PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
file din jurnalul lui Hadrilică (3) Text postat de Dragoş Iovan *** trez de gustar, anu' şobolanului de apă Era o dup' amiază calmă de august torid. Dinspre gheena lavrei năboiau valuri de miresme minunate: putoare de latrină nedesfundată, damfuri de putreziciune şi de scîrnă rîncedă din canal. Stăteam în pragul garsonierei mele, picotind şi visînd cu ochii deschişi. Dictonul lui Seneca este incomplet, după mine el ar trebui să sune cam aşa " de gustibus, coloribus et odoribus non est disputandum", fiindcă ceea ce pentru nasul unui biped poate părea dezgustător, mucoasei noastre olfactive îi poate da senzaţii ameţitoare, la limita extazului. De altfel şi înmiresmata ambră cenuşie, elixir al tuturor nuanţelor parfumeristice de pe lume, ce e altceva decît puroi pietrificat din băşica biliară a cetaceelor? Daţi-mi un stîrv de mîţă vechi de o lună şi pe legea mea dacă n-am să vă conving că nici toată putreziciunea chitului ce l-a înghiţit pe Iona n-ar încînta mai mult olfacţia oricărei rozătoare! Fiindcă veni vorba de mîrtani, tonusul lui Fane, pensionarul mănăstirii, mă nelinişteşte de la o vreme. Stă toată ziua pe capacul unei pubele, moţăind ca o pernă veche la soare, iar vrăbiile obraznice i se vîntură nestingherite pe sub nas. Zilele trecute, ca să-l provoc să mă fugărească prin curte, am urinat în castronelul din tablă zincată în care fratele econom îi arunca cîte o mînă de posmagi muiaţi în zeamă de aghesmatar, dar n-a avut nicio reacţie. A deschis alene ochii, catadicsind doar să miorlăie răguşit: " Lasă-mă-n pace, amice, n-am chef de-alergătură! E prea cald, citeşte şi tu în gazetă ce previziuni meteo dă INMH-ul pe luna în curs...ne paşte o apocalipsă a secetei globale!" Chestia asta m-a deprimat teribil, nouă şobolanilor ne place ideea de apocalipsă, ne simţim ca acasă în bolgiile infernului, dar n-aveam chef să crăp deshidratat cu botul într-un canal de scurgere secat. Probabil că stenahoria lui era provocată şi de ivirea noului protejat al stareţului, o namilă de cotoi cu blana portocalie ca de de leu şi cu nişte gheare imense, înconvoiate, ieşindu-i ca nişte iatagane din teaca pernuţelor. Egumenul îl strigă Drago şi-l hrăneşte cu rînze şi pipote proaspete de galinacee, şiroind de sînge rămase de la cuhnie, festin destinat de obicei sărmanului dizgraţiat şi din care, nu de puţine ori, mă lăsa cu generozitate să mă înfrupt şi eu. L-am întîlnit într-o seară pe cornişa unei aripi a chiliilor şi trebuie să vă mărturisesc că m-au străbătut fiori îngheţaţi, iar blana mi s-a aricit pe spinare, cînd m-a aţintit cu pupilele-i verzi, sclipind ca becurile unui semafor. Rar mi-a fost dat să văd o felină mai fioroasă ca asta, aşa că am tulit-o înspăimîntat în jos, pe primul burlan disponibil. Deodată, fără avertisment, din borţile cerului a bubuit un tunet apropiat care m-a făcut să tresar şi să ies din reverie. Bolta s-a umplut de nori bulbucaţi ca nişte berbeci cu lîna vînăt-cenuşie şi începu să răpăie cu stropi cît oul de curcă, iar streşinile au început să gîlgîie ca nişte garguie rustice. Dintr-o tufă de păducel şi-a iţit căpşorul o prezenţă feminină plină de farmec, cu spinarea şerpuitoare şi pasul furişat. Privi cu îngrijorare aversele care se revărsau cu furie şi vru să se tupileze lîngă un zid năruit cu tencuiala coşcovită, dar eu am strigat-o plin de solicitutdine: " Aici, duduie, săriţi încoa', acolo lîngă burlan o să vă mureze ploaia!" Ea a înălţat boticul trandafiriu, rujat cu iscusinţă, m-a zărit şi a venit fuguţa spre borta mea confortabilă. Şi-a scuturat de apă blăniţa tărcată în alb şi negru, probabil avea printre strămoşi vreun cobai andin metisat şi a chiţcăit melodios: " Mersic, domnule, sunteţi trez, trez emabil, nu'ş ce mă făceam dacă mă surprindea furtuna, deşi înot ca o nutrie, am luat şi o medalie de-argint la olimpiada canalelor de scurgere la proba bălăcit liber pe distanţa de un kilometru!" Am privit-o încîntat, ochişorii ca două mărgele din obsidian îi scînteiau veseli, codiţa roz, nudă şi încolăcită cu cochetărie pe spate, lăbuţele fine, crupa rotundă şi cărnoasă cît trebuie, cu blăniţa lucind mătăsoasă pe spinare, toate m-au fermecat şi i-am spus: " Încîntat să vă cunosc, mă recomand Mişel Hadrinel diu Merd Sale din familia Ratus Epigramatus!" Mi-a întins lăbuţa dreaptă din faţă, pe care m-am grăbit s-o ţocăi cu eleganţă: " Onşonte d'asemenea, mă numesc Rathilde Rottedoter von Knirschen! Sunteţi franse de'orijin, aveţi un accent specific, ronţăitor? " " Uuui, ui, me biăn siur, ma demoazelă, aşa e, sunt rat franse dar soarta nemiloasă mă-mpinse să părăsesc hruba cu herb milenar a familiei şi să mă refugiez în văgăuna acestui schit..." " Ce coincidenţă, şi moa tot aşa...un strămoş de-al meu a pierit în holocaustul din Halmin, de atunci am alergie la muzica de flaut şi-n general la orice instrument de suflat, iar supravieţuitorii săi au emigrat împreună cu Piper Rath din Saxonia şi Palatinat în Siebenburg." " Ce trist, cred că atavismul acesta vă provoacă adeseori o melancolie profund, nibelungică..." am suspinat eu compătimitor. " Mai precis codalungică, a oftat ea cu cochetărie, privindu-şi apendicele sfios încolăcit sub dos, noroc că v-am întîlnit pe dumneavoastră, că nu ştiu ce făceam în această lume crudă dominată de oameni răi!" Omizi trandafirii au început să mi se tîrască prin duoden, simţeam că-mi cresc aripi de liliac , iar în urechi îmi suna dăngănitul clopotelor de împerechere. Mă şi vedeam tatăl unei progresii geometrice de şoricuţi pestriţi fiindcă demultişor nu dădusem de o şobolăniţă atît de nurlie şi cuceritoare. Candoarea ei m-a cucerit pe dată şi am invitat-o să se adăpostească peste noapte în garsoniera mea de burlac. A acceptat cu sfială, lipindu-şi spinarea zveltă de a mea, frecîndu-şi burtica de umărul meu, făcîndu-mă să-i simt mîngîierea jumătăţii de duzină de sfîrcuri virginale din plin. " Da' nu dormim, mon şer ami, se alintă ea, facem doar muzică...şanson d' amur cu rime-mprejur!" Ooo, Mare şi atotincisivă Rozătoare eternă, cît de puţin ne trebuie să fim fericiţi! Ploaia se terminase, pe cerul spălat Luna s-a ivit ca o roată imensă de parmezan. Aş fi vrut să am în acele clipe talentul lui nea Dumi şi să-i închin dragei mele un catren duios, ceva inspirat de făptura-i subterană, care să sune şi vesel şi drăgăstos: " Pentr-un dos de muieruşcă Las şi casă şi plodet Iar cînd dorinţa te muşcă Jucăreaua-ţi urcă-ncet!" Despre noaptea ce a urmat şi altele asemenea ei, n-am să vă dau amănunte, sunt, ca orice cuceritor care se respectă, un tip discret. Vă spun doar atît: draga mea Rathilde a fost mai puioasă decît o femelă cobai, ori o şinşilă febrilă. Tandră şi înfocată, grohăind melodios, mai abitir decît ultima mea amantă, o brunetă şi perversă scrofuşoară de Guineea care mă muşca în focurile amorului de coadă, a fost...cum să vă explic: ronţăitoare şi incisivă! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Recunosc nu am regrete Sunt al vietii dobitoc De ne-am strange toti in cete Am scapa curand de Boc   Postat de catre Adrian Ene la data de 2011-11-24 20:52:32               "Sobolani si dobitoace" Postat de catre Adrian Ene pun şi eu, cu tot elanul, o-ntrebare, tizule: dacă eu sunt şobolanul, dobitocul cine e?   Postat de catre adrian mihai la data de 2011-11-24 19:04:40               a venit mugind o vaca avea semnul literar scris pe-o pulpa 'a lu'Cioaca' de la atelier in dar   Postat de catre Adrian Ene la data de 2011-11-24 18:36:38               mulţumiri la grămadă tuturor, celor care au lecturat episodul acesta al jurnalului lui Hadrilică;celor care s-au recunoscut în personaje mulţumiri suplimentare. sper că nu l-am trezit din somnul etern pe ETA Hofmann, mîrtanul Murr ştie la ce mă refer. separat pt. junele Ene: fără supărare sau resentimente, înafară de faptul că e una bucată fabliau în proză, mătăluţă cam ce ai priceput de aici? chiar m-ar interesa sensul intervenţiei catrenistice...sau cătrănite?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-11-24 18:27:10               Stau ascunsi prin ateliere Sobolani si dobitoace Ies din ale lor unghere Cu un gand,pe toti sa toace (Adrian Ene) de le lasi pe dobitoace sa rumege indelung, ele-n loc ca sa te toace, o sa vezi ca doar te-mpung. p.s. taurul, catre un vier care-avea priviri viclene: -nu-ncerca cu domnul Ene, ca nu-i poet furajer.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2011-11-24 18:15:43               Stau ascunsi prin ateliere Sobolani si dobitoace Ies din ale lor unghere Cu un gand,pe toti sa toace   Postat de catre Adrian Ene la data de 2011-11-24 17:52:48               intrebare de Doamne fereste! "dumneata ai aprins lumînarea-n hruba lui Hadrinel?" (Intrebare plina de curiozitate pusa de Dragos Iovan lui Mihail Buricea) cum Mihai da lumanari aprinse numai la morti, sa-fi-ajuns Dragos Iovan, prin preajma Inaltei Porti?!   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2011-11-24 15:26:29               catren de bun venit pentru martanul Drago "Probabil că stenahoria lui era provocată şi de ivirea noului protejat al stareţului, o namilă de cotoi cu blana portocalie ca de de leu şi cu nişte gheare imense, înconvoiate, ieşindu-i ca nişte iatagane din teaca pernuţelor. Egumenul îl strigă Drago şi-l hrăneşte cu rînze şi pipote proaspete de galinacee, şiroind de sînge rămase de la cuhnie, festin destinat de obicei sărmanului dizgraţiat şi din care, nu de puţine ori, mă lăsa cu generozitate să mă înfrupt şi eu." (Hadrilica despre aparitia unui nou tigru in miniatura prin junglele europeeice) desi mi-s tot chitoran, cu Drago n-am nici o treaba, fiindca nu stiu de-alt martan cu o coad' atat de slaba   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2011-11-24 15:04:59               satirele de genul ăsta (tipologice sau caracteriale, le-aş numi) derapînd, aproape invariabil, într-un imaginar pe alocuri delirant, mă cuceresc, de ce n-aş recunoaşte, indiferent de context. şi mai ales, de subtext. chestia e că nu ştiu cît sunt de vaste teritoriile pe care demonii ficţiunii, odată eliberaţi din hăţuri, ajung să le ocupe în mintea autorului, subsumînd (ca să nu zic încălecînd) definitiv raţionalul din dotare. sentimentul pe care-l am de fiecare dată citind aşa ceva e că privesc urmele lăsate de ghearele unui motan idealist care a încercat să escaladeze un burlan, în drumul spre domniţa cu boticul roz de pe acoperiş. fără succes, desigur. dar faptul, dincolo de alte considerente, rămînînd lăudabil, măcar prin risipa de efort. ceea ce am şi evidenţiat prin felinarul de mai jos. p.s. offtopic: catrenele domniei tale, ca expresie a revoltei faţă de proliferarea subliteraturii, îşi justifică oarecum existenţa. dar nu mai mult. faptul că ageamiii scriu doar cu puţin mai prost (ba chiar, adesea, cu mult mai bine) decît o face însuşi dom' profesor, nu le scuză... sincer, lasă-le. te fac(i) de rîs. e o părere.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-11-24 15:04:20               "dumneata ai aprins lumînarea-n hruba lui Hadrinel?" Postat de catre Dragoş Iovan îţi înnobilăm lucrarea (deşi-i cam de clasa I-a...) el aprinde lumânarea, eu vin iute cu tămâia! (aliluia, aliluia...)   Postat de catre adrian mihai la data de 2011-11-24 15:03:32               :)d-le Buricea, s-auzim şi alte opinii, oricum MĂ MU nu sună prea bine.poate TE MUŞCĂ dumneata ai aprins lumînarea-n hruba lui Hadrinel?   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2011-11-24 14:45:20               Pentru pastrarea masurii se impune adaugata o silaba la versul trei: "Pentr-un dos de muieruşcă Las şi casă şi plodet Iar cînd dorinţa MA muşcă Jucăreaua-mi urcă-ncet!" Va suparati domul Rechesan?   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-11-24 14:40:05	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE