PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Despre preluarea puterii prin manipulare Text postat de Marian Tudorel Lazar Primul lucru care m-a izbit la noua carte pe care o citesc, "Scurtă istorie a revoluţiei ruse", de Richard Pipes, a fost termenul "intelighenţie". Sună ca un arhaism de pe vremea lui Caragiale şi pare să fie vechea denumire a termenului "intelectualitate". M-am înşelat însă: deşi are legătură cu intelectualitatea, termenul "intelighenţie" se referă la (redau citatul din carte) "acea categorie de intelectuali care vor să obţină puterea cu scopul de a schimba lumea". Cu alte cuvinte, intelighenţia este formată din acei intelectuali care, la modul văzut sau retraşi în umbră, se implică activ în politică. Se pare că acest tip de intelectuali au preluat puterea politică atât în Franţa, cât şi în Rusia la începutul sec. al XIX-lea. Iată ce spune Pipes în această privinţă: "Această categorie de intelectuali avea să se afle, atât în Franţa cât şi în alte ţări ale continentului, inclusiv Rusia, la originea transformării revoltelor în revoluţii, a trecerii de la proteste populare dirijate spre satisfacerea anumitor revendicări la negarea totală a ordinii sociale şi politice. Nici una din condiţiile existente în Rusia la începutul secolului XX nu făcea inevitabilă o revoluţie - nici una, în afară de prezenţa unei categorii neobişnuit de vaste şi de fanatice de revoluţionari de profesie. Nu există documente care să ateste că ţărănimea, sau chiar muncitorimea, ar fi cerut abolirea ţarismului şi schimbarea din temelii a Rusiei. Intelighenţia a fost aceea care a transformat, prin campaniile agitatorice orchestrate în 1917, un conflict local precum revolta garnizoanei Petrograd într-o conflagraţie naţională. Clasă situată în permanentă opoziţie, ostilă oricăror reforme şi compromisuri, intelighenţia a împiedicat rezolvarea pe cale paşnică a gravelor probleme ale Rusiei, cu scopul de a demola sistemul de raporturi umane existent şi a construi pe ruinele lui o lume nouă, după propriile proiecte." Şi acum, după ce aţi citit, să nu-mi spuneţi că nimic din ceea ce se întâmplă astăzi nu vă sună cunoscut! Şi la noi totul a pornit de la un incident local, demisia lui Arafat; şi la noi protestele populare orientate spre satisfacerea anumitor revendicări au dus tot mai mult la negarea totală a ordinii sociale şi politice actuale; şi la noi avem revoluţionari de profesie (dintre care Radu Mazăre cu bereta lui roşie pare a fi cel mai inofensiv); şi la noi opoziţia are ani de zile de când refuză un dialog cu actuala putere, fiind ostilă din start oricăror reforme şi compromisuri propuse de aceasta; şi la noi, în urma tuturor acestor acţiuni cumulate, societatea românească este în pragul falimentului, iar "opoziţia" aşteaptă, nerăbdătoare şi fără să o ascundă, să reconstruiască o lume nouă, după ce o va fi demolat-o pe cea existentă. Iar faptul că americanii, care ne sunt aliaţi, au trimis deja o navă de război, "să facă exerciţii în comun cu navele româneşti", îmi confirmă că, şi la cel mai înalt nivel, se ia deja în calcul, foarte serios, posibilitatea recurgerii la violenţă de către forţele implicate, prin manipularea nemulţumirilor populare, în scopul preluării puterii de către... vechea intelighenţie, care nu a renunţat niciodată la ideile ei de transformare a umanităţii şi de obţinere a "omului nou", chiar dacă a fost nevoită să dea un pas înapoi. Oare, mai există vreun intelectual care să se îndoiască de cine se ascunde în spatele lui Ponta?! Există vreun intelectual care să creadă că domnul Iliescu a renunţat vreodată la principiile lui de-o viaţă şi a renunţat vreodată la a coopera cu "mama" comunismului, cea care l-a educat, crescut şi sprijinit neîncetat?! Mai crede cineva că, dacă domnul Iliescu are nişte pârghii la care poate să recurgă, pentru readucerea în ţară şi în lume a unui comunism cu faţă umană, nu va recurge?! Şi vă asigur că aceste pârghii încă mai există, vă asigur că comunismul doar a avut o rană de moarte, dar trăieşte bine mersi şi, iată că, acţionează. Şi, dealtfel, nu trebuie să vă asigur eu că o ştiţi şi voi. În aceeaşi carte am citit, şi a trebuit să fiu de acord, că, de fapt, totul se reduce la lupta dintre două concepţii despre lume: concepţia teistă, care spune că omul vine pe lume deja echipat cu un bagaj de cunoştinţe, dat de Dumnezeu, şi că este singurul răspunzător pentru calea ce şi-o alege, şi concepţia ateistă, care spune că omul vine pe lume ca o carte nescrisă şi sensul devenirii sale este decis de către mediu, împotriva căruia omul nu poate face nimic, decât să i se supună, că vrea sau că nu vrea. Dacă, în primul caz, omul având răspunderea totală a destinului său, i se poate lăsa o marjă foarte mare de libertate, în cel de-al doilea caz, dacă omul este exclusiv produsul mediului său, este logic că există un mediu perfect care să creeze oameni perfecţi, iar acest mediu trebuie obţinut de către elitele gânditoare, de către "intelighenţie", chiar în pofida voinţei omului sau a societăţii întregi. Deşi unora li se pare OK ateismul, ei nu realizează că, fără o teorie bine gândită, fără o rezolvare clară a "umbrelor" lui, ateismul este calea cea mai sigură spre autocraţie şi tiranism. Dealtfel, faptul că toate statele comuniste, bazate exclusiv pe ateism, au ajuns FĂRĂ EXCEPŢIE la dictaturi, indiferent că au pornit pe această cale sub biciul şi umbrela Moscovei sau că au pornit pe cont propriu, confirmă, fără drept de apel, această concluzie. Pentru că ateismul dă voie unui grup restrâns de oameni să modifice destinul tuturor sub pretextul ajungerii la societatea perfectă. În acest caz, pretextînd binele tuturor, nu mai există restricţie de a manipula, a înşela, a minţi sau a ucide (lucru care s-a şi întâmplat şi este pe cale să se întâmple iară!). Iată de ce aceste elite, care încearcă să schimbe ordinea socială, vor contina să manipuleze chiar dacă sunt formate din oameni "buni", "cinstiţi", "corecţi", oameni "de bună credinţă" care vor purta stindardul democraţiei pregătind cea mai neagră autocraţie şi nu vor precupeţi nimic pentru împlinirea ţelurilor lor. Cum îi putem totuşi recunoaşte pe aceşti oameni? În primul rând, ei nu vin cu soluţii concrete, cel mult spun că le au pregătite şi le vor prezenta "puterii"; ei nu se adresează raţiunii, ci emoţionalului, ei nu caută să facă pace, ci să menţină cât mai mult starea de iritare şi de dezbinare, de ură chiar între diverse categorii sociale, vin cu o cerere care ştiu din start că este inacceptabilă pentru putere şi nu acceptă nici un compromis, nu se mulţumesc să obţină tulburări interne, ci vor face tot posibilul ca şi extern să izoleze ţara, pentru ca nimeni să nu poată interveni, în momentul când condiţiile preluării puterii vor fi favorabile. Şi în mod sigur ar mai fi câte ceva de spus, dar cred că am spus deja destul încât, cei care vor să înţeleagă, să înţeleagă şi să facă ceea ce este de făcut: să explice şi celor care nu au înţeles încă. Să vă iubească Dumnezeu! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE