|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Bianca Goean |
|
|
de-aici de la fereastra aceasta lumea se strecoarã prin lacrimi
ori poate s-au terminat toate serile
ºi oamenii umblã nãuci n-au mai lãsat pe nimeni acasã
poartã drumuri legate la capete
eu stau mereu cu mâinile-ntinse cineva mi-a spus
sã visez ºoimi sã mi-i imaginez sfârtecând rupând
cu ochii închiºi cad
pânã în dreptul unei alte ferestre
undeva mai jos voi apuca primãvara înainte de muguri
ºtiu sigur aici va urca mai târziu
întotdeauna
la ultimul etaj anotimpurile vin mai greu
legate la ochi
ce-i drept ºi eu aº rãmâne acolo sunt cei
ce încã mai plâng ieri am prins un înger ºoptindu-i bãiatului
de la ºaptesutetrei
Dumnezeu bea numai apã sãratã
dar cine vrea îngeri pe-aici te izbeºti pe culoare de ei
unii mai împing cãruciorul ºi gol
e februarie ºi încã e toamnã
aici
se moare cu aripile strânse
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ela, iti multumesc de aprecieri, desi stim ca nu exista desavarsire decat... dar stiu ce ai vrut sa spui.
Sorin, asa sa fie oare? Nici eu nu stiu, poate ca aceasta poezie e un pic altfel decat ce scriu eu de obicei. Iti multumesc si tie de oprirea aici. |
|
|
|
Postat
de catre
Bianca Goean la data de
2006-02-14 11:44:40 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un asa diferit stil intre proza ta, Bianca si poezie!
Daca intr-o parte povestesti lin, fara graba, lasand cititorul sa se bucure de imagini, dincoace, la poezie, pui idee langa idee si-ti obligi musafirii sa gandeasca, sa-si tatueze sufletul cu imagini si intrebari.
Frumos |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-02-12 16:10:54 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"acolo" - mã iartã |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-12 16:03:09 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Da. nu pot desprinde versuri anume care mi-au rãmas deosebit ºi mi-au reverberat în spirit. Întreg poemul este desãvârºit. Felicitãri, Dalba, e atât de puþin sã îþi spun doar felciitãri. Fiindcã ºtiu cã banal. Tu însã simþi cum sunt eu în acest banal, în admiraþie.
M-a purtat spre apele sãrate poezia ta ºi îmi va rãmâne mult timp în ochi. Ceea ce înseamnã mai mult decât orice alunecare de cuvânt.
"ce-i drept ºi eu aº rãmâne aoclo"... |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-12 16:02:52 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Elia... cine poate stii ceva cu adevarat despre durere... Putem numai sa privim, neputinciosi, si sa intelegem numai asta: lacrimile acestea nu sunt, niciodata, inutile. Multumesc, Elia, stiu :-)
Nia, iti multumesc si tie, e poate cazul sa spun ca am speranta ca aceasta va fi fiind una din acele poezii care se scrie singura, asadar, eu doar am "revelat-o".
Sper sa fi deschis doar sufletele catre etajele unde, din cand in cand, mor ingeri si altii uita ca au murit... |
|
|
|
Postat
de catre
Bianca Goean la data de
2006-02-12 11:22:16 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
n-am avut vreme sa las atunci comentariul. am aruncat stelutele inainte.
asa este, un poem impecabil. un poem cum nu prea am intalnit in ultima vreme.
pentru mine este o surpriza, recunosc.
felicitari! |
|
|
|
Postat
de catre
eugenia reiter la data de
2006-02-11 21:52:43 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Impecabil, Bi, impecabil... Mã gîndesc la faptul cã tu ºtii ce doare ºi unde doare ºi ºtii cît de sãratã e apa lui Dumnezeu. Sunt uimitã... impecabilã poezie. Felicitãrile mele!
ªtii, uneori, citindu-þi poeziile, am impresia cã stau de vorbã cu tine...:) |
|
|
|
Postat
de catre
Name Old la data de
2006-02-11 20:52:01 |
|
|