PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Muza şi oglinda (1) Text postat de Vasile Hurmuzache Nu pot afirma despre Nechezan că îmi este prieten. Dar nici o cunoştinţă oarecare. De aceea , tot ce face, tot ceea ce i se întâmplă, mă afectează. Trec rar pe la el, din ce în ce mai rar, deoarece are o adevărată fobie împotriva semenilor săi, aş putea spune chiar că suferă de omofobie. Are un caracter imposibil, niciodată nu îi poţi fi pe plac. Dacă îi spui ,, bună –ziua”, el îţi răspunde invariabil ,,du-te în mă-ta!’ Cearta şi scandalul fac parte integrală din fiinţa lui interioară, gura şi mâinile nu-i sunt altceva decât nişte biete unelte prin intermediul cărora îşi exteriorizează dereglările sinapselor dintre puţinii neuroni pe care îi mai are în dotare. A avut parte de o educaţie solidă şi riguroasă, ( cu parul!), dar după o scabie netratată la timp şi corespunzător, a pierdut-o, şi nu a mai găsit-o nici până în ziua de azi. Este un individ căruia i-ar fi priit de minune meseria de pustnic; chit că l-ar fi făcut pe Dumnezeu să se lase de meserie... Dar vocaţia lui, dacă poate fi numită vocaţie şi nu tară, a luat sfârşit atunci când a întâlnit-o pe Muzicuţa. El o alinta Muza. Se pare că au fost o pereche reuşită la începuturi. Cică el o alinta în fel şi chip, iar ea se prefăcea că-l iubeşte. Gurile rele spun că la nu ştiu ce lucrare de masterat, Muza i-ar fi pus piedică, intenţionat, de a ajuns Ghiţă cu nasul julit în faţa juriului, de a rămas doar ,,emergent”. Aceleaşi guri rele spun că Muza l-ar fi părăsit pentru multă vreme, revenind bătrână, bolnavă şi urâtă, pentru o scurtă perioadă de timp, părăsindu-l apoi definitiv. Nu am cunoscut-o personal, deşi ar fi trebuit, având în vedere că i-am vizitat adeseori la domiciliu în această a doua parte a concubinajului lor. Nu ştiu care din ei poseda simţul paranormal de a anticipa vizitele mele, astfel că, la fiecare vizită, Muza lui lipsea. Dupa pierderea ei definitivă, a devenit un fel de scorpion turbat care nu mai ţine cont de nimeni şi de nimic. Nici măcar de propriile sale interese . Dacă o mai continuă aşa, îşi va înfige acul în cap… L-am ocolit o vreme, dar auzind că a cam luat-o la vale, ştiind că nu mai are decât nişte falşi prieteni, şi având încă un dram de compasiune pentru el, l-am vizitat ieri, să mă conving dacă cele auzite sunt reale şi să văd dacă îl pot ajuta cu ceva. M-a întâmpinat cu răceală, un soi de răceală stranie, de strigoi second hand. Cum să vă spun, el seamănă întotdeauna cu el însuşi, mitoman, lăudăros, nesimţit şi fudul, dar de această dată m-a copleşit: - Bă, nea caisă alterată, băi dudă, unde dreaq ai umblat atâta vreme? Dacă nu vii atunci când trebe, du-te-n mă-ta1 Nu mă aşteptam la un salut atât de binevoitor. Îl mai auzisem, dar spus altora, părea mult mai nevinovat… Biine, aşa stau lucrurile, n-a minţit Gurăspartă când a afirmat că suferă de schizofrenie afectivă, sau, altfel spus, sindrom discordant. Biine… deci trebuie să umblu cu el cu mănuşi. Şi zicea acelaşi Gurăspartă, trebuie să-i arăt multă afecţiune. Uşor de zis, mai greu de făcut. Că el, şi când era sănătos, tot un ciufut şi un pidosnic era. Şi mi-a mai vândut Gurăspartă un pont: să nu-i spun niciodată pe nume, să-i zic ,, maestrul genului”, Presupun că al celui masculin, că el, ca individ, se comportă ca o mahalagioaică… Mă privea pieziş, obraznic şi mut, înjura şi cu ochii…Totuşi, cum aşteptarea se prelungea, m-am poftit singur în casă. Şi am tresărit: - Ghiţucă, de ce-s toate oglinzile acoperite cu albită? El mă priveşte ucigător de plictisit şi abia îmi îngână un ,, de ce?”. Apoi, brusc i-a năvălit sângele în obraji şi a început să şuiere cuvintele: -Am văzut în ele Moartea! - Cum? Ce?! - Da, da, am văzut în ele M-OA-R-T-E-A! Conpris? Îl privesc stupefiat: cu părul vâlvoi, cu mustaţa zbârlită, cu ochii holbaţi ameninţători telescopaţi spre înaite, bolboroseşte: - Da, da, am văzut în ele M-O-A-R-T-E-A… - Mă, tu te-ai scrântit la cerebel! Du-te şi ia un distonocalm, ceva…Şi când zici că ai văzut-o? Erai treaz? - Mon cher, eu nu mai dorm de multă vreme, nu mă mai lasă Muza… ( continuarea în episodul 2 ) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE