiană, înțeleasă ca un ansamblu de incoerențe aparente, pune eul în diverse ipostaze textuale, contextuale și intertextuale.
Textul de mai sus valorifică astfel de oportunități și se constituie într-un „pluridiscurs” în principal despre iubire. Pluralitatea discursului nu pare evidentă însă la o minimă și atentă citire a textului putem observa clivajele textuale care denotă planuri, personaje și abordări diferite. Poemul, căci avem de-a face cu un poem, creează aparența unui posibil monolog lipsit de logică însă aceasta este doar o „perdea textuală de fum” Structura, perceptibilă ca fiind oarecum haotică, este premeditată și este rezultanta unui procedeu firesc, descriptivist al diverselor ipostaze decupate dintr-o realitate banală: habitaclul unei mașini, aparținând unei televiziuni, mașină aflată în trafic, la o oră de mare aglomerație, într-un oraș concret București, denotat de „ți-am zis sa n-o iei pe călărași/doar un tramvai și se blochează totul”. În această mașină personajele par a avea o misiune comună. Aceea de a se deplasa la un caz „avem caz avem caz moare unul mergem să-l filmăm” Aceasta ar fi primul plan textual sugerat lectorului și „indus” unuia dintre personaje. Poate ca un șiretlic având rolul de a „acoperi” de a justifica prezența personajelor ori a unuia dintre ele în acel spațiu. Spun aceasta deoarece mai jos întâlnim, fie, ca deducție logică fie, ca revelație, aserțiunea: „ai mințit tot drumul nu avem caz nu mergem să filmăm” De ce să fi folosit unul dinte personaje acest truc? Răspunsul este simplu. Pentru că în acel spațiu și printre acele personaje se afla sentimentul care în subtext face obiectul poemului, iubirea. Și acel cineva a fost interesat de a fi împreună subiecții acestui sentiment. Ori care doresc să vorbească despre acest sentiment. Acesta ar fi un al doilea plan textual. În această realitate „evolueaz㔠în sensul că se manifestă existențial, direct, ori mediat diverse tipologii, astfel încât avem de-a face cu o întrepătrundere de discursuri, le-am putea spune limbaje, care abordează planuri existențiale diferite. Avem de-a face cu un fel de intertextualitate care permite simultaneitatea discursurilor.
Astfel, iată, prima parte a poemului, conține planul preocupant pentru cel puțin unul dintre personaje, discursul despre iubire fragmentat de planul existențial concret, acela al deplasării și, al posibilei ori doar al invocatei ca pretext, misiuni și, poate, un alt plan acela al destinderii ori al lui „ridendo”.
Așadar putem extrage din text, fără să greșim, discursul despre iubire cu diversele opinii despre aceasta,

„cine vorbea aici de iubire?
ce e iubirea?
iubirea e un sentiment
rahat este o boală
"iubirea e o boală, taică, zice moșu
orice ai face tot la pat ajungi"
iubirea e un banc?”

planul care ține de simultaneitatea deplasării cu preocupările personajelor din habitaclu

„intră în depașire taie calea unuia e una
uite ce proastă e o iert că este proastă giogu e șofer”

planul misiunii reale sau doar pretext,

”…..nu vedeți ca e de televiziune
avem caz avem caz moare unul mergem să-l filmăm”

și planul „ridendo”

”giogu mi-a zis azi vrei bancuri pt sare și piper
uite un banc de banc
ce e iubirea?”

Evident această n-chotomizare am făcut-o din considerente strict analitice având doar rol de facilitare a percepției intertextualității înțelese ca simultaneitate a întrepătrunderii planurilor textuale în sensul în care Julie Kristeva a definit-o ca fiind „un segment care va fi rezultanta intersectării unui număr de voci, a unui număr de intervenții textuale, ce sunt combinate într-un unic spațiu semantic”.
Privit astfel, intertextual și multiplanic, poemul își relevă substanța și valoarea și ne descoperă un autor cu adevărat important.
Ca să nu atenuez plăcerea de a descoperi și alte sensuri mă voi limita doar la a extrage din text, integral, planul discursului despre iubire, plan care poate avea propria sa autonomie. Se înțelege că textul trebuie luat integral. „Extracția”
prezentată mai jos nu are decât valoare exemplificativ analitică.

cine vorbea aici de iubire?
ce e iubirea?
iubirea e un sentiment
rahat este o boală
"iubirea e o boală, taică, zice moșu
orice ai face tot la pat ajungi"
iubirea e un banc?
iubirea e o boală
mai ții minte simptomul
cum ți se încrețește pielea când te atinge
cum se încinge tâmpla cand limba se strecoară în ureche
cum obrazul se încinge sub palma lui a ei
iubirea este o boală grea în stomac ți se deschid vulcani
un nod în gât
când iubita iubitul iși mângâie genunchiul cu privirea pierdută pe geam
iubirea este o boală simplă de piele
și de ce-ți bate inima mai tare
când se apropie cu buzele de sânul tău
nici nu trebuie să te atingă și intri în colaps
tu când ai simțit dușul rece/incandescent
ultima oară
dar de când vorbim noi doi despre iubire
nu vorbim despre iubirea e un banc
este o boală e pentru sare și piper
iubirea se vindecă
deci e o boală
ai simțit că ți se întăresc sfârcurile
că amețești când te strânge în brațe
nimic altceva nu a făcut
și pulsul ți-a crescut
nu nu e banc iubirea nu e banc
iubirea este boală
incurabilă
terminală
exagerezi hai că exagerezi
orice ai face
asculta la moș giogu
ca să te vindeci
tot la pat ajungi


*Giogu a zis iubirea e o boală**

cine vorbea aici de iubire?
giogu mi-a zis azi vrei bancuri pt sare și piper
uite un banc de banc
ce e iubirea?
intră în depașire taie calea unuia e una
uite ce proastă e o iert că este proastă giogu e șofer
să v-o trag la toți și la toate nu vedeți ca e de televiziune
avem caz avem caz moare unul mergem să-l filmăm
iubirea e un sentiment
rahat este o boală
"iubirea e o boală, taică, zice moșu
orice ai face tot la pat ajungi"
iubirea e un banc?

un banc de banc
să vezi cât o să stăm aici
ți-am zis sa n-o iei pe călărași
doar un tramvai și se blochează totul

iubirea e o boală
mai ții minte simptomul
băi așa se merge cretin cu mertz pui de proastă
acu' ce stai ca prostu'
nu vezi că e verde
avem caz e unul pe moarte mergem să-l filmăm
febra tremurul
cum ți se încrețește pielea când te atinge
cum se încinge tâmpla cand limba se strecoară în ureche
cum obrazul se încinge sub palma lui a ei

de ce e pui de proastă de ce nu pui de prost
iubirea este o boală grea în stomac ți se deschid vulcani
un nod în gât
când iubita iubitul iși mângâie genunchiul cu privirea pierdută pe geam
e prea proastă precis e o ea

ai mințit tot drumul nu avem caz nu mergem să filmăm
iubirea este o boală simplă de piele
și de ce-ți bate inima mai tare
când se apropie cu buzele de sânul tău
nici nu trebuie să te atingă și intri în colaps
ce termeni folosești...
păi da că sunt deștept
și nimeni nu moare și dacă moare ce
nu ne așteptă nimeni
trecem de drept mergem spre eroilor
aici e important
și aici e
tu când ai simțit dușul rece/incandescent
ultima oară
dar de când vorbim noi doi despre iubire
nu vorbim despre iubirea e un banc
este o boală e pentru sare și piper
n-ai zis când ai urcat vreau bancuri spune-mi bancuri
îmi trebuie pentru scenarii bancuri bune
nu fi nervos la volan relax
iubirea se vindecă
deci e o boală
ai simțit că ți se întăresc sfârcurile
că amețești când te strânge în brațe
nimic altceva nu a făcut
și pulsul ți-a crescut
nu nu e banc iubirea nu e banc
iubirea este boală
incurabilă
terminală
exagerezi hai că exagerezi
orice ai face
asculta la moș giogu
ca să te vindeci
tot la pat ajungi

**Text postat de către Ioana Barac Grigore
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Îi iubesc pe cei care au ridicat obiecții sănătoase la delirurile verbale ale onorabililor barteșșș, derrruddda & co.
Dar pentru că m-a scîrbit așa de tare tontoroiul criticist al vorbelor goale, nu am mai insistat să aflu cine sunt cei ce i-au luat în bîză pe indivizii.
Totuși, dacă tot vă dați așa cunoscătoare, e de presupus că i-ați bifat și pe oponenți. Pe care, desigur, i-ați cercetat din scoarță-n scoarță, căci, nu-i așa? cum să negi dacă nu cunoști?!
N-ați putea să-mi dați cîteva nume reprezentative și cărțile lor?
Nu da alta, dar să dau și eu citate, să ascultăm și părerea dimpotrivă. Cum ziceua latinii ăia...

PS: Mă voi strădui să fac rost din nou de barteșșș și derrrudaa, ca să vedem dacă citatele din ei vă sunt cunoscute. Căci, dară, sunteți petialistă, nu?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-16 16:23:35
         
 
  Ce vă spuneam? Un pas mic pentru orgoliul dumneavoastră. Dar imens pentru accederea în domeniul fabulos al criticii literare.

"dar eu nu asupra stilului lor am obiecții, ci asupra domeniului lor, INVENTAT, de activitate"

Doar ce vă spusem într-un com: "Răsturnarea operata de Barthes devine clară. Suprimați relația externă dintre un sistem conceptual și obiectul său ; înlocuiți-o cu rigurozitatea condițiilor interne de coerență; substituiți adecvării înlănțuirea ideilor, iar adevărului validitatea: veți tăia astfel craca de sub picioarele scepticului. "Surâsul lui hidos" mai stăruie zadarnic pe buze : cu o algebrică lovitură de baghetă, semnul minus este schimbat in plus. Multiplicitatea ireductibilă a limbajelor critice nu mai este un rău care trebuie vindecat, ci insași expresia libertății, deci a sănătății; proliferarea nu mai este simptomul unui cancer, ci indiciul fecundității. Printr-un adevarat tur de forță, scepticismul este învins, fără să fie depășit, pentru că multiplicitatea nu poate fi depașită și pentru ca nu există unitate și totalitate decât la plural."

Detalii Adevăr și validitate. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=44186

Dar nu l-ați citit. Că, dacă l-ați fi citit, ați fi înțeles revoluția pe care a produs-o Barthes împreună cu telqueliștii în critica literară. Din acel moment, dacă înțelegeți metafora, devine limpede că Pământul se învârtește în jurul axei sale și în jurul Soarelui.

Însă, nimic nou sub soare, domnule coleg. Atâta că doar distanța temporală desparte revolta domniei voastre de, să spunem, "revolta princeps". Iată ce spune Serge Doubrowski: "Nimic mai vechi, după cât se vede, decât disputa aceasta care la nivelul său primar, vreau să spun fundamental, este o dispută de cuvinte. Același reproș revine fără încetare la adversarii lui Barthes și ai confraților săi întru noua critică: nu sunt "clari", folosesc un "jargon", nu spun "simplu" ce au de spus, "complică" totul și, mai ales pe Racine care este atât de simplu. O teamă justificată: până unde pot merge cuvintele, dacă nu suntem vigilenți? Până la idei. Aici e buba."

Și, cu câteva paragrafe mai sus, același SD "..."îți sare imediat în ochi caracterul parcă firesc și imediat colectiv al atacurilor lansate recent împotriva noii critici. A început să miște acolo ceva primitiv și natural. Parcă ai asista, într-o comunitate arhaică, la ritualul de excludere a unui membru periculos. iată de unde vine straniul lexic de execuție: Vor să-l rănească, să-l străpungă, să-l bată, să-l ucidă pe noul critic, să-l târască la judecată, la stâlpul infamiei, la eșafod. (nu cumva recunoașteți în aceste intenții? NM) Fără îndoială, a fost atins ceva vital..." Dar ce anume? Răspunsul lui Brthes ne lămurește: atacând ordinea limbajului, noul critic a încălcat anumite tabuuri."

Cum vă spuneam doar "distanță temporală" 1965-1066 Paris. 2013. O comunitate interanautic localizată având ca loc geometric un site: Europeea. 48 de ani. Imens. În raport cu evoluția literaturii, a criticii literare, a limbajelor. Așa cam de la lămpile electronice la webcam-uri și LCD.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-16 15:34:52
         
 
  Gheorghe Grigurcu, mă rog.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-16 12:25:43
         
 
  Cutuma ca cutuma, da', în curînd, cum am spus, nu vom mai avea loc și noi de genialitățile serenissimei voastre persoane!
"Recuperarea" sună rău, ca expresiune: de unde, "recuperare"? Din coș?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-16 12:18:51
         
 
  Doamna-doamna,
Să vă (mai) esplic:
Înainte de a pierde vremea cu bîzdîgăniile dv. criticiste (mă mai distrez și eu!), am avut ambîțul (gratuit, desigur!) de a-i desluși pe unii – dar și pe alții - dintre cei considerați ca fiind autorități pe domeniu. Nu pentru a deveni, doamne ferește! un fel de scîrța-scîrța intertextualistă pe hîrtie, ci din pură curiozitate. Și chiar am zăbovit ceva vreme pe atare lecturi. Dintre cei enumerați de Înălțimea Voastră Intertextualistă, recunosc, doar pe nea Barteșșș și Derida țin minte a-i fi împrumutat de la o bibliotecă, pierzînd o vreme cu zicerile lor. În posesie, în schimb, am pe unii, pe care i-am enumerat într-un com anterior, - nu revin.
Am avut, la un moment dat, și o preferință: Grigore Grigurcu. El mi-a părut a avea cel mai convingător discurs în materie. Ceilalți, - mai importanți, de - îmi păreau, și îmi par, a fi uscați, livrești, premeditați, convenționali, seci, mult prea tehnici pentru gustul meu. Chiar dac㠖 oh, oh – s-ar zice că taman ei au instituit specificitatea limbajului critic.

Acum, nu mă faceți să mor de rîs, cînd îmi înșirați lista aia de nume, dînd a înțelege că domnia voastră criticistă i-a parcurs pe toți, cu sfințenie și aplicațiune, căci, vorba aia, să i-o spuneți lu mutu. I-oți fi citit și pe ăia de la etc, mă gîndesc, de ați ajuns să faceți așa opturi intertextualiste printre jaloanele criticii și super-criticii?
Da’ dumneavoastră, dumneavoastră cam pe ce loc sunteți? Printre ăi mai cunoscuți, sau la etc etc? Ai, doamna, nu mă dezamăgiți! Lăsați modestia d’oparte, zău, nu se face pentru ca să lînceziți pe un sait anonim, unde nu vă înțelege nimeni, în frunte cu mine!! Afirmați-vă personalitatea, ieșiți în arena leilor, bateți-vă cu barteșii și derizii mamii lor dă intertextualiști! Expuneți-vă, ca să aibă și alții de ce rîde!

Doamna-doamna, metoda mea e simplă și are, ca să zic așa, o judecată onestă dar sănătoasă la bază: un întreg e format din părți; dacă părțile care-l compun sunt debile, mărunțele, hilare, atunci și întregul, care-i suma părților, e la fel. Indubitabil. Prin urmare, analiza, bob cu bob, a textului spune tot despre ansamblu. Păi, cînd eu vă iau la refec formulările abracadabrante, cuvintele aruncate cu furca, bățoase, pompoase, firoscoase, ca niște cocote de bulivar, îmbrăcate și fardate țipător, cum să mai cred că, vai, amănuntele, or scîrțîi ele din încheieturi, dar ansamblul... eeeii... ansamblul, barteșșș, derrrridaa... școala intertextualistă, hermenetistă, autistăăă...!

Nu, doamna, nu am început să pricep elea, pas cu pas evropeistic și pătrunzîndu-mă de adîncimea aserțiunilor dv., am început să mă luminez. Ci doar alde nenea ăia, considerați mai jmekări, alde barteșșș și derrrida m-ar fi făcut a pricepe cîte ceva, eventual. Căci, da, inșii manevrează cu abilitate noțiunile, da, „combat” bine, cum ar veni, dar eu nu asupra stilului lor am obiecții, ci asupra domeniului lor, INVENTAT, de activitate. Ce rost au elucubrațiile lor? Cu ce contribuie ei la „prosperare” inspirațiunii? La „iluminarea” cititorului? La „creșterea productivității” muncii hartistice? La înălțarea culturii pe „tot mai înalte culmi de civilizație și porgressss...”?! Oh, oh – contribuie cu nimic! Se scarpină-n pardon de expresie, cu aerul că au desoperit gaura de la macaroană! Aci e nelămurirea mea: ce vor criticii de la scriitori, par ex? Dacă nu ar exista truditorii promordiali pe cuvînt, ei ce-ar mai face? Ar freca-o! Scurt. Sunt niște paraziți culturali, cu aerele lor de cezari, întocmitori de clasamente de valori și interpretori autorizațiu de semne. Niște impostori!

Dar ceea ce e cel mai dixtractiv, e faptul că porniți, imperturbil și nonșalant, de la ideea absolut marțială, că nu domnia voastră serenissimă o bîzdîgăniți, ci un prost ca mine nu e în stare a se ridica la înălțimea gîndirii dv. profunde. Poate că oleacă se modestie zic că nu v-ar strica. Mă rog, admiteți pe undeva, pe-acolo, printr-un colțișor, cu un sfert de gură, că, da, poate nu-s extraordinare analizele dv. supercalifragilistice, da’, totuși, care va să zică!

Ei, și să nu fiți convins, nici că m-ați luminat cu ultima recenzucă, nici că am făcut un compromis. Așteptam ca, măcar o dată, să pot demonstra că nu sunt dominat de spiritul de gică-contra, și așteptam un text mai acătării, mai cumsecade, mai digerabil, ca să pot spune: uite dom’le că ai nimerit-o, cît de cît. Pe principiul că și orbul a nimerit Brăila! Căci, da, chiar ca orbul, Brăila, ați nimerit recenzuca. Ca la loto!

Dar nu, ați privit acest evrika al meu ca pe o dovadă că, oh, oh, misia domniei voastre, de luminare a minților obscure, iată, dă roade!
Ceea ce e tragic, însă, e că nu realizați în ce ridicol vă scăldați, nereușind a face măcar o simplă departajare valorică a jalnicelor texte criticiste pe care le tooot întindeți pe aici, ca plăcintele pe masa de lucru a brutarului.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-16 12:16:42
         
 
  "Am numărat nu mai puțin de 15 (cinșpe) producțiuni..."

V-am spus că sunt într-un proces de recuperare a ceea ce mai pot recupera din sutele de comentarii scrise de-a lungul a zece ani și răspândite prin subsolurile textelor postate de membrii Europeea. Multe dintre ele, dintre textele autorilor, au fost șterse. Și, odată cu ele, au dispărut și comentariile.

Îmi amintesc faptul că am comentat și texte de-ale domniei voastre. Dacă le-ați salvat, cumva, v-aș mulțumi dacă mi le-ați trimite.

Nu am depășit cutuma de a posta maxim trei texte pe zi. Dacă se va fi întâmplat numai neatenția este de vină și prezint scuze.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-16 11:06:26
         
 
  În sfârșit, domnule Peia, ați început să înțelegeți. Unul dintre scopurile acestui site și al comentariilor mele este acela de a fi formativ. Și de direcție.

Prin urmare, mă bucur că, iată, lecturarea, de către domnia voastră, a cca. treizeci de comentarii, a început să-și facă efectul. Și ați început să vă luminați. Mizam și mizez în continuare pe acest efect. Pe care, recent, l-am descris ca aplicabil unui posibil monitor, având ca misiune să supravegheze site-ul în scopul găsirii unor argumente pentru închiderea lui. Așteptarea mea este aceea că, lecturând ce se scrie aici, respectivul monitor va trece de partea Europeii. Mutatis, mutandis, iată, domnia voastră ați făcut un mic pas. Mic pentru orgoliul domniei voastre, imens pentru înțelegerea critică și, mai ales, pentru hermeneutica textuală și intrtextualitate.

Am văzut lecturile dumneavoastră (declarate) în materie de critică literară. Sunt valoroase, oneste, corecte și…cuminți. Foarte importante pe scara evoluției criticii literare, în general, și a limbajului critic, în special. Însă, domnule Peia, la o simplă privire, ce constatăm? Vă scapă revoluția criticii începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea. Și amintesc aici câteva nume, Roland Barthes, J. Derrida, J.L. Baudry, J.J. Goux, J. L. Houdebine, J. Kristeva, M. Pleynet, J. Ricardou, J. Risset, Ph. Sollers, Tz. Todorov, S. Doubrowsky, C. Brandi, M. Blanchot, J. Starobinski, și mulți alții.

De aceea vă rezumați la un impresionism, uneori naiv, și cam atât. Știți că Marino i-a reproșat chiar mentorului său, Călinescu, acest impresionism critic?

Accept ideea, potrivit căreia, textele mele nu ar fi extraordinare. Dar toate sunt cinstite. Adevărate și creative. Nicidecum „bîzdîgănii criticiste” cum din neștiință și neînțelegere, hazardant, le denumiți. Luați oricare text, oricare paragraf și veți vedea că toate au sens, toate spun ceva. Cu miez. Cu mult miez. Din păcate, nu sunteți pregătit să le înțelegeți. Domnia voastră nu faceți altceva decât să extargeți sintagme ori paragrafe, să le puneți între ghilimele și să vă minunați de ele. Atât. Niciodată nu ați putut intra pe fond. Niciodată nu ați înțeles despre ce se vorbește în aceste texte.

Spuneți „E atît de diferit de celelalte bîzdîgănii criticiste, încît îmi vine să spun că nu e scris de aceeași mînă”. Simplă afirmație.

Citiți, mai jos, câteva extrase. Sunt în același stil. Dar, probabil, v-ați mai familiarizat.

“Existența cotidiană, înțeleasă ca un ansamblu de incoerențe aparente, pune eul în diverse ipostaze textuale, contextuale și intertextuale. “

“Avem de-a face cu un fel de intertextualitate care permite simultaneitatea discursurilor.”

“Evident această n-chotomizare am făcut-o din considerente strict analitice având doar rol de facilitare a percepției intertextualității înțelese ca simultaneitate a întrepătrunderii planurilor textuale în sensul în care Julie Kristeva a definit-o ca fiind „un segment care va fi rezultanta intersectării unui număr de voci, a unui număr de intervenții textuale, ce sunt combinate într-un unic spațiu semantic”.
Privit astfel, intertextual și multiplanic, poemul își relevă substanța și valoarea și ne descoperă un autor cu adevărat important.”

Faptul că spuneți “de cîte ori dau peste scorțoșenia "intertextualistă", mă apucă pandaliile!” nu reprezintă un motiv de laudă. Ci, că sunteți în afara fenomenului.

În concluzie, vă felicit pentru pasul mic făcut. Poate este primul. Dar orice pas mic poate fi un mare început! Perseverați în această direcție. Dacă doriți, vă voi sprijini.

Mult succes!

PS. Răspunsul la întrebarea, ușor retorică, din finalul comentariului este, evident “Da”.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-16 10:56:03
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Am numărat nu mai puțin de 15 (cinșpe) producțiuni herr meneice pe prima pagină.
Propunere: doamna-doamna, scădeți nivelul tuturor uzerilor, ca să dispară, naibii, din sit, și să vă puteți desfășura în voie. Visez la clipa cînd, de sus și pînă jos, voi putea admira sintagma mirifică: HERR MENEEA!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-15 22:09:31
         
 
  În sfîrșit, o evaluare critică cinstită!
Nu extraordinară, dar cinstită.
E atît de diferit de celelalte bîzdîgănii criticiste, încît îmi vine să spun că nu e scris de aceeași mînă.
Cam așa se face, doamna, un comentariu onest și aplicat despre un text. Fără fasoane terminologice și opturi speculative.
Cu toate că, de cîte ori dau peste scorțoșenia "intertextualistă", mă apucă pandaliile!
Deci?
Vorbesc eu fără rost?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-15 22:03:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE