|
|
|
|
|
|
|
|
|
graduarea |
|
|
Text
postat de
Dumitru Cioaca |
|
|
"(ca să nu se mai amestece binevoitorul cioacă cu interpretările și abordările-i adesea libidinoase)"
(Dragos Iovan)
De curand am fost la graduarea unuia dintre feciorii mei. Termina-se universitatea deci nu pot sa neg ca nu eram extrem de fericit si mandru ca o terminase. Dupa un efort de zece ani portmoneul meu devenise extrem de irascibil si clevetitor spunandu-mi ca e la capatul puterilor. Deci nimeni sa nu-si mai faca iluzii ca va vedea vreun chior de la el daca studiile si cercetarile stiintifice, indiferent de ce rezulte nu sunt terminat anul acesta. Indispus de atitutinea de-a dreptul dujmanoasa a pungutei mele de doi bani, nu prea aveam pofta sa merg sa-mi vad fecioru urcat pe piedestalul graduarii. Eu cand nu am bani ma simt ca un nud inzapezit si pe timpul verii cand au loc de obicei graduarile. Si nici nu vroiam sa-mi vad trist feciorul santajat sa-si termine facultatea taman in momentul cand incepuse sa se obisnuiasca cu munca intelectuala. Am mers numai la insistentele parintelui Partenie Ciubuc care mi-a spus:
-Ar fi pacat sa ratezi singura ocazie de al vedea pe urmasul tau purtand comanac. Sa vezi ce bine o sa-i stea cu potcap, ma imboldea Prea Sfintia Sa!
-Si credeti ca o sa accepte dracul asta al meu sa poarte o astfel de podoaba vestimentara? Daca nu i se potriveste? Fiindca lui nu i se potrivesc decat articolele de imbracaminte cele mai scumpe. Am inteles ca podoaba calugareasca i se va da pe gratis.
Ori eu imi cunosc odrasla. Asta nu a primit in viata lui ceva care sa nu a fost platit in prealabil din buzunarul tatalui lui. Din acest punct de vedere seamana cu fosta mea nevasta si actuala lui mama ca doua picaturi de apa. Nici ea nu a vrut sa primeasac pe gratis nimic de la mine pana nu a obligat-o tribunalul. In hotararea judecatoreasca scria clar cat trebuie sa primeasca lunar de la mine si la ce data a lunii trebuie sa primeasca pomana.Tot acolo scria ca este musai sa o primeasca fiindca altfel va fi pedepsita pentru incalcarea legii. Nevrand sa intre in conflict cu legea pentru un ticalos de dimensiunile mele, fosta mea cea mai buna jumatate s-a hotarat, in urma multor contestatii inaintate de avocatii ei, sa-mi primeasca mila. Dar cu sufletul srans!
-Nu-ti face nici un fel de probleme, dupa ultima ta spovedanie am vorbit eu cu el si a zis ca daca e asa primeste, mi-a raspuns parintele Partenie Ciubuc linistit. Dar numai daca e asa! I-am repetat ca asa este, comanacul nu e dat pe gratis ci tot din banii pe care tu i-ai platit de-a lungul timpului alocat educatiei lui alese. Toata lumea stie chestia asta. Deci sa nu-si faca probleme, audienta nu va privi la el ca la un milog care tine mana intinsa catre bunatatea universitatii.
Tot duhovnicul meu sufletesc mi-a spus cum sa ma imbrac (-Deceent dar nu opulent, mi-a spus Sfintia Sa, fiindca parintii care apar imbracati extravagant la graduarile mostenitorilor primesc noi note de plata pentru niste datorii pe care au uitat sa le plateasca pe timpul cand viitoarele carje ale batranetelor lor erau mai mult sau mai putin membri activi al universitatii)
Fata biserceasca mi-a mai spus ca un parinte biologic care merge la un asa de important eveniment nu poate merge cu mana goala. Majoritatea parintilor americani merg la graduarile tinerolor generatii nu singuri ci insotiti de niste clopote.
-Clopote am intrebat eu uluit?! La noi in comuna numai oile plecau la pasunat insotite de clopote. Ce le trebuie americanilor clopote cand merg la graduari? E cumva vreun pericol ca sa se rataceasca de turma?
-Nu pentru asta duc clopotele cu ei ci ca sa-si manifeste bucuria ca inruditii lor genetici au trecut cu bine peste o perioada extrem de grea din viata lor. Fiindca nu e usor sa stai aplecat, de exemplu, peste Psaltire intr-un seminar nenorocit in loc sa stai aplecat peste un butoias de bere din carciuma unei hangise care este gata sa goneasca toti dracii din tine cand vrea ea, a adaugat parintele Ciubuc mangainu-si cu duiosie barbuta. Afla de la mine, cand esti tanar, numai cu rugaciuni nu poti sa scapi de necurat. Dar sa ne intoarcem la clopotele noastre a grait duhovnicul reluidusi voroava chiar de acolo de unde o lasase. Cand proaspatul graduat ajunge in fata decanului care ii inmaneaza patalamaua obligatia unui parinte adevarat este sa-l clopoteasca cu toata putereaa clopotelor lui. Vasta majoritate mai stiga si "Brav-o fiule, asa arata o treaba bine facuta!" atunci cand este vorba de descendenti masculini sau "Bravo lumina ochilor mei!" atunci cane e voba de o fata. Sfatul meu este sa nu te sgarcesti la bani, cumpara cele mai mari talangi pe care le gasesti pe piata.
Martor mi-este Dumnezeu ca la inceput am vrut sa fac ce-mi zice popa si nu ce face popa. El neavand nici un copil nu avea nici un motiv sa-si cumpere clopote mai ales ca le mai avea si pe cele de la biserica.
Dupa acea, gandind mai adanc mi-am revenit. Niste clopote sunt obiecte de folosinta indelungata, Sunt ca o masina de spalat sau ca un frigider. Odata cumparate le folosesti intens in fiecare zi, nu le lasi sa se uzeze moral prin neintrebuintare. Ce rost ar avea sa cumpar astfel de obiecte de lunga folosinta cand feciorul meu imi spusese ca lui ii ajunge cat a studiat. Nu vrea sa ajunga nici master nici doctor. Deci sa-mi iau gandul ca m-ar mai putea plictisi cu alte graduari in viitor. Dar daca fiul mei isi va scimba in viitor parerea si va deveni master sau doctor? Sau mai vazut cazuri de astfel de imbolnaviri neprevazute. Voi putea eu sa merg cu acelaesi talangi pentru a-i sarbatorii succesele? Daca va ajunge vreodata master ori va trbuii ori sa cumpar inca doua clopote de aceleasi dimenisuni pentru a-l putea talangani la patru maini. Ori va trebuii sa cumpar doua cu mult mai mari care ar fi in stare sa faca la fel de multa galagie ca cele patru de dimensiuni mai potrivite. Deci ori cum o dadeam sau o intorceam, reiesea ca investitia este extrem de nerentabiala. Spuneti-mi si mie care din dumneavoastra si-ar cumpara un frigider pentru a-si pune in el o simpla sticla de lapte si asta numai o sigura data? Sau o masina de spalat rufe atunci cand nu dispune decat de o singura pereche de chiloti?
E adevarat ca parintele Partenie Ciubuc dupa ce m-a iscodit spre a afla motivul mohorarii mele a incercat sa ma mai imbarbateze:
-Daca ala ajunge vreodata doctor in ceva eu nu numai ca o sa-ti imprumut clopote de la biserica dar iti voi da, din banii bisercii, si suma necesara pentru inchiriera camionului cu care sa le poti duce la graduare.
Pe promisiunile parintelui Partenie Ciubuc se poate multa baza fiindca in parohia noastra nu veti da de un enorias care sa sustina ca Parintele Ciubuc nu s-ar fi tinut vreodata de o promisiune de care si-a adus aminte. Barfele care mai circula, pe seama capateniei religioasa a bisericii noastre sunt lansate numai de acei credinciosi care nu sunt inca in stare sa faca nici o distinctie intre promisiunile de care pastorul sufletesc isi va aduce aminte in viitor apropiat(parintele Ciubuc nu si-a uitat niciodaata promisiunea de a-si lua cel mai lung trandafir din afumatoarea noastra atuci cand venea cu Boboteaza) si promisiunile pe care el le uita chiar chiar in momentul facerii lor.
Pana la urma, tot cautand prin bucataria mea dupa o solutie care sa sune destul de asemanator cu dangatul unor clopote de folosinta unica, am dat de doua tigai de fonta care, desi fusesera pensionate cam de multisor, atunci cand le lasai sa intre in vorba una cu alta, iti dovedeau ca nu pierdusera nimic din vioiciunea si puterea timbrului vocii lor din tinerete. Am inceput sa topai de bucurie, solutia nu numai ca era cea mai ieftina in sensul ca nu ma costa nimic dar si cea mai originala. La graduare, conform spuselor parintelui Partenie Ciubuc, multi americani veneau cu clopotele lor, dar urechea muzicala a Sfintiei Sale nu-si amintea de tiuitul victorios al vreunor tigai
-Tigaile tale vor intra in istorie graduarilor, mi-a spuss blandul duhovnic. Dunpa cum sti eu particip la mule graduari, pentru a vedea vedea cam cati din tinerii mei enoriasi au fost ajutati sa gradueze de rugaciunea pe care i-am invatat sa o rosteasca inainte de culcare inca de cand erau de o schioapa. Deci graduarile pentru mine sunt un fel de vizite profesionale. Daca neispravitul tau, in loc sa se leneveasca , s-ar fi rufat in fiecare seara, ingenunchiat in fata Icoane Maicii Domnului, asa cum l-am invatat eu:
"Doame, Doamne,
Ceresc tata,
noi pe Tine te rugam,
luminez-a noastra minte,
spre-a putea sa graduam."
probabil ca ar fi graduat mai devreme. Dar e in regula si asa, adica mai bine mai tarziu decat niciodata.
Iti repet, tigaile vor face istorie, fiindca eu am vazut la graduri parinti cu clopete si tobe, cu megafoane si trompete, dar parinti care sa-si sune bucuria din tulnice sau tingai inca nu am vazut.
In dimineata zilei graduarii, atat eu cat si tingirele mele ne-am trezit cu parintele Partenie Ciubuc, care venise nu numai spre a ne dadea ghies cu plecarea ci si sprea a ne insoti pana la locul de destinatie pe cheltuiala masinii lui.
-Zilele de sarbatoare sunt zilele cele mai vulnerabile. In astfel de zile dracul reuseste sa-si vare coada cu cea mai mare usurinta. Si asta este una din cele mai mari zile de sarbatoare din viata ta: copilul tau gradueaza. Anul trecut un tata de graduat dintr-o parohie ortodoxa in loc sa ajunga la locul cu pricina a ajuns intr-o carciuma care colcaia de pacate. Stiu asta de la episcop. M-am gandit ca daca mergem in doi necuratul nu va idrazni.
Dupa patru ore de de mers si trei intreuperi, una pentru a ne face plinul de benzina si celelalte doua pentu a ne face plinu de bere am ajuns in sfarsit la destinatie
In amfitreatul deschis unde trebia sa aiba loc graduarea lume cata frunza sy cata iarb,,Bunici in sacune cu rotile in barbile carora plangeau copii lor, autorii iminentilor graduati.
-Tata, nu credeam ca o sa mai traiesc sa apuc ziua asta, ziceau uni din ei napaditi de un exces de bucurie. Mame care se ciupeau sindure de fund pentru a se convinge ca nu e vorba de un vis ci de realiatea cea mai adevarata. Erau si multi colegi de-ai graduaatilor care purtau lozinci plinne de incredere in propriile lor forte pe care scria:
"Voi ati reusit, noi inca nu!"
Erau prietene de-ale graduatilor care aveau scris pe turul blugilor:
"Pe noi cui ne lasati?"
Intr-un cuvanr era o amestecatura alcatuita din increderea parintilor in viitorul lor cu nostalgia graduatilor dupa ce au fost siliti sa lase in urma lor...
Si eu m-am bucurat, chiar foarte mult m-am bucurat, Dar numai pana ce am observat ca langa mine s-a asezat Yago Croncanicarul.
-Ce cauta asta aici, i-am dat eu cu cotul Prea Sfintie Sale, parintele Partenie Ciubuc. Mi-ati spus ca daca venim in doi Tartorul nu va indrazni...
-Nu-ti face nici un fel de probleme. E ca si mine in interes de seviciu. Vrea sa puna in cronicile lui pe cine gradueaza. Si dupa cati ani de studi. Face asta nu de azi sau de ieri ci de cand l-a trimis Stefan cel Mare la graduarea lui Stefanita Voda si a lui Petru Rares. Nu vezi ca nici nu a observat ca s-a asezat langa tine?
-El nu m-o fi observat, dar coada ochiului lui sigur ca m-a observat ca prea sta atintita asupra!
-Nu se uita spre tine, e numai o impresie. Stiu stiu sigur ca e sasiu la coada ochiului. Cine stie la cine se hlizeste el acum cu coada ochiului.
Dar nu a fost sa fie asa. Cand feciorul meu a ajuns la doi pasi de diploma la care banii cheltuiti de mine aveau dreptul sa o primeasaca, mi-am scos tigaile din desagi spre a-l incuraja sa faca si acesti ultimi doi pasi extrem de grei, dar absolut necesari pentru ca diploma sa poata fi inhatata.
Atata mi-a fost! Cum am scos cele doua tigai, cum Yago a incepur sa strige ca un scos din minti:
-Cum de indraznesi pornograficule sa iesi in public cu negresele tale goale! Ti-ai pierdut chiar orice simt al rusinii?! Uiti ca aicea se afla si copii? Huoo, nemernicule! Politia, sa vina politia!
Auzind tipele lui de falsa alarma miltimea din fata si din spate, care nu putea sa vada ca e vorba de nistre nevinovate tigai, negre si goale intradevar, dar totusi niste inocente tigai, incepuse sa fiarba din ce in ce mai tare. Daca parintele Partenie Ciubuc nu avea inspiratia sa ma camuleze cu potcapul lui si sa-mi arunce cat colo tigaile nu scapam nelinsat. Cat despre graduarea fiului meu nici astazi nu pot sa jur cu mana pe inima ca ea a avut loc cu adevarat. Nu am reusit sa o vad cu ochii mei. Fatul meu imi spune ca ea ar fi avut loc dupa scaparea mea miraculoasa din gura vulcanului declanasat de Yago Crocanicarul.
Dar eu tot nu cred, fiindca de mic parintii mei m-au invata sa cred numai in minunile pe care le vad cu proprii mei ochi. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Atît cît mă pricep la proză - funcționez, adică, numai după propriu-mi gust - bucata asta, mai binișor scrisă, (și neluînd în seamă typourile) mă face să cred că NU este NUMAI mâna lui cioacă. El scrie ca o ciubotă. Cineva l-a ferchezuit, pe ici, pe colo, păstrînd cîte ceva din bîlbîielile pigmentatului.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2012-01-27 13:28:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tigaile tale vor intra in istorie graduarilor.
(Dumitru Cioaca)
Aha,de-abia acum am inteles imbulzeala de prin supermarketuri pentru tigai.Era vorba despre graduare... |
|
|
|
Postat
de catre
Camila Petrescu la data de
2012-01-27 13:21:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
frazarea tranzistorică și vag retorică cu zebrări agramatice a unui viguros și bine conservat(n)t catrenist sexuagenar poa' să iște aplauze apriorice.vae victis, sumbra sucuba, la picerele tale maestre cioaca...boacă-na/c-am zis-o e că n-ai imaginație și nici cioată.de prozator.ne vedem la anu' pă vremea aiasta cînd vei scrie catren de bun simțit poetei " fofîrlica besmetescu"! |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2012-01-27 12:28:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sorine, ferictule!
Eu de ani de zile ma rog de superiorul meu generalul Peia sa ma inainyeze si pe mine in grad ca mi s-a urat sa tot fiu soldat neinstruit. Mi-a respuns, motivand ca regulamentul nu-i permite, ca nu poate inainta in grad pe unul care mananca litere. Pai ce poate manca unul care are o solda atat de mica? |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2012-01-27 06:57:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nea Mitica, vezi ca o sa te intrebe astia ce grade are fecioru' lu' matale si cine l-a graduat cu ele: Basescu sau Boc?
Pe mine ma facura locotenentu' lu' Base. Ehehe, dac-ar sti marinarul ce locotenent are!
|
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Solaris la data de
2012-01-27 06:34:27 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|