PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Piroanele secundă sau arta de a nu plânge în neştire* (Exerciţiu de lectură) Text postat de Elena Stefan In memoriam Piroanele secundă sau arta de a nu plânge în neştire* Cuvântul, care după unii ar fi fost la început, fapta, după alţii, reprezintă, se pare, limitele între care, „umbra” îşi poate manifesta forţa existenţială şi cognoscibilă. Înţeleg prin „umbră” ceea ce probabil va fi înţelegând şi autoarea acestui frumos şi totodată ciudat poem respectiv „omul” în condiţia sa, în fond excesiv fragilă, şi care, în „evoluţia sa”, ajunge de mai multe ori mai puţine ori în ipostaza în care „autonomia sa existenţială” atinge limita. Un punct de la care forţa şi voinţa proprii fiinţei devin neputincioase, incapabile de a se opune „pragului tăcerii” şi, când, conştient sau nu, abandonul teluric începe să-şi facă simţită prezenţa. Acest abandon capătă expresia unei speranţe diseminate într-un concept integrator, omniscient şi omnipotent, transcendent fiinţei, nenumit însă excelent sugerat în poem încă din titlu „Facă-se Voia”. Acest „Facă-se Voia” ca expresie a „abandonului structural” devine speranţa spiritului, conotaţie profundă a înţelegerii sensului expresiei „prelungire prin continuitate” într-un alt plan, un fel de convingere a iminentei armonii cu divinul. Pentru credincios pare a însemna „punerea inimii” în palma cuiva în care ai încredere totală, care ştie cum, ce, de ce şi mai ales pentru ce. Cântatul cocoşilor, la scara timpului fiinţial, este perceput în poem ca gest dramatic, a cărui acţiune, lipsită de răbdare, zoreşte „candelabrele să moară”. Dramatismul este accentuat, în continuare, de expresiile „ultim parfum”, „ultima oară”. Pe de altă parte dramatismul poematic este sugerat şi de suferinţă poate nu atât în plan real cât în conşteentizarea ei, în percepţia ei, în hiperbolizarea acestei percepţii: „În talpă piroane secundele-mi bat” excepţional spus, te duce cu gândul la suferinţa crucificării, ori „Lanţul se strânge de glezna subţire”. Lanţul ca povară şi totodată ca laţ, aşadar o limită a dramatismului suportabil. Dar acest univers interior, apocaliptic nu este clamat, nu este invocat în cuvinte demagogice, nu este acuzat. El este, cum am spus, sugerat, ferm dar doar sugerat, cu un sentiment al împăcarii, al liniştei, al demnităţii, în fond al înţelegerii superioare a condiţiei, fiinţei umane, „mai efemere” la scara timpului decât efemeritatea clipei. Vedem aici, pe filonul tradiţiei, înţelepciunea mioritică : „Ascultă, nu plânge, pământuri şi cer / Scurt s-or roti, nemiloasă rotire.” Înţelepciune care se reia în finalul poematic invocat, parca, premonitoriu: „Umbră-s păşind peste pragul tăcerii. Fie-mi aproape, curând amintire Nopţilor tale pustii fără mine. Facă-se Voia, nu plânge-n neştire...” Umbra trecută dincolo, împăcată cu sine şi cu destinul său, subsumată dramatic şi lucid, însă armonic leit motivului poematic, în fond un laitmotiv existenţial „Facă-se Voia” Un poem răscolitor, un memento pentru noi toţi, pentru că mai devreme ori mai târziu cu toţii vom fi „umbre păşind peste pragul tăcerii”. Nu ştiu însă câţi dintre noi vor fi putând a avea forţa, demnitatea şi înţelepciunea să rostească „Nopţilor tale pustii fără mine. / Facă-se Voia, nu plânge-n neştire…” Ca să nu mai vorbesc de faptul că „Facă-se Voia” ca speranţă mântuitoare nu va fi accesibilă oricui. Fără a-mi excede condiţia de „umbră” reamintesc acel biblic „cine are urechi de auzit să audă” Text postat de către Elena :tefan *Faca-se Voia** Hoţ de iubire, cocoşii, de ziuă Cântă zorind candelabre să moară. Vino, în palme cu flori de magnolii, Ultim parfum, pentru ultima oară. În talpă piroane secundele-mi bat, Lanţul se strânge de glezna subţire. Ascultă, nu plânge, pământuri şi cer Scurt s-or roti, nemiloasă rotire. Umbră-s păşind peste pragul tăcerii. Fie-mi aproape, curând amintire Nopţilor tale pustii fără mine. Facă-se Voia, nu plânge-n neştire... **Postat de către Elena Munteanu. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE