FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Keller EugeniaErika
“Mulþi oameni se pãstreazã încã tineri la ºaptezeci de ani pentru cã ºtiu sã râdã sãnãtos de aceia care au îmbãtrânit deja la douãzeci.”







Îmbãtrânirea este preþul inevitabil pe care organismul îl plãteºte pentru complexitate.
Procesul îmbãtrânirii afecteazã în principal atât sistemul nervos central(creierul în special), cel imunitar, endocrin, cardiovascular etc. Creierul este cel care dã abilitatea de a exista un control asupra îmbãtrânirii, este singurul organ care teoretic nu poate fi înlocuit, ne reprezintã, el este ’EUL’, de aceea prioritatea ar trebui sã fie EVITAREA ÎMBÃTRÂNIRII CREIERULUI. Pierderea memoriei de scurtã duratã, schimbãrile cognitive ºi de personalitate apãrute odatã cu înaintarea în vârstã, demenþa declinul senzorial ºi al sistemului nervos ca ºi alte schimbãri apar în îmbãtrânire. Cauza principalã a acestor schimbãri pare sã fie PIERDEREA NEURONILOR.
Considerând bãtrâneþea din perspectivã istoric tradiþionalã româneascã, constatãm cã ea se bucurã de o recunoaºtere unanim acceptatã la nivelul comunitãþii. Atât îngrijirea vârstnicului, cât mai ales calitatea acestei îngrijiri, sunt expresia politicii de bunãstare ºi sãnãtate a fiecãrei þãri ,se poate aprecia deci fãrã nici o exagerare, cã aºa cum fiecare societate îºi are politicienii pe care îi meritã, tot aºa, fiecare þarã îºi are sistemul de protecþie socialã a vârstei a III-a, în funcþie de nivelul social economic ºi moral de dezvoltare.
În România, situaþia persoanelor vârstnice s-a înrãutãþit în ultimii ani.
În perioda 1990-2000, s-a înregistrat o scãdere continuã a nivelului de trai. Se constatã o degradare accentuatã a nivelului de viaþã la peste 84% dintre pensionarii de asigurãri sociale de stat.
Un procent semnificativ de vârstnici au nevoie de servicii sociale care ori nu existã, ori nu sunt suficiente din punct de vedere cantitativ sau calitativ. Populaþia vârstnicã a globului a crescut de la 200 de mil în 1935, la peste 600 de mil în anii 1990, pe fondul modificãrii proporþiei acestora în totalul populaþiei, ajungându-se la 17% în þãrile avansate economic, comparative cu numai 7% în regiunile mai slab dezvoltate.
Cel mai “vârstnic” continent este Europa, pentru care vârsta medie a populaþiei a fost de 75 de ani, menþinându-se de 1,3-1,4 ori mai ridicatã decât cea din restul lumii; iar cel mai „tânãr”continent este Africa.
La ora actualã, în România, persoanele în vârstã de 60 de ani ºi peste, reprezintã un procent de 18,3% din totalul populaþiei României, iar pentru anul 2030, se preconizeazã un procent de 22,3%. Numai în ultimii 8 ani populaþia vârstnicã a înregistrat o creºtere de 2,3 procente.
Veniturile persoanelor vârstnice în ultimii ani, s-au degradat continuu, ele marcând scãderi semnificative, atât faþã de salariu mediu net pe economie, dar mai ales faþã de indicele mediu de creºtere al preþurilor acestor servicii.
Perioada de regresie este cunoscutã ºi ca vârsta a III-a sau ca vârsta bãtrâneþii în care dominã fragilitatea ºi involuþia.
Gerontologia, domeniul cunoºtinþelor despre bãtrâneþea umanã, s-a nãscut în contextul filosofiei ºi medicinei cu foarte multã vreme înainte de epoca noastrã.
Etapele de dupã 65 de ani se caracterizeazã prin apariþia unor probleme clinice ºi trãirea psihicã a stagiului terminal. Desigur, acestea depind de zestrea nativã a individului, de modul de viaþã, de educaþie, de culturã ºi instrucþie, de ceea ce a realizat, de concepþia despre lume. În decursul timpului, au fost acumulate informaþii importante privind bãtrâneþea, relevându-se faptul cã este o vârstã a înþelepciunii, anticamera morþii ºi a bilanþurilor, de toleranþã ºi împãcarea cu lumea, de eliberare de deºertãciune ºi îndemn pentru o viaþã cumpãtatã a celor tineri.
Ca ºi la vârstele de debut ale vieþii, în aceste perioade are loc o distanþare a regresiei biologice de acces a bãtrâneþii psihologice, în care datoritã antrenãrii sociale ºi active mai reduse, se produc restructurãri ale caracteristicilor personalitãþii ºi o modificare de stare a diferitelor funcþii psihice, a conºtiinþei ºi a dinamicii vieþii interioare.
Îmbãtrânirea biologicã, spre deosebire de îmbãtrânirea patologicã, se realizeazã fãrã seisme prea evidente, dat fiind faptul cã organismul antreneazã rezervele compensatorii ºi parcurge forme de echilibrare proprii, extrem de complexe. Se produc o serie de modificãri biochimice(hormonale), trofice de consistenþã ºi funcþionale ale structurilor biologice.
Din acest punct de vedere, un fenomen mai semnificativ este ºi cel al scãderii energiei instinctelor (scãderea libidoului, mai ales la bãrbaþi ºi pierderea capacitãþii de procreare la femei, prin apariþia menopauzei). Despre „persoana vârstnicã ºi îmbolnãvirile” putem spune cã s-a observat cã pe mãsura înaintãrii în vârsta creºte vulnerabilitatea la îmbolnãviri; bolile sunt contactate mai uºor, evoluþia este mai îndelungatã, vindecarea se obþine mai greu.
Aspectul cel mai caracteristic al îmbolnãvirilor în cazul persoanelor vârstnice este: polipatologia, (polidiagnosticul sau polimorbiditatea), adicã faptul de a avea concomitent douã sau mai multe boli, cele mai multe studii au constatat o medie de 4-5 boli. În timp ce la celelalte vârste existã în general o singurã boalã, la vârstnic, ca urmare a scãderii rezistenþei puterii de apãrare, uzurii organelor ºi aparatelor organismului, se instaleazã ca o regulã mai multe boli care evolueazã concomitent (de exemplu, la o persoanã în vârstã putem întâlni: cardiopatie, hipertensiune arterialã, cataractã, diabet, reumatism cronic sau alte formule de asocieri: emfizem pulmonar, insuficienþã cardiacã, osteoporozã, adenom de prostatã etc.)
Aspectul descris al polipatologiei vârstnicului creeazã probleme deosebite privind calitatea vieþii, necesarul de tratamente(ºi costurile ridicate ale acestora), nevoile de îngrijire, riscurile de complicaþii ºi agravãri, starea de dependenþã etc.
Cronicizarea este o altã caracteristicã importantã a îmbolnãvirilor persoanelor vârstnice. Existã boli cronice care se instaleazã în continuarea unei boli acute care nu se vindecã; existã boli cronice care sunt caracterizate de evoluþii cronice de la început (ex.: arteroscleroza, osteoporoza, diabetul) pe fondul evoluþiilor cronice putându-se dezvolta episoade acute, crize sau accidente, ca de exemplu: infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral, fracturile (în osteoporozã) º.a.
Morbiditatea prin boli cronice este în creºtere în toate þãrile lumii în legãturã în mod special cu îmbãtrânirea populaþiei, fiind un important factor de influenþã al politicilor sociale ºi de sãnãtate prin costurile în creºtere pe care le impune în domeniul tratamentelor, îngrijirilor, serviciilor sociale.
Soluþia de atenuare a acestor creºteri este prevenirea, dar ºi aici sunt limite importante ca: necooperarea sau insuficienþa cooperãrii persoanelor sãnãtoase (tineri ºi adulþi, pentru cã în aceste faze ale vieþii trebuie iniþiate programele ºi conduitele individuale de prevenire); oamenii dau atenþie problemelor de sãnãtate atunci când se îmbolnãvesc, când poate fi prea târziu sau poate impune costuri foarte mari (un proverb românesc spune:”omul este mai recunoscãtor leacului care îl vindecã decât sfatului care-l apãrã”); costurile programelor de prevenire care nu sunt neglijabile ºi chiar celor ce decid asupra politicilor sociale care nu sunt tentaþi sã investeascã în populaþia sãnãtoasã, pentru a preveni îmbolnãviri viitoare; în realitate ele sunt o certitudine odatã cu înaintarea în vârstã. Prevenþia înseamnã evitarea sau amânarea apariþia bolilor ºi a complicaþiilor lor, prevenþia primarã înseamnã evitarea sau amânarea apariþiei bolilor: cardiovasculare (încetarea fumatului, reducerea colesterolului seric care înseamnã ºi prevenþie terþialã;tratamentul hipertensiunii arteriale –ºi ca prevenþie terþiarã;exerciþiul aerobic;menþinerea unei greutãþi corporale ideale; admistrarea profilacticã de doze mici de aspirinã; terapia de substituþie cu estrogeni postmenopauza; reducerea sau managementului stresului); cancerul (încetarea fumatului, evitarea expunerilor la locul de muncã ºi ambientale la azbest, radon, benzen, evitarea la expunerea solarã, dieta bogatã în fibre ºi sãracã în grãsimi, programe de sceening al anumitor cancere- cervical, polipi de colon); prevenþia injuriilor (evitarea alcoolului , utilizarea centurii de siguranþã, utilizarea caºtii la mersul cu bicicleta sau motocicleta,îmbunãtãþirea mãsurilor de siguranþã la locul de muncã ºi acasã; prevenirea cãderilor ;întãrirea educaþiei ºi legislaþiei în ceea ce priveºte violenþa domesticã),prevenirea bolilor pulmonare cronice (încetarea fumatului), prevenirea osteoporozei (dietã bogatã în calciu, supliment de calciu 1 500 mg de calciu la femeile în postmenopauzã –exerciþii de rezistenþã ºi nu aerobice, terapie de substituþie cu estrogeni postmenopauzã), prevenirea bolilor infecþioase (sex protejat, imunizãri- de rutinã pentru : tetanos, gripã, pneumococ, în cazul calatoriilor, împotriva TBC); Prevenþia secundarã se referã la detectarea cât mai devreme a bolilor pentru a îmbunãtãþii rezultatele tratamentului iar prevenþia terþiarã trateazã de fapt stãrile cronice (de exemplu hipertensiunea arterialã, diabetul zaharat, hiperlipemia) pentru a evita sau amâna complicaþiile .o boalã a aparatului locomotor este osteoporoza , boalã a þesutului osos constând din slãbirea osului, prin rarefiere determinatã de pierdere a masei osoase ºi fragilizare consecutivã.
Sistemul nervos are un rol esenþial în funcþionarea organismului, funcþia de coordonare , sistemul nervos central (creierul ºi mãduva spinãrii) ºi nervii periferici coordoneazã activitatea motorie, relaþiile cu factorii de mediu exterior-sensibilitatea la cãldurã, frig, alte funcþii – ex. continenþã urinarã, troficitatea þesuturilor, creierul fiind ºi sediul funcþiilor de relaþie (accindente vasculare cerebrale- îngroºarea ºi obstrucþia vaselor din creier datoritã aterosclerozei).Demenþa este sindrom caracterizat printr-o tulburare a douã sau mai multe funcþii intelectuale sau cognitive, face parte din sindroamele cognitive ca ºi delirul.
Asocierea bolilor organice sau somatice cu cele psihice sau mintale este o altã caracteristicã a îmbolnãvirilor în cazul persoanelor vârstnice...
Explicaþia este complexã ºi þine de factori multipli: îmbãtrânirea ºi uzura sistemului nervos (suportul funcþiilor psihice), influenþa bolilor organice, cumulul de stresuri, evenimente emoþionale negative care fragilizeazã sistemul nervos ºi structurile care asigurã funcþiile psihice. Exemple de astfel de asocieri sunt: frecvenþa mare a stãrilor de depresie la vârstnic care însoþeºte de regulã bolile somatice, frecvenþa sinuciderilor ca efect al unor depresii grave, alte boli psihice ca delirul, confuzia ºi în mod special demenþa, boalã gravã a intelectualului, incurabilã ºi în plinã extensie.La sindromul afectiv avem anxietatea, depresia, suicidul, paranoia, halucinaþiile.
Obezitatea, denutriþie, diabetul zaharat sunt boli de nutriþie ºi metabolism.
Obezitatea reprezintã un sindrom funcþional ca ºi pierderea în greutate, refuzul alimentar, deshidratarea, incontinenþa urinarã, constipaþia , incontinenþa fecalã.
Vindecarea cu sechele, modalitate evolutivã frecventã în bolile cronice ale vârstnicului, care de regulã nu mai dispune de resursele necesare de apãrare, reparatorii pentru o vindecare „in integrum. ”Vindecarea, stabilizarea se obþin, dar cu defecte, de regulã persistenþa unui deficit, a unei capacitãþi funcþionale diminuate, de ex: vederea, vorbirea, mersul, alte abilitãþi”. Acestea devin infirmitãþi (invaliditãþi, dizabilitãþi) stabile, care se însoþesc de handicap ºi duc la dependenþã.
Agravarea ºi complicaþiile reprezintã o altã modalitate evolutivã a bolilor cronice care afecteazã persoanele vârstnice; aceastã modalitate evolutivã, mai frecventã la cei vârstnici ca la celelalte vârste, se explicã pe de o parte prin scãderea capacitãþii de apãrare, prin asocierile îmbolnãvirilor diferitelor aparate ºi sisteme ale organismului care se influenþeazã negativ reciproc în funcþiile pe care le au ºi, pe de altã parte, în dificultãþile terapeutice care þin de toleranþa mai scãzutã a vârstnicilor la medicamente. Cu alte cuvinte, pe mãsurã ce are nevoie de mai multe medicamente, vârstnicul le tolereazã din ce în ce mai greu; evoluþia în direcþia agravãrii impune o altã caracteristicã a bolilor cronice la vârstnici: necesitatea îngrijirii paleative, model de îngrijire adaptat celor aflaþi la sfârºitul vieþii care nu mai au speranþe de vindecare, pentru care perspectiva este proximitatea morþii. Aceste persoane au nevoie de îngrijiri speciale particularizate, al cãror scop este : calitatea vieþii, înlãturarea durerii ºi combaterea, atenuarea celorlalte suferinþe, concomitent cu însoþirea persoanelor care sã constituie un suport moral, sã permitã comunicarea ºi sã aline suferinþa moralã ºi trãirile tragice ale unei astfel de persoane aflate în pragul pãrãsirii vieþii.
Mortalitatea înaltã este o altã caracteristicã a îmbolnãvirilor la persoanele vârstnice. Este grupul populaþional cu indicele de mortalitate cel mai înalt, atât prin deznodãmântul unor boli acute, cat ºi ca urmare a bolilor cronice în evoluþia cãrora apar episoade acute. Trebuie amintitã aici o diferenþã între cele douã sexe: existã o supramortalitate masculinã, bãrbaþii având o duratã de viaþã mai scurtã decât femeile(între 7 ºi 8 ani) ºi o mortalitate mai precoce, femeile mai apte pentru supravieþuire, cu o duratã de viaþã mai lungã ºi o mortalitate mai târzie.
Dependenþa este o consecinþã aproape obligatorie a îmbolnãvirilor în cazul persoanelor vârstnice. Aceastã stare a unei persoane care-i condiþioneazã supravieþuirea de ajutorul, îngrijirea din partea altei persoane, inclusiv pentru activitãþile vieþii zilnice, care este axul central al politicilor sociale, sau care ar trebui sã fie, poate avea drept cauze: boalã sau anomalie înnãscutã, caz în care dependenþa se instaleazã din copilãrie, accident de muncã, de circulaþie, casnic, care se poate întâmpla indiferent de vârstã ºi care se soldeazã cu sechele, constând din pierderea de abilitãþi fizice sau mintale, boalã dobânditã, cronicizatã, cum se întâmplã de regulã la persoanele vârstnice, care se vindecã cu sechele ce duc la dependenþã.
Dependenþa, în cazul persoanelor vârstnice, are o dimensiune importantã, în creºtere în legãturã cu îmbãtrânirea demograficã ºi în creºtere în cazul unei persoane, pe mãsura înaintãrii în vârstã.
Dupã vârsta de 65 de ani, existã tendinþa de creºtere a produselor corticosuprarenalelor (pe fondul diminuãrilor secreþiilor glandei tiroidei, agonadelor, etc).
Creºterea corticosuprarenalelor duce la alimentarea sclerozei vasculare ºi a hipertensiunii arteriale. Efectele se resimt în metabolism ºi în realimentarea energeticã a organismului.
Sintezele se fac mai greu ºi nu mai pot compensa uzura care are loc.
În îmbãtrânire, un rol important îl joacã îmbãtrânirea celulelor, a þesuturilor ºi a organelor.
În urma îmbãtrânirii celulelor ºi þesuturilor, se manifestã în exterior o serie de caracteristici dintre care mai evidentã este modificarea aspectului general al pielii, care îºi pierde elasticitatea, devine mai subþire, mai uscatã ºi mai palidã. Fenomenele de ridare ºi pigmentare a pielii sunt mai evidente la nivelul feþei ºi al mâinilor.
Abiotrofia pielii produce ridãri ce se suprapun peste amprentele pliurilor, mimicii specifice (ºi dominante) ale persoanei în cauzã ºi peste amprentele pliurilor mimicii lãsate de profesie.
Specific este ºi procesul de încãrunþire (acromotrihia), acesta poate începe chiar la 35 de ani. În cazul bãtrâneþii biologice, acromotrihia devine evidentã spre 50-55 ani, mai ales la tâmple. Episoadele de boalã sau de tensiune psihicã, intensificã acest fenomen, ceea ce pune în evidenþã aspecte mai complexe ale acromotrihiei.
Un alt aspect ce se resimte odatã cu înaintarea în vârstã este cel al miºcãrilor. Acestea devin mai greoaie, lipsite de supleþe ºi forþã. Scãderea elasticitãþii miºcãrilor ºi a capacitãþii de efort fizic este determinatã, pe de o parte de diminuarea mobilitãþii articulaþiilor, iar pe de alta datoritã atrofierii lor. În acelaºi timp are loc ºi o slãbire a muºchilor scheletului legaþi prin tendoane. Muºchii devin mai scurþi datoritã unor modificãri complexe biochimice în structura proteicã ºi cea a fibrelor.
Pe linia acestor caracteristici, este evidentã pierderea danturii. Aceasta se poate înlocui prin proteze dentare care creeazã unele dificultãþi la hrãnire.
În domeniul organelor interne au loc fenomene de degradare. Acestea se referã la cord ºi plãmâni. La nivelul inimii are loc o mai mare incidenþã, dupã 55 de ani a infarctului miocardic ºi comparativ lezarea arterelor coronariene, leziunile arteriale au loc datoritã arterosclerozei ºi ateromaziei .
Respiraþia la rândul sãu, (normal 15-18 respiraþii/minut la adulþi) devine dupã 45 de ani mai superficialã, ceea ce face sã rãmânã aer rezidual în plãmâni ºi sã se reducã gradul de oxigenare a sângelui ºi a þesuturilor, organelor etc.
Cu vârsta are loc o scãdere a secreþiei salivare ºi a secreþiilor implicate în sucul gastric (enzime, fermenþi). Pancreasul, care este antrenat prin secreþiile sale în digestie, îºi reduce lent secreþiile, din care cauzã grãsimile sunt mai prost utilizate. Ficatul este mai puþin afectat funcþional de vârstã, dar devine mai sensibil la boli ºi scade în mãrime.
Absorbþia devine mai lentã, de multe ori se deregleazã metabolismul lipidelor.
O datã cu înaintarea în vârstã, modificãri importante au loc ºi în ceea ce priveºte somnul ºi funcþiile lui recuperative. Se considerã cã o persoanã de 70 de ani a fost treazã cam 43 de ani ºi a dormit cam 22, mai mult sau mai puþin profund. Sumarea timpului de vis se poate situa cam la 5 ani(timpul visului constituie aºa numitul somn paradoxal). Totuºi, somnul are un cadru cultural ºi igienic. Gesturile preparatorii, aerarea, odihnirea gândurilor sunt dependente de acest cadru. Oricum, insomnia la bãtrâneþe nu este o boalã în sine, ci doar simptomul unor dereglãri fiziologice sau psihologice.
Un loc aparte în procesul de îmbãtrânire îl ocupã degradarea sistemului nervos. Irigarea ºi oxigenarea creierului, se face cu dificultate, iar neuronii intrã într-un proces ireversibil de atrofiere. Creierul îºi micºoreazã volumul, de la aproximativ 1.400g la bãrbaþii de 20 de ani, la 1250g, iar la femei, de la 1250g la 1125g.
Regresia este mai accentuatã (în limitele de mai sus spre 70-75 ani).
Conþinutul în minerale ºi enzime, utile ale creierului se modificã uºor. În genere, are loc o discretã atrofie generalã, chiar în bãtrâneþea biologicã, atrofie ce se exprimã prin aplatizarea relativã a unor sciziuni ºi circumvoluþiuni ºi prin sterilizarea lentã a activitãþii mentale.
Existã o modificare cu vârsta a caracteristicilor temperamentale privind intensitatea sensibilitãþii instinctelor temperamentale, ca ºi a intensitãþii sensibilitãþii echilibrului emoþional, mobilitãþii generale, caracteristici ce stau la baza comportamentului. Ori, pe acest plan, îmbãtrânirea aduce dupã sine diminuarea mobilitãþii reactivitãþii ºi impresionabilitãþii, conturând un temperament cu note mai colorat flegmatice.
Închei aici prima parte a “bãtrâneþii” cu o Rugãciune anonimã:
"Doamne, Tu ºtii mai bine chiar si decât mine cã
am început sã îmbãtrânesc. Te rog fereste-mã sa devin prea plicticos în vorbire crezând ca eu am soluþia cea mai bunã pentru toate problemele din toate discuþiile. :)
Nu mã lãsa sã cred cã este datoria mea sã mã amestec
în toate situaþiile tuturor cunoscuþilor. Învaþã-mã sfânta lectie cã s-ar putea sã mã mai înºel ºi eu.
Fã-mã întelept, dar nu acru; sãritor, dar nu dominant;
demn, dar nu arogant, cãci aº vrea, Doamne, sã-mi pot pãstra mãcar câþiva prieteni pânã la capãt."
Învaþã-mã , Doamne arta de a îmbãtrâni frumos...!!!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
  Sorin :), n stilul cum se aplic teoria asistenei sociale romneti n practic i anumite aspecte ambiguu tratate din puct de vedere legal...nu se va termina niciodata acest eseu. :(


cu drag,
erika
P.S.Multumesc de comentariu :">
m bucur mult. 		 
Postat de catre Keller EugeniaErika la data de 2006-02-08 18:02:05
         
 
  Erika, destul de deprimant... Scris bine, n-am ce zice. Si asa zi, 7-8 ani mai putin ca doamna, domnisoara... Tragic. Oricum un sfarsit frumos: nva-m , Doamne arta de a mbtrni frumos...!!! si o parte infricosatoare: A fost partea doar partea I. Auch! Ce-o urma?  
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-02-08 17:36:04
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE