PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
file din jurnalul lui Hadrilică (4) Text postat de Dragoş Iovan cuatriem diu novembre, anu' guzganului de foc Anotimpul friguros nu este, în general, unul propice pentru viaţa noastră. E drept, nu ne retragem în hibernare ca rudele noastre hîrciogii, marmotele sau sobolii care picotesc în vizuinile lor lîngă proviziile adunate din toamnă, dar metabolismul ni se încetineşte, devenim mai puţin vioi şi nu mai facem curse pe afară. Iarna prieşte doar felinelor, care ies la vînătoare chiar şi-n zilele reci, protejate de blana lor deasă, cu simţurile treze, urmărind pista urmelor prin zăpada aşternută peste tăpşanuri şi coline. Profit de schimbarea ritmului meu interior şi stau în borta mea, cugetînd adesea la nimicnicia vieţii de rozătoare domestică.Iubirea vieţii mele, Rathilde e meteosensibilă şi se plînge de migrene repetate, care chiar dacă nu-s născocite din preaplinul relaţiei noastre tumultuoase, ne afectează viaţa de cuplu. După ce a dat naştere unui pluton de urmaşi, ajunşi rapid la maturitate, aşa cum se întîmplă cu specia noastră, răspîndiţi care-ncotro, acum stă îmbufnată şi are hachiţe, stări de greaţă şi pofte neaşteptate, deşi nu m-am apropiat de pîntecul ei de mai bine de trei săptămîni. Tremur aşezat pe-o canapea din surcele şi fire de iarbă uscată, învelit într-o pagină de ziar şi încerc să compun definiţii. Una dintre ele îmi munceşte mintea şi nu-i dau de capăt: "împărat roman cu apucături de piroman...sau meloman exhibiţionist celebru...din patru litere, începe cu N." Nouă, guzganilor, dintre toate cele patru elemente primordiale, focul ne provoacă o incomensurabilă groază, trăim mereu cu angoasa că prin bortele şi tunelele strîmte poate năvăli oricînd o maree de flăcări în stare să ne facă scrum. Pisicile în schimb nu se tem de foc, torc lîngă vatră, îşi freacă spinarea de cuptor şi adoră sclipirea pălălăilor şi a jăratecului reflectîndu-se în pupilele lor. Fiindcă veni vorba de mîţe, ieri în schit a a avut loc un eveniment tragic. Bătrînul Fane, cotoiul de serviciu al monahilor, de a cărui fire miloasă nu încetam să mă mir, a suferit un accident fatal. Ademenit de mieunăturile unei pisicuţe misterioase care ofta romanţioasă pe acoperişul lavrei, s-a căţărat pe-un burlan, dar cînd a ajuns sus, probabil din pricina prezbitismului a confundat dosul damicelei cu codiţa ridicată provocator spre stele cu o antenă de satelit şi în loc să o îmbrăţişeze pe fluşturatică a luat în braţe parabola. Din nu'ş ce pricini, poate careva dintre noi ronţăise cablurile, ori tăblăraia avea pesemne un scurt circuit a fost lovit de-o flamă electrică şi a zburat peste cornişe drept pe carosabil, izbindu-se de asfalt şi frîngîndu-şi gîtul. Ca şi cînd n-ar fi fost destul, un camion încărcat cu grîu a trecut cu roţile-i late peste el terciundu-l de caldarîm ca pe un tomată răscoaptă. Sărmanul mîrtan, o fi avut el în tinereţe, nouă vieţi, dar probabil că acum n-o avea decît pe ultima-n sold, aşa că sufletu-i miorlăitor i s-a înălţat cu repeziciune la cer. " Ar trebui să-l înhumeze, aşa-i creştineşte!" a constat cu tristeţe în glas Alex, vecinul meu de palier subteran, cînd priveam amîndoi cum plăcinta felină, compusă din oase sfărîmate, maţe şi blană însîngerată a fost luată din stradă şi aruncată cu indiferenţă lîngă ghena de gunoi. " A fost un cotoi tare simpatic şi indulgent cu rasa noastră!" am oftat nea Dumi', eu nu l-am văzut de cînd m-am stabilit aici ucigînd nici măcar un şoricel...fireşte, aşa ar fi creştineşte, să-l îngroape în fundu' curţii acolo unde-i plăcea să moţăie în lungile după-amiezi de vară, dar vedeţi voi copii, nu ştim dacă era ortodox, catolic, neoprotestant sau de alt rit, deşi după apucături şi aplecarea spre sexul frumos şi poligamie părea mahomedan sau mormon!" " Am cunoscut un mîrtan israelit, am spus eu. Stupea ca un extinctor pentru incendii, fîsîia ura de rasă din toţi porii, dar era inofensiv, avea ghearele tocite de cît se scărpinase de pureci, iar sîmbăta puteai să i te urci şi-n spinare şi să-i ronţăi coada şi urechile că nu zicea nici "pîsss!" " Sau poate era reîncarnarea unui redactor de la gazeta Pet Magazin şi-atunci ar trebui să-l aşezăm pe-un rug de surcele! " a opinat Potter, frecîndu-şi cu un tic grumazul negru acoperit cu o bentiţă îngustă de blană albă. " Oricum, fîrtaţii bisericoşi ar putea să ofere o pomană pentru cei apropiaţi, a rîgîit Brambur, am poftă de-o colivă bine garnisită cu miez de nucă şi multe dropsuri, neapărat tricolore!" Discuţia noastră a fost întreruptă de apariţia duduii Dorinel, o marmoţică simpatică, cu blana acaju, dosul rotofei şi aplecări spre poezia erotică care se fîţîia cu paşi de manechin făcîndu-şi plimbărica de sănătate pe aleea din spatele chiliilor.Venea din Alaska, unde moravurile rozătoarelor şi încrucişările între diversele subspecii sunt mult mai libere decît la noi în schit. " Uită-te la ea, a suspinat lubric nea Dumi, ce i-aş mai alina focul din...cum se zice corect gramatical, şulfă sau valvă?" " Pisicuţă, a rînjit roşcovanul, scobindu-se în dinţi cu un os de peşte, alină-i pisicuţa şi-ai să vezi că toarce ca o birmaneză..." " V-am povestit aventurile mele în Birmania, cu o guzgăniţă de orezărie? O spovedeam în fiecare dimineaţă pentru păcatele din noaptea precedentă!" Nea Dumi a scos un plaivaz şi a compus la repezeală patru stihuri săltăreţe: " Cînd pisica nu-i acasă E uşor de constatat Îmi proptesc baba pe masă Pînă dă în mieunat!" Cam asta a fost povestea decesului lui Fane, iar catrenul a fost singurul epitaf de care a avut parte, amărîtul de el! Nu m-aş mira ca să aflăm, după o vreme, că misterul morţii sale ar fi legat de faptul că era cotoi în serviciile secrete, specializat în ascultarea predicilor şi miloftelor ori urmărirea rozătoarelor catreniste. Oricum, eram tare indispus, mă înţepa un calcul în vezica urinară şi aveam senzaţia că tragicul eveniment va declanşa o serie de alte nefericite întîmplări. * premier diu gerar, tot anu' ăsta Am fost trezit de o hărmălaie neobişnuită. Se auzea zvon de trîmbiţe şi chimvale, zdrăngănituri metalice acompaniate de chiuieli şi-un vuiet de gloată îmbrîncindu-se într-un spaţiu larg. Am ieşit din garsonieră şi am văzut trecînd un detaşament de cotoi îmbrăcaţi în uniforme caraghioase, bleumarin cu fireturi aurii şi fesuri roşii cu pampon, cu ghearele scoase marţial care defilau cu un stindard tricolor în frunte şi mi-am amintit că e sărbătoare: " ziua naţională a dihăniilor miorlăitoare!" . Era un bun prilej pentru comunitatea noastră să se ospăteze pe gratis, fiindcă procesiunea trecea după defilare prin naos cu tăvile cu colaci, marmitele cu ciorbă de fasole cu ciolan şi tradiţionalii mititei pentru sfinţire. Brambur se foia neliniştit, adulmecînd aerul cu botul spre tunelul de îngă sacristie. " Ar trebui să facem un miting de protest, să ne pună şi pe noi la tain, chiţcăi el, ce dacă ni-s guzgani, n-avem şi noi maţe...şi suflet ca oricare vieţuitoare lăsată de dumnezeu pe pmînt?" Am încercat să-i potolim avîntul revoluţionar, dar în van, îl trăgea aţa la pomană şi o uşchi într-acolo, fluturînd cu batista lui roşie, suvenir de la o camaradă cubaneză, specializată în lupta de clasă şi ronţăirea tulpinilor trestiei de zahăr, Cine spune că doctrina marxistă a eşuat la partea punerii în practică se-nşală, fraţii noştri din insula lui Fidel duc un trai dulce, lipsit de griji şi de pisici, fiindcă el Lider Maximo cică ar fi rupt în două mîţa comunismului, înlocuind sloganul " de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi" cu unu' mai realist :" celor fără necesităţi să le născocim posibilităţi!" Nu ştiu dacă camaradul nostru avea ştiinţă de vreuna din cele două sintagme, destul şi bine că ziua aceasta i-a fost fatală. Îmboldit mai degrabă de chiorăitul din maţe decît de perceptele de stînga, se strecură în alai şi se înfiinţă la cazan. A fost detectat de o babă bigotă care-l denunţă ţipînd ca opărită şi hăituit cu polonicul, uşuit cu un tîrn, se zăpăci şi dezechilibrîndu-se pică în ciorba aburindă. Măcar a murit fericit, fără dureri şi cu maţele pline! De pe urma morţii sale am beneficiat toţi, fiindcă enoriaşii scîrbiţi de prezenţa lui în ceaun, vărsară toţi blidele în curte, oferindu-ne un neaşteptat prînz festiv. " Bună fasole, a remarcat nea Dume' mestecînd tacticos un zgîrci de pe ciolan, nu papi aşa ceva în California, deşi tomatele, păpuşoiul, făsuile şi titiunu' cică din Lumea Nouă provin. Mîncarea simplă dacă e pe daiboj, parcă e şi mai gustoasă: Mie daţi-mi ciorbă-n burtă Un ciolan greu la cîntar Nu îmi trebuie langustă Ori somon în sos tartar " " Nu e chiar aşa, a spus Alex, ronţăind o bucătoaie de cîrnat fiert, cînd am fost admis în ghena restaurantului de pe lîngă Casa Scriitorilor, eram pasionat de meniurile cu denumiri literare: biftec Chateaubriand, găină umplută a la Sadoveanu, tochitură păunesciană din organe de porc, ciorbă de aplauze şi altele la fel de elevate şi livreşti..." O miorlăitură neaşteptat de puternică, aproape ca răgetul unui tigru bengalez, ne îngheţă sîngele-n vine. Căţărat pe zidul dintre cuhnie şi terasa unde ne înfruptam, Drago ne privea fioros, cu ochii sclipindu-i batjocoritori. " Catrenistule, rînji el, bur-tă rimează cu tur-tă, nu cu lan-gus-tă!" " Tu' i turta ei de viaţă, strigă răspopitul, că n-apucai să-mi fac nici siesta...împrăştierea, boys că se-mpute treaba, ăsta-i carnivor, nu ca răposatu' Fănel!" * vent-dio ianuar, anu' pisicii de mare Seria tragediilor din comunitatea noastră a continuat. Următoarea victimă a fost venerabilul dom' Mitică, nea Dumi' cum îl alintau toţi.Într-o dimineaţă pe cînd compunea catrene cu tentă sexuală sun biroul stareţului, acesta şi-a asmuţit cotoiul asupra lui. La capătul unei urmăriri scurte dar spectaculoase, a fost încolţit şi capturat. I-a fost cruţată viaţa, poate pentru incontestabilele-i merite culturale şi uşurinţa de glumi în rime, dar l-au întemniţat pe viaţă într-o cuşcă din sacristie. Din cînd în cînd, ca să distreze copii veniţi la spovedanie, e scos din arest şi pus să alerge la nesfîrşit, în interiorul unei roţi cilindrice, ca o veveriţă. Arată jalnic, a slăbit mult şi nu mai are chef de catrene. Răspopitul a dispărut fără urmă, nu ştiu dacă a picat şi el în ghearele lui Drago sau a emigrat în ţări cu legislaţia în domeniul cultelor mult mai permisive la teozofie. Unii zic că ar fi fost văzut prin La Paz, într-o fermă de creşte a şinşilelor, unde făcea pe duhovnicul, dar poate e doar un zvon fără acoperire, că doar nu era el singurul guzgan negru cu benghi alb la grumaz. Ultima lovitură din partea soartei am încasat-o eu. Scumpa mea tovarăşă de viaţă şi de bortă m-a părăsit definitiv, pierzîndu-şi literalmente capul într-o cursă din oţel. Ieşise într-o noapte fiindcă avea poftă de nişte brînză de olanda şi nu s-a mai întors. * nu ştiu ce zi şi nici ce an este Mă chinuie foamea, iar durerile din maţe îmi dau o permanentă sfîrşeală. Nu mai pot compune nici un fleac de rebus pentru şcolari. Simt că mă sfîrşesc, mai că-mi vine să mă arunc şi eu în mijlocul cetei de şoricei care înfulecă grîu roşu, pictat cu raticide, presărat prin toate ungherele mănăstirii. Mă reţine un singur gînd: oare ce-şi va aminti posteritatea în legătură cu mine? Am mii de rude de sînge, răspîndite în lumea întreagă, nimeni nu mă caută, fiecare stă în careul său strîmt, joacă la single rebusul vieţii, ba lungiţi pe-orizontală ba pe verticală suind nesfîrşite mururi, fără să-i pese de definiţiile din jur. L-am visat azi-noapte pe nefericitul Brambur. Rodea un cablu electric şi zîmbea fericit. " Suntem toţi aici, doar Alex n-a fost admis la poartă fiindcă era dezmembrat în patru bucăţi inegale.Te-aşteptăm, Hadrilică, să soseşti şi tu...aici e raiu' pe pămînt! Nu există pisici, liliecii fac pe îngerii, toată ziua cîntăm marşuri victorioase şi ne distrăm de minune,roadem ce vrea mandibula fiecăruia! Egalitate deplină în drepturi nu există, asta am aflat-o aici...trăiască valorile neîntinate ale socialismului de pretutindeni ..." Rod o surcică şi privesc spre cuhnie, în pragul căreia afurisitul de cotoi cu blana oranj înfulecă ditamai pipota de curcan şi-mi spun ca şi Diogene Laertius : "gelozia este durerea de a vedea pe altul posedînd ceea ce posedam eu." Dacă cineva găsi-va jurnalul meu, cred că nu îi va fi greu să constate că într-o lume condusă de instincte, instinctul meu a dat rat...eu atîta pot să vă mai zic: o lume fără noi ar fi tristă şi invariabil de monotonă.... N.A. Cînd preasfinţia sa ieromonahul Cristoldulos zis şi Kaláthi ecobucovnicul a dat poruncă să se schimbe duşumelele prin chilii, că se roseseră toate de la cîte penitenţe făcuseră fîrtaţii în canonul prozodierilor curate îngenunchiind pe ele, dulgherii au dat într-o bortă măricică de un sul de hîrtii conţinînd aceste însemnări. Şirul întîmplărilor povestite de zisul Michel Hadrian se termină brusc, dar cercetînd ultima filă am dat de o pecete care ar lămuri oleacă misterul sfîrşitului cam abrupt: urma însîngerată a unor gheare de cotoi, nemaivăzut de lată, aproape cît lăboanţa unui linx carpatin. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE