FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
file din jurnalul lui Hadrilică (4)
Text postat de Dragoș Iovan

cuatriem diu novembre, anu' guzganului de foc


Anotimpul friguros nu este, în general, unul propice pentru viața noastră. E drept, nu ne retragem în hibernare ca rudele noastre hîrciogii, marmotele sau sobolii care picotesc în vizuinile lor lîngă proviziile adunate din toamnă, dar metabolismul ni se încetinește, devenim mai puțin vioi și nu mai facem curse pe afară. Iarna priește doar felinelor, care ies la vînătoare chiar și-n zilele reci, protejate de blana lor deasă, cu simțurile treze, urmărind pista urmelor prin zăpada așternută peste tăpșanuri și coline.
Profit de schimbarea ritmului meu interior și stau în borta mea, cugetînd adesea la nimicnicia vieții de rozătoare domestică.Iubirea vieții mele, Rathilde e meteosensibilă și se plînge de migrene repetate, care chiar dacă nu-s născocite din preaplinul relației noastre tumultuoase, ne afectează viața de cuplu. După ce a dat naștere unui pluton de urmași, ajunși rapid la maturitate, așa cum se întîmplă cu specia noastră, răspîndiți care-ncotro, acum stă îmbufnată și are hachițe, stări de greață și pofte neașteptate, deși nu m-am apropiat de pîntecul ei de mai bine de trei săptămîni.
Tremur așezat pe-o canapea din surcele și fire de iarbă uscată, învelit într-o pagină de ziar și încerc să compun definiții. Una dintre ele îmi muncește mintea și nu-i dau de capăt: "împărat roman cu apucături de piroman...sau meloman exhibiționist celebru...din patru litere, începe cu N."
Nouă, guzganilor, dintre toate cele patru elemente primordiale, focul ne provoacă o incomensurabilă groază, trăim mereu cu angoasa că prin bortele și tunelele strîmte poate năvăli oricînd o maree de flăcări în stare să ne facă scrum. Pisicile în schimb nu se tem de foc, torc lîngă vatră, își freacă spinarea de cuptor și adoră sclipirea pălălăilor și a jăratecului reflectîndu-se în pupilele lor.
Fiindcă veni vorba de mîțe, ieri în schit a a avut loc un eveniment tragic. Bătrînul Fane, cotoiul de serviciu al monahilor, de a cărui fire miloasă nu încetam să mă mir, a suferit un accident fatal. Ademenit de mieunăturile unei pisicuțe misterioase care ofta romanțioasă pe acoperișul lavrei, s-a cățărat pe-un burlan, dar cînd a ajuns sus, probabil din pricina prezbitismului a confundat dosul damicelei cu codița ridicată provocator spre stele cu o antenă de satelit și în loc să o îmbrățișeze pe flușturatică a luat în brațe parabola. Din nu'ș ce pricini, poate careva dintre noi ronțăise cablurile, ori tăblăraia avea pesemne un scurt circuit a fost lovit de-o flamă electrică și a zburat peste cornișe drept pe carosabil, izbindu-se de asfalt și frîngîndu-și gîtul. Ca și cînd n-ar fi fost destul, un camion încărcat cu grîu a trecut cu roțile-i late peste el terciundu-l de caldarîm ca pe un tomată răscoaptă. Sărmanul mîrtan, o fi avut el în tinerețe, nouă vieți, dar probabil că acum n-o avea decît pe ultima-n sold, așa că sufletu-i miorlăitor i s-a înălțat cu repeziciune la cer.
" Ar trebui să-l înhumeze, așa-i creștinește!" a constat cu tristețe în glas Alex, vecinul meu de palier subteran, cînd priveam amîndoi cum plăcinta felină, compusă din oase sfărîmate, mațe și blană însîngerată a fost luată din stradă și aruncată cu indiferență lîngă ghena de gunoi.
" A fost un cotoi tare simpatic și indulgent cu rasa noastră!" am oftat nea Dumi', eu nu l-am văzut de cînd m-am stabilit aici ucigînd nici măcar un șoricel...firește, așa ar fi creștinește, să-l îngroape în fundu' curții acolo unde-i plăcea să moțăie în lungile după-amiezi de vară, dar vedeți voi copii, nu știm dacă era ortodox, catolic, neoprotestant sau de alt rit, deși după apucături și aplecarea spre sexul frumos și poligamie părea mahomedan sau mormon!"
" Am cunoscut un mîrtan israelit, am spus eu. Stupea ca un extinctor pentru incendii, fîsîia ura de rasă din toți porii, dar era inofensiv, avea ghearele tocite de cît se scărpinase de pureci, iar sîmbăta puteai să i te urci și-n spinare și să-i ronțăi coada și urechile că nu zicea nici "pîsss!"
" Sau poate era reîncarnarea unui redactor de la gazeta Pet Magazin și-atunci ar trebui să-l așezăm pe-un rug de surcele! " a opinat Potter, frecîndu-și cu un tic grumazul negru acoperit cu o bentiță îngustă de blană albă.
" Oricum, fîrtații bisericoși ar putea să ofere o pomană pentru cei apropiați, a rîgîit Brambur, am poftă de-o colivă bine garnisită cu miez de nucă și multe dropsuri, neapărat tricolore!"
Discuția noastră a fost întreruptă de apariția duduii Dorinel, o marmoțică simpatică, cu blana acaju, dosul rotofei și aplecări spre poezia erotică care se fîțîia cu pași de manechin făcîndu-și plimbărica de sănătate pe aleea din spatele chiliilor.Venea din Alaska, unde moravurile rozătoarelor și încrucișările între diversele subspecii sunt mult mai libere decît la noi în schit.
" Uită-te la ea, a suspinat lubric nea Dumi, ce i-aș mai alina focul din...cum se zice corect gramatical, șulfă sau valvă?"
" Pisicuță, a rînjit roșcovanul, scobindu-se în dinți cu un os de pește, alină-i pisicuța și-ai să vezi că toarce ca o birmaneză..."
" V-am povestit aventurile mele în Birmania, cu o guzgăniță de orezărie? O spovedeam în fiecare dimineață pentru păcatele din noaptea precedentă!"
Nea Dumi a scos un plaivaz și a compus la repezeală patru stihuri săltărețe:
" Cînd pisica nu-i acasă
E ușor de constatat
Îmi proptesc baba pe masă
Pînă dă în mieunat!"
Cam asta a fost povestea decesului lui Fane, iar catrenul a fost singurul epitaf de care a avut parte, amărîtul de el! Nu m-aș mira ca să aflăm, după o vreme, că misterul morții sale ar fi legat de faptul că era cotoi în serviciile secrete, specializat în ascultarea predicilor și miloftelor ori urmărirea rozătoarelor catreniste. Oricum, eram tare indispus, mă înțepa un calcul în vezica urinară și aveam senzația că tragicul eveniment va declanșa o serie de alte nefericite întîmplări.

*
premier diu gerar, tot anu' ăsta

Am fost trezit de o hărmălaie neobișnuită. Se auzea zvon de trîmbițe și chimvale, zdrăngănituri metalice acompaniate de chiuieli și-un vuiet de gloată îmbrîncindu-se într-un spațiu larg. Am ieșit din garsonieră și am văzut trecînd un detașament de cotoi îmbrăcați în uniforme caraghioase, bleumarin cu fireturi aurii și fesuri roșii cu pampon, cu ghearele scoase marțial care defilau cu un stindard tricolor în frunte și mi-am amintit că e sărbătoare: " ziua națională a dihăniilor miorlăitoare!" . Era un bun prilej pentru comunitatea noastră să se ospăteze pe gratis, fiindcă procesiunea trecea după defilare prin naos cu tăvile cu colaci, marmitele cu ciorbă de fasole cu ciolan și tradiționalii mititei pentru sfințire.
Brambur se foia neliniștit, adulmecînd aerul cu botul spre tunelul de îngă sacristie.
" Ar trebui să facem un miting de protest, să ne pună și pe noi la tain, chițcăi el, ce dacă ni-s guzgani, n-avem și noi mațe...și suflet ca oricare viețuitoare lăsată de dumnezeu pe pmînt?"
Am încercat să-i potolim avîntul revoluționar, dar în van, îl trăgea ața la pomană și o ușchi într-acolo, fluturînd cu batista lui roșie, suvenir de la o camaradă cubaneză, specializată în lupta de clasă și ronțăirea tulpinilor trestiei de zahăr, Cine spune că doctrina marxistă a eșuat la partea punerii în practică se-nșală, frații noștri din insula lui Fidel duc un trai dulce, lipsit de griji și de pisici, fiindcă el Lider Maximo cică ar fi rupt în două mîța comunismului, înlocuind sloganul " de la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități" cu unu' mai realist :" celor fără necesități să le născocim posibilități!" Nu știu dacă camaradul nostru avea știință de vreuna din cele două sintagme, destul și bine că ziua aceasta i-a fost fatală. Îmboldit mai degrabă de chiorăitul din mațe decît de perceptele de stînga, se strecură în alai și se înființă la cazan. A fost detectat de o babă bigotă care-l denunță țipînd ca opărită și hăituit cu polonicul, ușuit cu un tîrn, se zăpăci și dezechilibrîndu-se pică în ciorba aburindă. Măcar a murit fericit, fără dureri și cu mațele pline! De pe urma morții sale am beneficiat toți, fiindcă enoriașii scîrbiți de prezența lui în ceaun, vărsară toți blidele în curte, oferindu-ne un neașteptat prînz festiv.
" Bună fasole, a remarcat nea Dume' mestecînd tacticos un zgîrci de pe ciolan, nu papi așa ceva în California, deși tomatele, păpușoiul, făsuile și titiunu' cică din Lumea Nouă provin. Mîncarea simplă dacă e pe daiboj, parcă e și mai gustoasă:
Mie dați-mi ciorbă-n burtă
Un ciolan greu la cîntar
Nu îmi trebuie langustă
Ori somon în sos tartar "
" Nu e chiar așa, a spus Alex, ronțăind o bucătoaie de cîrnat fiert, cînd am fost admis în ghena restaurantului de pe lîngă Casa Scriitorilor, eram pasionat de meniurile cu denumiri literare: biftec Chateaubriand, găină umplută a la Sadoveanu, tochitură păunesciană din organe de porc, ciorbă de aplauze și altele la fel de elevate și livrești..."
O miorlăitură neașteptat de puternică, aproape ca răgetul unui tigru bengalez, ne îngheță sîngele-n vine. Cățărat pe zidul dintre cuhnie și terasa unde ne înfruptam, Drago ne privea fioros, cu ochii sclipindu-i batjocoritori.
" Catrenistule, rînji el, bur-tă rimează cu tur-tă, nu cu lan-gus-tă!"
" Tu' i turta ei de viață, strigă răspopitul, că n-apucai să-mi fac nici siesta...împrăștierea, boys că se-mpute treaba, ăsta-i carnivor, nu ca răposatu' Fănel!"

*
vent-dio ianuar, anu' pisicii de mare

Seria tragediilor din comunitatea noastră a continuat. Următoarea victimă a fost venerabilul dom' Mitică, nea Dumi' cum îl alintau toți.Într-o dimineață pe cînd compunea catrene cu tentă sexuală sun biroul starețului, acesta și-a asmuțit cotoiul asupra lui. La capătul unei urmăriri scurte dar spectaculoase, a fost încolțit și capturat. I-a fost cruțată viața, poate pentru incontestabilele-i merite culturale și ușurința de glumi în rime, dar l-au întemnițat pe viață într-o cușcă din sacristie. Din cînd în cînd, ca să distreze copii veniți la spovedanie, e scos din arest și pus să alerge la nesfîrșit, în interiorul unei roți cilindrice, ca o veveriță. Arată jalnic, a slăbit mult și nu mai are chef de catrene. Răspopitul a dispărut fără urmă, nu știu dacă a picat și el în ghearele lui Drago sau a emigrat în țări cu legislația în domeniul cultelor mult mai permisive la teozofie. Unii zic că ar fi fost văzut prin La Paz, într-o fermă de crește a șinșilelor, unde făcea pe duhovnicul, dar poate e doar un zvon fără acoperire, că doar nu era el singurul guzgan negru cu benghi alb la grumaz.
Ultima lovitură din partea soartei am încasat-o eu. Scumpa mea tovarășă de viață și de bortă m-a părăsit definitiv, pierzîndu-și literalmente capul într-o cursă din oțel. Ieșise într-o noapte fiindcă avea poftă de niște brînză de olanda și nu s-a mai întors.

*
nu știu ce zi și nici ce an este

Mă chinuie foamea, iar durerile din mațe îmi dau o permanentă sfîrșeală. Nu mai pot compune nici un fleac de rebus pentru școlari. Simt că mă sfîrșesc, mai că-mi vine să mă arunc și eu în mijlocul cetei de șoricei care înfulecă grîu roșu, pictat cu raticide, presărat prin toate ungherele mănăstirii. Mă reține un singur gînd: oare ce-și va aminti posteritatea în legătură cu mine? Am mii de rude de sînge, răspîndite în lumea întreagă, nimeni nu mă caută, fiecare stă în careul său strîmt, joacă la single rebusul vieții, ba lungiți pe-orizontală ba pe verticală suind nesfîrșite mururi, fără să-i pese de definițiile din jur.
L-am visat azi-noapte pe nefericitul Brambur. Rodea un cablu electric și zîmbea fericit.
" Suntem toți aici, doar Alex n-a fost admis la poartă fiindcă era dezmembrat în patru bucăți inegale.Te-așteptăm, Hadrilică, să sosești și tu...aici e raiu' pe pămînt! Nu există pisici, liliecii fac pe îngerii, toată ziua cîntăm marșuri victorioase și ne distrăm de minune,roadem ce vrea mandibula fiecăruia! Egalitate deplină în drepturi nu există, asta am aflat-o aici...trăiască valorile neîntinate ale socialismului de pretutindeni ..."
Rod o surcică și privesc spre cuhnie, în pragul căreia afurisitul de cotoi cu blana oranj înfulecă ditamai pipota de curcan și-mi spun ca și Diogene Laertius : "gelozia este durerea de a vedea pe altul posedînd ceea ce posedam eu."
Dacă cineva găsi-va jurnalul meu, cred că nu îi va fi greu să constate că într-o lume condusă de instincte, instinctul meu a dat rat...eu atîta pot să vă mai zic: o lume fără noi ar fi tristă și invariabil de monotonă....

N.A.

Cînd preasfinția sa ieromonahul Cristoldulos zis și Kaláthi ecobucovnicul a dat poruncă să se schimbe dușumelele prin chilii, că se roseseră toate de la cîte penitențe făcuseră fîrtații în canonul prozodierilor curate îngenunchiind pe ele, dulgherii au dat într-o bortă măricică de un sul de hîrtii conținînd aceste însemnări. Șirul întîmplărilor povestite de zisul Michel Hadrian se termină brusc, dar cercetînd ultima filă am dat de o pecete care ar lămuri oleacă misterul sfîrșitului cam abrupt: urma însîngerată a unor gheare de cotoi, nemaivăzut de lată, aproape cît lăboanța unui linx carpatin.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23932
Comentarii: 120163
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE