FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Pe umbra unui cal ( repostare)
Text postat de Vasile Hurmuzache
Ca un cântec în artere scris,
Dorul de Înalt mă mai colindă,
Mă ascund în îngerul proscris
Și tu vezi doar umbra din oglindă.

Urc – de când mă știu- același deal,
Mi-am crestat cărările pe frunte,
Călărind pe umbra unui cal
Nenăscut, ce va urca la munte…

Uneori mă duc ca un răzeș
La porumbul lui de mămăligă,
Alteori, ca floarea la cireș
Când lumina soarelui o strigă.

Și, adesea, umbră într-adins,
Mă ascund în dosul inimii
Ca un pom de floare albă nins,
Treci pe lângă mine și nu știi…

Primavară am zidit mereu.
Deși ninge-n mine a prăpăd,
Lacrima se face curcubeu
Peste ochii care nu mă văd.

Stau în fața ta, în asfințit
Lăcrimat de stelele mirării,
Ca un cer de pescăruși zidit,
Sărutat de valurile mării.

Plaja însorită și altar
Mă prefac când îți contemplu nudul,
Urci în mine pe cărări de jar
- Nu auzi cum mi te strigă Sudul?

Nu auzi tăcerea înflorind
În Cuvântul care te numește?
Ca o cruce-n flăcări te cuprind
Și te răstignesc dumnezeește.

Mă topesc în aerul din jur
Mii de eu când îți sărută chipul
Și pe țărmul fără de contur
Mă privești și vezi numai nisipul…

Ca o lumânare urc în șa
Când pe tâmple-ți cuibărește seara,
Mă aprind și ard în calea ta
Și confunzi luminile cu ceara.

Calul meu cu aripi de vecie
Mai nechează, nenăscut, zănatic,
-Nu îl vezi în lumea străvezie
Cum așteaptă tava cu jăratic?

Urc mereu, și nu aș mai urca,
Fără tine e pustiu Înaltul,
Cel Adevărat e sus, în șa,
Lîngă tine, veșnic Celălaltul.

Însă îl iubești pe cel văzut,
Cel de-o seamă, pașnic și pedestru,
Niciodată nu m-ai cunoscut
Îndemnându-mi calul în buiestru.

L-am lăsat adeseori la pas,
L-am îngenunchiat câteodată,
Dar aripa-n umeri mi-a rămas
Nevăzută lacrimă curată.

Va veni și clipa când – plecând –
Tresări-va tropotul în Slavă,
Lângă cel ce-l vei privi plângând,
Mânz de aur cu aripi de lavă.

Voi sări din raclă drept în șea
Și vei ști o clipă prea târziu
Că străinul cel din urma mea
Niciodată n-am să pot să fiu.

Vei citi apoi cu-adevărat
Paginile cărții necitite
Și-ai s’-auzi copitele cum bat
Printre filele răstălmăcite.

Colinda-voi munții de mister
De-a călare, pe cărări șoptite
Semănîndu-mi urmele pe cer-
Stelele- poveștile trăite.

Sunt o carte, vrei s-o deslușești,
Faci transfuzii literelor tale
Cu potopul celor ce gândești,
Și o altă carte ai în poale.

O traduci ciudat, pe limba ta
A poveste sună conținutul,
Adevărul care va urma
Nu cuprinde și Necunoscutul.

Printre rânduri veșnicia ară,
Flăcări ‘nalte seamănă-mprejur,
Fugi de cel ce stă ca să răsară
Lângă tine, infinit de pur.

Doar când toată mi te dăruiești
Se deșteaptă tainic cea străină
Și închide cartea cu povești
Și închide Cartea cu Lumină.

Între agonie și extaz,
Dezbrăcați de trupuri ca de zdrențe,
Ne-ntâlnim talaz dupa talaz
Regăsiții marilor absențe.

Și urcăm împleticiți în jar
Iară într-o pagină obscură.
Răsfoi-vei cartea în zadar
Când în urmă va rămâne zgură.

Nu port mască, totuși mască sunt
Unui CE mai tare ca granitul,
Totuși, mai subțire ca un cânt
Ce colindă tainic infinitul.

Eu sunt neființa din vioară,
Aerul ce plânge când te-apasă
Pe retină stelele în seară
Cu lumina lor misterioasă.

În surâsul tău împărățește
Crisalida unui gând hoinar,
Dar nu-l vezi pe cel ce te iubește
Fluture de aur și de jar.

Uneori mă pierd cu un suspin
În risipa ce te înconjoară
Și-mpletim, străin lângă străin,
Un arcuș, un Cântec, o vioară.

Împletim o taină și nu știm
Care Noi desăvârșim Înaltul,
Cerul pe argilă-l sprijinim
Două trupuri unul lângă altul…







.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE