PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Trafic cu ouă Text postat de Dragoş Iovan Nu ştiu cum naiba se face, dar mereu dau peste tot felul de manuscrise conţinînd confesiuni neaşteptate. Chiar acum, în preajma sărbătorilor pascale, gunoierii mi-au adus un pacheţel coţinînd file colorate în verde pal, roz sau bleu, legat cu sfoară trainică de ambalaj, găsit în pubelele din cvartal printre coji de ceapă, resturi ofilite de zarzavat şi alte deşeuri casnice, pe cînd vroiau să deverseze gunoiul în tomberonul în care-l colectează de obicei. "Uite şefu' ce-am găsit, a spus cel mai spălăţel dintre ei, întinzînd ceea ce părea o corespondenţă intimă, crezi că are vreo valoare?" I-am dat bacşiş o bancnotă cu portretul lui Grigorescu, că şi-aşa se apropiau Paştele şi-am intrat în posesia vrafului de scrisorele care păreau să ascundă o taină amoroasă. M-am înşelat însă, era ceva mult mai profund şi încîlcit. În primul rînd, epistolele nu aparţineau unei domnişoare seduse şi abandonate ci pasămite unui bărbat matur. Le-am citit pe rînd, cu atenţie şi-am început să desluşesc repede despre ce dramă cuprindeau acele file ciudate. 9 martie a.c. Dragă Vistrian, Poate ar trebui să mă adresez politicos, cu stimabile maestre, dar, dragul meu, sosirea echinocţiului mă face mai îndrăzneţ decît sunt de obicei. Dacă te deranjează familiaritatea adresării să-mi dai un semn şi voi trece la o formulă protocolară. Deci, dragă Vistrian, iartă-mă, te rog, că să sunt atît de expansiv, dar nu mă pot abţine. Privesc pe fereastră, văd iarba înverzind pe pajiştile smălţuite cu mii de floricele multicolore, albinele roind leneşe printre corole, fluturii colorînd zefirul cu nuanţe de neuitat, păsărele ciripind neobosit şi straniu de muzical, mugurii plopilor plesnind de fierberea harnicii seve, mîţişorii sălciilor desfoindu-se pufoşi ca pisicuţele gri în aerul îmbălsămat de aromele primăverii şi constat: cîtă nedreptate este, nu-i aşa, că preaplinul sufletului meu dă peste marginile cotidianului şi ce risipă de frumos cu F mare de tipar e-n jurul nostru! Am citit ultima ta poezie, căci m-am abonat la revista unde-ţi publici florilegiile sufleteşti şi-am simţit că mă sufoc! Tu, dragul meu artist, reuşeşti ceea ce nimeni de la Dante şi Petrarca, de la Hesiod, Cîrlova şi alţii încoace n-au mai reuşit şi anume să torni emoţia în forme pure, imuabile. Cuvintele mele sunt prea neînsemnate să exprime ce simt, aşa că pot consemna atît: îţi mulţumesc din tot sufletul meu amărît că ai reuşit să adaugi primăverii mele o nouă dimensiune! cu adîncă admiraţie şi încremenit de a ta artă, Silly 21 martie Iubite poet, Din depărtări, dar, poate nu suntem atît de departe unul de celălalt din moment ce ne uneşte iubirea de frumos, dă-mi voie să-ţi sărut mîna ta vrăjită care mînuind pana şi cuvintele au făcut să vibreze toate coardele sufletului meu într-un fel nemaiauzit, ca un lied închinat primăverii veşnice. Da, Vistriane, recunosc sunt vinovat că te-am citit şi din străfundurile simţirii mele s-au coagulat trei idei, trei boboci de cuget pe care-i numesc pe rînd: Floare, Pasăre, Om, toate unite prin legături veşnice sub bolta de aur a Iubirii, elixir al tuturor lucrurilor. Anii de-a rîndul m-am hrănit cu surogate: surogat de cafea (suntem de aceeaşi vîrstă şi-ţi aminteşti probabil de îngrozitorul "nechezol" pe care-l consumam pe vremuri), surogat de libertate, surogat de simţire şi bineîneţeles surogatul Iubirii, acel act mecanic, aproape autonom şi vinovat prin care îmi satisfăceam foamea de dragoste, ba chiar am scris cu cerneala decolorată a simţurilor vinovate, dar acum toate s-au schimbat şi asta datorită ţie, inegalabile artist al slovei înălţătoare. De aceea, impulsionat de lecturarea inegalabilelor tale versuri am îndrăznit să exprim ceva asemănător. Nu ştiu dacă-ţi vor plăcea modestele mele încercări literare, unii zic c-aş avea talent şi pînă cînd le vei citi, tremur chinuit de nelinişte, cu fruntea încă jilavă de febra creaţiei ce m-a cuprins în braţele ei. P.S. Odată cu această scrisoare poştaşul e mandatat să-ţi înmîneze un înmiresmat prinos al închinării mele către tine, Poetule, şi-anume o damigeană cu ţuică de corcoduşe producţie proprie din livada unde-mi transform visele în cuvinte. 1 aprilie Iubite Vistrian, Probabil că eşti foarte ocupat cu creaţia şi opera ta din moment ce nu ai avut vreme să răspunzi pînă acum scrisorilor mele sau poate sunt prea neînsemnat şi minor. Majoră însă este foamea mea de frumos şi de aceea, din umbra rămurosului şi înfloritului tău spirit, desfătat de şuvoiul viu şi răcoros al versurilor tale, m-aştern fizic în iarba livezii, mîngîi un ied menit sacrificării în banala friptură tradiţională şi-ţi scriu din nou. Tu eşti primăvara tuturor cuvintelor mele şi nu mă sfiesc să mărturisesc: Iubesc, iubesc ca niciodată Florile, Păsările şi Cuvîntul frumos, aşa cum mărturiseam şi-n poezia ce ţi-am trimis. Reiau aici sintagmele evanescente că poate s-au pierdut în harababura oficiului poştal: Tu, omule gigant, Poete / precum o floare înaripată / sau pasăre cu gemene corole prinse-n umeri / ori Phoenix veşnic renăscînd / cu aripile impuscate de cartuşul crud al neliniştii / te văd cum planezi deasupra sufletului meu / dar, iată o lamă nemiloasă acea sabie damoclesiană interogaţia făra' de răspuns /taie carnea surîsului / totuşi continui să pluteşti ca roua adîncă intrinsecă acea tărie diamantină în cuvînt, pînă cînd / o, ferice de tine privighetoare împuşcată-n aripi de propriul cînt / cazi mereu în gloria cuvîntului şi strălucind / între noi luminezi nepăsarea / cu fluvii de soare lichid / în timp ce ostroavele ticsite de reci epave / rătăcesc ca paşii orbului prin lume / şi îţi menesc pe partea stîngă a atriului meu pur să înfloreşti / mereu tu sprijin al dorului necuprins / iar eu un ou de păsăruică preamodestă / între cuvintele-ţi magice / acum şi azi şi mîine, pururi / între oniricele graniţe ce unesc tărmurile tăcerii absolut de adînci / acolo-n hăul cu fotonii reci cu rază lungă de-acţiune ca în corola zburătoarei flori să cuibăresc, atît... PS. Apropos, cum ţi s-a părut elixirul de corcoduşe, n-a fost prea slab pentru spirtul tău uriaş? 17 aprilie Sufletul meu drag, Aş vrea să te pot urî, căci mă laşi pradă celor mai amare nelinişti. Da, te acuz şi eşti vinovat, nicio instanţă a lumii acestea pieritoare nu te poate absolvi, eşti vinovat că faci trafic cu Iubire. Nu mă sfiesc să-ţi spun, ai stîrnit în mine pasiuni ce le credeam pentru totdeauna moarte, dar se vede că atît Iubirea cît şi Ura umplu cămările sufletului cu aceeaşi intensitate. Datorită ţie am simţit că-mi cresc aripi de vis şi-am zburat peste întinderile frumosului ca un om-fluture ori pasăre-om şi mut de admiraţie am putut gîndi doar atît: Iubesc, doamne iubesc ca niciodată şi nimeni n-a iubit şi nu va iubi mai mult decît mine rodul minţii tale: Cuvîntul, acel prinos nepieritor ce-l reverşi tot din dragoste de păsări, flori, fluturi, Adevăr, Omenie peste semenii tăi. Nimic de-atît nu mai pot adnota, sunt gîtuit de emoţie şi-ţi doresc ca numele tău să strălucească cu lacrimi de aur şi-azur pe firmamentul veşniciei. Mă închin din nou ţie, drag poet, cu adîncă sfială şi-ţi sărut virtual fruntea genială. Sily, al tău pe veci adorator! Chin mare m-a încercat cîteva zile nesfîrşit de lungi şi temutu-m-am foarte că n-am să mă mai pot îmbăta de vraja scrisului tău din pricina unui ghinion fără seamăn, fiindcă imprudent consumînd ouă de raţă infestate cu salmonela, am avut parte de enorme nelinişti intestinale, dar acum mi-am revenit şi revin către tine. Sunt slab în faţa farmecului tău şi mă iartă că te inoportunez din nou, laolaltă, bineîneţeles cu floare unui rod viticol nesperat, un tulburel roşcat ce l-am stors anţărţ, atunci cînd numele tău mi-a izbit întîiaşi dată pupilele înfometate de frumos. [ următoarele cinci scrisori erau greu lizibile, cu rîndurile aşternute cu cerneală bleu şterse de pete umede, iar ultima suna cam dezlînat ] Iubire ţie nume măreţ necuprins erou mă-nchin Peste Moarte şi Viaţă, privilegii ce pot fi doar ele marginalizate şi limitate între bariere de spirit sub everestul cerului pur împins de curajul de a parcurge neabătut al tău Drum, peste invidiile acestei lumi ticisite de păcate neşterse, cu suflet-nepereche platoşă de nepătruns, evadat al visului perpetuuu, tu Fiinţă cu farmec imens, ce-noţi neabătut în unda salmastră, precum pasărea curcubeului adăpîndu-se în nefiinţă şi născînd apoi sub felinarul Adevărului, această flambare necondiţionată în trei coordonate ale Veşniciei: Om-Idee, Om-Fluture, Om-floare de "nu mă uita"! Slavă, slavă, slavă Geniului Tău! Ultimul plic, mare şi groscior conţinea doar trei ouă din carton filigranat, meşteşugit tăiate cu foarfeca, vopsite într-un sîngeriu suspect. Le-am cercetat cuprins de nelinişte, bănuind o dramă teribilă, dar erau fărbălite cu carmin pentru ouă de Paşti şi conţineau trei bileţele încondeiate cu cerneală aurie după cum urmează: Iubire, Pasăre, Floare. N.A. Acest text este un pamflet şi nu are vreo asemănare cu situaţii sau persoane reale decît în măsura în care au chef cititorii. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE