|
|
|
|
|
|
|
|
|
Si bradul... |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Repetă o colindă copilul meu, Crăciunul
Tiptil îsi face loc, încet, în jurul meu.
Și cred că se preface că face pe nebunul
Acel străin din mine ce crede că sunt eu.
Colindă amintirea slăvindu-L pe Iisus,
Furiș apoi venit-a cu sacul Moș Crăciun
Și mi-a șoptit hoțeste cum că crucile nu-s,
În zborul către cer, nici aripi de lăstun.
Și mi-a fost tare greu apoi să înțeleg
Că-i o nimica toată să te numești poet,
Pe cruce, doar acolo, stă cerul viu intreg,
Aripa, orice aripă, vâslește prea încet.
Am urcat brazii, nevinovați, pe-o scară
Cu treptele de vreme străină înegrite,
Iisus Nazarineanul l-am aruncat afară,
Și-n staul doar tristețea zăpezii viscolite.
Pe unde-s oare magii și astăzi ce ar face,
Venind iar după stea și pruncul negăsind?
,,, Împodobitul brad, ca o icoană tace,
Și ne-nchinăm cu toții martirului murind
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|