FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Harul și parul (1-2)
Text postat de Gheorghe Rechesan
1.

Într-o dimineață cețoasă de martie, Vasile Ursache, de profesie mecanic utilaje agricole, în prezent șomer, de loc din localitatea Scăieni, ieși în bătătura casei îmbrăcat într-un maieu și o pereche de indinspensabili din bumbac 32% pe vremuri albe, acum degradate la rangul erzaț de pijama, căscă, se întinse și-și aprinse un chiștoc de viceroy.
“Nasoală vreme, tu’i mama ei de vreme și de schimbări climatice!” sudui cu glas tare,speriind un cocoș beteag, ciung de aripă, care moțăia pe grămada de bălegar.
În urma lui, apăru tîrșîindu-și picioarele pline de varice, într-un capot matlasat mov cu floricele galbene, consoarta sa, Ofelia-Beatrice care-l întrebă cu îngrijorare în glas:
” Ieși la discuit, Sile? Întrebă și popa Rădașcă dacă nu iei și alea trei pogoane din deal ce le cumpără anțărț…”
” Nope, hîrîi Ursache, îmi repugnă pogoanele lui…să i le lucreze cine vrea, că-i un zgîrcoman de n-a văzut parisu’ plătește motorina și manopera la sîntu așteaptă!”
” Da’ ce faci azi, te duci la oraș după rulmenți la tractor? Să-mi iei și mie niște bonux cu liliac!”
” Nope…n-am chef, n-ai decît să speli cu leșie!”
Femeia simțindu-se vag amenințată în mîndria-i de gospodină insistă:
” Da’ ce ai chef să faci, Sile?”
Omul scuipă chiștocul stins spre cocoșul care pigulea niște fire de paie mucede, oftă din adîncul rărunchilor și o lămuri:
” Măh, muiere, am chef să fiu și io Diamant, barem pentru o zi!”
” Ce să fiiii, măăă?”
” Diamant, bre, Teodor Diamant, ăla cu falusterul, om de vază, vizionar și doctrinar de seamă, de loc de acilea din Scăienii noștri, mai pune dreak mîna și citește pe net că de aia pusei wirless în căși să te cultiuralizezi oleacă și tu, țoapo!”
” Țoapă-i mă-ta, cu tot neamul ei de curve scăpătate!”
Urasche nu răspunse provocării, se temea de frecvența ei verbală cînd începea sfada te mitralia de nu era pas să-i ții piept și intră în odaie. Ieși de acolo după cinci-șase minute complet echipat cu o pufoaică bleu, o pereche de galoși verzi ca otrava și o șepcuță de basseball roșie și un calabalîc din rafie sintetică în mînă.
” Unde te duci?” atacă iarăși Ofelia, care se căznea să aprindă un foc din găteje sub tradiționalele pirostrii cînd îl văzu.
” În lume mă duc toanto, ți-am spus, îmi fac falusteru meu, să fiu liber ca mierla-n livadă, că altfel nu mai poci!” răspunse el, grăbindu-se spre portiță, cîndi se văzu la o distanță prudentă de raza de acțiune al vreunui obiect casnic azvîrlit de muiere.
” Bătu-te-ar să te bată dumnezeu și maica precistă, pica-ț-ar mînurile de neispărvit că mi-ai mîncat zilele cu năroziile tele…”
Ursache traversă ulița mocirloasă, casa lor era penultima în șirul celor înșirate la șosea și taman în dreptul lor li se gătaseră asfaltatorilor asfaltul și o luă pe costișă, spre gîrla Mehtupcioaiei, unde memoria colectivă plasa locul pe care, cu aproape două veacuri în urmă, ființa C.S. A., Colonia soților agronomi.
Cînd ajunse pe tăpșanul nesemănat, aflat de două decenii în litigiu între urmașii Bălăcencei și ai Cîmpinencii, lăsă tarhatul jos, extrase din el un hîrleț și după ce se suflecă începu să taie brazde mari din lutul clisos. Pînă la prînz adună o grămadă de humă cît trei bascule. Amestecă tina cu paie de pe miriște și începu să ridice bordei din crăci crude de salcie. Între ele clădi cărămizi din chirpici și le spoi repegior cu mîl negru, clisos, din gîrlă, astfel că spre seară edificiul fu isprăvit.
Înnoptă acolo, iar a doua zi, cînd Ofelia dădu de urmele lui îl găsi tencuind bojdeuca și fărbălind-o într-un siniliu țipător obținut din piatră vînătă și var nestins, ba deasupra ușii atîrnase o bucată de tablă ruginită pe care încondeiase meșteșugit ”Falusteru lu Ursache”.

2.

În ziua următoare, pica într-o marți, după ce pîndi o vreme printre ostrețe, Ursache se furișă dis-de-dimineață în șopronul ce adăpostea utilajele sale agricole, un tractor vechi U 477, un plug ruginit și o semănătoare rablagită. Meșteri ce meșteri pe-acolo, demontînd tot ce se putea, bucșe, capuri de bară, șurubăraie măruntă și după ce le așeză într-un sac, o luă tot pe dindos ieșind la drumul mare.
Vîndu conținutul sacului, în tîrg la Boldești, unui samsar de fier vechi, iar spre seară, cînd Ofelia călcă iar în sălașul siniliu îl găsi ciuncit în prag cu un vraf de cărțoaie lîngă el, mîzgălind ceva într-un caiet liniat cum folosesc școlarii din clasele primare.
" Ce faci, Sile, te-apucași iară de școală?" întrebă înciudată că-l vede pierzînd vremea.
Îl mai apucase bîzdîcul într-un an, cînd se împărțiseră haturile și nemulțumit că primarul îl trăsese pe sfoară cu o holdă-n deal, unde nu creșteau decît pir și pălămidă. Atunci se jurase că se face avocat să le arate el cum se face legea, dar nu-l ținuse decît o săptămînă.
" Creez, femeie, creez!" răspunse el posac fără să-și ridice ochii din caiet.
" Hai, măi bărbate, vino cu mine acasă, că-ți fac niște mălai cu caș dulce, mai avem niște tulburel de astă-toamnă într-o damigeană, mănînci și tu o mîncare caldă, apoi te culci în pat ca oamenii!" zise femeia rugătoare.
" Nu poci, io am o misie, nu vezi, avantajele materiale trec pe planul doi-trei, un om atins de har ca mine n-are dreptul la odihnă și confort!"
" Ce scrii colea, zi-mi și mie?" încercă ea curioasă, dîndu-se pe lîngă bărbatu-su, să deslușească ceva din caiet.
" Artă, Ofelio, artă...mai exact dezvolt chiar acum un planing de excepție, destinat să scoată pe toți scăienenii din necaz...ba cred că ideea asta se poate extinde la toată nația!"
" Ia-n auzi, și cum ai să faci asta?"
" Simplu și eficient, spuse Sile închizînd caietul și vorbind repede și agitat, de ce crezi că m-am retras io în meditație și reculegere? Voi înființa, acilea la noi, o colonie artistică care va produce artă, artă pe care o voi vinde la preț real, prestigiul nostru în lume va înregistra curbe ascendente, UE ne va aloca fonduri și tot așa într-o elicoidă aristotelică neîntreruptă a valorii intelectuale că de aia noi românii ne-am născut poeți, scriitori, muzicanți, artiști în general..."
" Bați cîmpii, măi nărodule și mă faci de rușîne-n sat!" izbucni Ofelia și luă cale întoarsă.
" Ce știi tu toanto, strigă iluminatul în urma ei, io sunt cel ales să descătușez energiile creatoare ale acestui colț de lume!"
Peste două zile, Ursache se ținu de cuvînt și spori colonia. Uță, un copilandru cam greu de cap care păștea trei capre scheletice pe pajiștile mucede, pe coclauri și-ntre miriști, Buhoi poreclit Barosu, potcovar de profesie și lelea Tanța, suplinitoare la școala din sat, deși n-avea decît șapte clase, care preda copiilor, istoria, geografia, lucru manual și educația cetățenească fură cooptați imediat în falanster. Liderul micii comunități se apucă deîndată și mări spațiul locativ, ridicînd încă trei coșmelii din lut și nuiele, spoite și ele în același albastru rustic, toate destinate creației artistice.
Ofelia, cînd află, se cruci.
" Da' de unde are Sile al tău bani să arădice căși și-acareturi, o întrebă o vecină, că n-aveați sfanț, nici la butic nu vă dădea niica, eraț pă caietu' dă datornici?!"
Prin Scăieni se împrăștie vorba că peste a lu' Ursache picase norocul din cer. Unii ziceau că dezgropase vreo căldărușă cu cocoșei de aur îngropată acolo de Bălăceanca a bătrînă, alții că dimpotrivă săpase să facă o fîntînă și-n loc de apă de băut din fundu' pămîntului țîșnise țiței, gîrlă.
Nelu Ornea, a lui Zigu, aflat la al treilea mandat consecutiv la primărie, că știuse tot românul să fie imparțial, într-un rînd cu trandafiru' pe urmă ba cu ochiu ba cu săgeata, iar la urmă cu ai noștri în general , se decise să elucideze misterul.
Îl găsi pe noul Diamant dăscălindu-și discipolii.
" Dragii mei, striga el aprins, vînturîndu-și mîinile spre cer ca un cocostîrc gata să planeze, trebuie să aveți speranță, fiindcă dincolo de speranță e suferința, dincolo de suferință e poezia, iară dincolo de poezie nu-i mai nimic...de aia tre să iubim, să creiem, că altfel fără dragoste, sentiment, frumos, cupola minunată și albastră a lumii se va prăbuși peste noi...ascultați la mine, Dumnezeu ne vrea vii, iubitori și însetați de cunoaștere, nu sortiți iadului prin păcate și nelegiuiri. Românu s-a născut poet, veșnicia s-a născut eminamente în mediul rural, așa că cine poate știi cîți eminești, bacovii, blage, arghezii sau păunești zac încă nedezgropați sub glia asta! Îi datoria noastră de oameni cărora frumosul le zbîrcește pielea cu fiori imaculați să o facem!"
Tanța, institutoarea îl privea cu obrazul scăldat în lacrimi de fericiri, iară Buhoi își scuipă în palme și înșfăcă hîrlețul:
" Un' să sap neică Vasîli, să-i dezgropăm degrabă, c-altfel s-astupă fără aer!"
Uță în schimb părea netulburat, își sciorăia cu dește murdare nările, inspecta meditativ conținutul excavat și din cînd în cînd scotea cîte un tril în falset dintr-o ocarină de lut smălțuit în formă de pasăre.
Ornea ascultă și el, rezemat de dusterul nou nouț alb ca laptele al primăriei,speachul înălțător, apoi se apropie și dădu binețe.
"Ce faci, bre neică, te-apucași de predicat cîte-n lună și stele ca adventiștii dîn zîua a șeptea?"
" Ești grobian și neinformat, măi a lu' Zigu! Autoritățile ar trebui să sprijine orice inițiativă valoroasă pe plan cultural nu să pună bețe-n spițele vehicolului minunat al artelor!"
Primarul îi privi pe rînd, cu luare aminte, inspectă din ochi și clădirile cu zidurile din chirpici încă reavăne, apoi concluzionă:
" Să știi că dacă n-ai autorizație de construire și adeverință de scoatere a terenului, din circuitul agricol ți-o dărîm!"
" N-ai decît, îl înfruntă Ursache, Răul nu poate ucide Arta, Drumosul, curățenia întreprinderii noastre pure și neîntinate!"
Ornea se urcă la volan, își mîngîie mînios mustața tușinată și mîrîi:
" Las' că vedeți voi pă dracu, nu știți cu cine vă puneți, gorobeților, artiștilor, băi neam de fleancă, încurcă-lume!"
Liderul "falustriștilor", între timp la mișcarea lor de purificare prin artă aderă și moș Tîrlogea, fost erou al întrecerii socialiste în agricultură, baba lui și încă doi flăcăiandri fără căpătîi, i-o luă înainte. Cînd secretarul primăriei se înființă cu somația de demolare îl găsi înfigînd, adînc în țărînă,un stîlp de beton de felul celor folosite la susținerea cablurilor electrice.
" Care-i treaba, nea Sile, rînji a lu' Pătul, zis și Scamă fiindcă atunci cînd vorbea cu vreun superior mereu îi pigulea scamele de pe țoale, știi că iești în complectă și vizibilă ilegalitate?"
" Nu-i treaba ta , replică Ursache, probînd rezistența stîlpului cu toată greutatea trupului, vezi-ți de catastifele și mitocoselile tele mincinoase!"
" Poate că-i, poate că nu-i...da' ce-o să te faci în caz de?"
" Am să protestez, măi, nelegiuitule, că am tot dreptul și libertatea cetățenească dată prin constituția țării s-o fac...mă voi opune cu toate mijloacele mele umane !"
Și se opuse într-adevăr. Cînd Ornea, Gagiovski, agent-șef la poliția comunitară și dalde Scamă ajunseră la colonie însoțiți de un buldozer împrumutat de la U.M.01366 găsiră acolo o liotă de oameni, bașca un car de reportaj al postului "eurosat Vîlcea", cu tot "armamentul" din dotare pregătit să intre în emisie.
Ursache se legase în lanțuri zdravene, cu veriga cît degetul mare, de stîlpul din beton și perora de zor, însoțit de uralele celor prezenți.
" Voi dășchide pentru voi cupola albastră a frumosului, odihnă n-am să aflu pînă cînd n-ating cu aripile mele puritatea cea mai de sus...fiincă voi, cei sensibili la atingerea binelui v-ați dobîndit dreptul și puterea de a pătrunde pe teritoriul atît de explorat, exploatat dar paradoxal de virgin al primei și ultimei taine...dragostea de semenul tău frezează dumnezeirea, ea despică omul și adevărul în șapte, lăsîndu-ne să-i descoperim tainele capitale și cu acest înalt cuvînt, Iubireee, să pășim înainte spre Adevăr...cuvintele însă pot să fie fotografii credincioase ale adevărului, dar nu pot releva ca o soluție partea nevăzută, umbrită a adevărului, și-anume Inexplicabilul...
Ornea făcu semn buldozeristului să pornească utilajul și-și croi drum prin mulțimea de gură-cască:
" Măi, Sile, dă-te de acolo că n-am vreme de glume!"
Fără să-l privească modernul prometeu strigă netulburat:
" Autoritățile...cine le-a dat lor autoritatea să înăbușe cîntecul de lebădă al frumosului și adevărului? Nimeni...vine ăst Iudă fictiv, în pielea unui ales să mă determine cu ale lui vorbe-n vînt să abdic de la menirea mea...dar voi, iubitorilor de frumos îmi sunteți alături (din mulțime izbucniră urale și huiduieli, ba și cîteva timide strigăte "jos primaru' ăl mînjit") sprijinindu-mă în lupta mea neîncetată...Ei, cei care nu vibrează asemenea nouă, la superlativul stărilor, a artei în genere, vor să înăbușe tot ce e curat, pur și inexprimabil în voi, vor să pună botniță adevărului, să lege în lanțuri arta...imposibil vă spun, fiindcă în vîltoarea de neimaginat a acestei lumi diabolice eu ascult tăcerea stranie a artelor frumoase, acordurile prin care simfonia cuvintelor mă pătrunde ca o misterioasă orchestră divină...nu din orgoliu, mîndrie lumească sau vanități deșarte mă opun lor, dragi ascultători și privitori, ci din dragoste pentru aceste cuvinte imuabile "Adevăr, Iubire, Frumos"...fie ca toate clipele Pămîntului să se dilate la dimensiuni incomensurabil de mari, înțelesul lor să explodeze în voi, fiindcă în caz contrar, arbitrar și-n nonsens, cuvintele care dor, vă provoacă suferințe omenești, se vor distila în alambicului sufletesc în soluții divine, iar suferința va cristaliza în Poezie curată...dincolo de ce am spus nu se mai află nimic decît tăcerea, așteptarea și disperarea speranței...să fiți iubitori și iubiți!"
După ce autoritățile se repliară înfrînte, reporterii și tehnicienii își strînseră cablurile, camerele video și microfoanele, Ursache, în timp ce se dezlega de stîlp destăinui fericit grupului de discipoli:
" Vedeți, asta înseamnă să ai har...toate armatele lumii astea n-or să poată înăbuși vreodată și definitiv, adevărul și adevărul îi încalecă odată ș-odată pe toți împilatorii neamului acesta..."
Moș Tîrlogea, un adevărat devorator de media pe hîrtie, dădu aprobator din capu-i cărunt:
" Îi încalecă, la sigur, tu'le mama lor dă blăstămați ... n-ar fi fost rău să fi vinit și de la Adevăru' careva, ăsta-i ziar dă renume, să citește în tătă țara..."
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  hai, bade caisă, du-te la culcare mîine ai școală, bețigașe, cerculețe.O-I OI. B-O-I, BOI.dacă nu/ți faci tema te duc la zoo să-ți vezi verișorii, macacul de colentina, babuinul cu fund golaș și bineînțeles unu turbat, homo shakespeariensis, pus în cușcă capitonată să nu-și spargă grăuntele frontal.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-09-18 20:49:34
         
 
  nu te speria, goguță, dacă ți-au zis numai doi că ești jigodie, nu-i problemă, de la 3 încolo...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-09-18 20:10:15
         
 
  frustrat rău, bade...altceva? a uitat s-o dai clișeul cu prostamolu sau pe aia că dacă doi inși te categorisesc prompt de jigodie, precis îs homo...  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-09-18 19:57:03
         
 
  singura chestie care-ți mai iese cît de cît, băi van goguță, e autoportretul, vezi ultimu-ți chițăit de la haru și paru 3 (uite luna uite paru, uite, fă, hebdomadaru), doar că, spre deosebire de marele cultivator de lalele, matale ți-ai jertfit un organ imposibil de precizat aici, în ideea că poate-poate... pe dracu.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-09-18 19:53:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE