|
|
|
|
|
|
|
|
|
file din jurnalul lui Hadrilică (3) |
|
|
Text
postat de
Dragoș Iovan |
|
|
***
trez de gustar, anu' șobolanului de apă
Era o dup' amiază calmă de august torid. Dinspre gheena lavrei năboiau valuri de miresme minunate: putoare de latrină nedesfundată, damfuri de putreziciune și de scîrnă rîncedă din canal. Stăteam în pragul garsonierei mele, picotind și visînd cu ochii deschiși. Dictonul lui Seneca este incomplet, după mine el ar trebui să sune cam așa " de gustibus, coloribus et odoribus non est disputandum", fiindcă ceea ce pentru nasul unui biped poate părea dezgustător, mucoasei noastre olfactive îi poate da senzații amețitoare, la limita extazului. De altfel și înmiresmata ambră cenușie, elixir al tuturor nuanțelor parfumeristice de pe lume, ce e altceva decît puroi pietrificat din bășica biliară a cetaceelor? Dați-mi un stîrv de mîță vechi de o lună și pe legea mea dacă n-am să vă conving că nici toată putreziciunea chitului ce l-a înghițit pe Iona n-ar încînta mai mult olfacția oricărei rozătoare! Fiindcă veni vorba de mîrtani, tonusul lui Fane, pensionarul mănăstirii, mă neliniștește de la o vreme. Stă toată ziua pe capacul unei pubele, moțăind ca o pernă veche la soare, iar vrăbiile obraznice i se vîntură nestingherite pe sub nas. Zilele trecute, ca să-l provoc să mă fugărească prin curte, am urinat în castronelul din tablă zincată în care fratele econom îi arunca cîte o mînă de posmagi muiați în zeamă de aghesmatar, dar n-a avut nicio reacție. A deschis alene ochii, catadicsind doar să miorlăie răgușit:
" Lasă-mă-n pace, amice, n-am chef de-alergătură! E prea cald, citește și tu în gazetă ce previziuni meteo dă INMH-ul pe luna în curs...ne paște o apocalipsă a secetei globale!"
Chestia asta m-a deprimat teribil, nouă șobolanilor ne place ideea de apocalipsă, ne simțim ca acasă în bolgiile infernului, dar n-aveam chef să crăp deshidratat cu botul într-un canal de scurgere secat. Probabil că stenahoria lui era provocată și de ivirea noului protejat al starețului, o namilă de cotoi cu blana portocalie ca de de leu și cu niște gheare imense, înconvoiate, ieșindu-i ca niște iatagane din teaca pernuțelor. Egumenul îl strigă Drago și-l hrănește cu rînze și pipote proaspete de galinacee, șiroind de sînge rămase de la cuhnie, festin destinat de obicei sărmanului dizgrațiat și din care, nu de puține ori, mă lăsa cu generozitate să mă înfrupt și eu. L-am întîlnit într-o seară pe cornișa unei aripi a chiliilor și trebuie să vă mărturisesc că m-au străbătut fiori înghețați, iar blana mi s-a aricit pe spinare, cînd m-a ațintit cu pupilele-i verzi, sclipind ca becurile unui semafor. Rar mi-a fost dat să văd o felină mai fioroasă ca asta, așa că am tulit-o înspăimîntat în jos, pe primul burlan disponibil.
Deodată, fără avertisment, din borțile cerului a bubuit un tunet apropiat care m-a făcut să tresar și să ies din reverie. Bolta s-a umplut de nori bulbucați ca niște berbeci cu lîna vînăt-cenușie și începu să răpăie cu stropi cît oul de curcă, iar streșinile au început să gîlgîie ca niște garguie rustice. Dintr-o tufă de păducel și-a ițit căpșorul o prezență feminină plină de farmec, cu spinarea șerpuitoare și pasul furișat. Privi cu îngrijorare aversele care se revărsau cu furie și vru să se tupileze lîngă un zid năruit cu tencuiala coșcovită, dar eu am strigat-o plin de solicitutdine:
" Aici, duduie, săriți încoa', acolo lîngă burlan o să vă mureze ploaia!"
Ea a înălțat boticul trandafiriu, rujat cu iscusință, m-a zărit și a venit fuguța spre borta mea confortabilă. Și-a scuturat de apă blănița tărcată în alb și negru, probabil avea printre strămoși vreun cobai andin metisat și a chițcăit melodios:
" Mersic, domnule, sunteți trez, trez emabil, nu'ș ce mă făceam dacă mă surprindea furtuna, deși înot ca o nutrie, am luat și o medalie de-argint la olimpiada canalelor de scurgere la proba bălăcit liber pe distanța de un kilometru!"
Am privit-o încîntat, ochișorii ca două mărgele din obsidian îi scînteiau veseli, codița roz, nudă și încolăcită cu cochetărie pe spate, lăbuțele fine, crupa rotundă și cărnoasă cît trebuie, cu blănița lucind mătăsoasă pe spinare, toate m-au fermecat și i-am spus:
" Încîntat să vă cunosc, mă recomand Mișel Hadrinel diu Merd Sale din familia Ratus Epigramatus!"
Mi-a întins lăbuța dreaptă din față, pe care m-am grăbit s-o țocăi cu eleganță:
" Onșonte d'asemenea, mă numesc Rathilde Rottedoter von Knirschen! Sunteți franse de'orijin, aveți un accent specific, ronțăitor? "
" Uuui, ui, me biăn siur, ma demoazelă, așa e, sunt rat franse dar soarta nemiloasă mă-mpinse să părăsesc hruba cu herb milenar a familiei și să mă refugiez în văgăuna acestui schit..."
" Ce coincidență, și moa tot așa...un strămoș de-al meu a pierit în holocaustul din Halmin, de atunci am alergie la muzica de flaut și-n general la orice instrument de suflat, iar supraviețuitorii săi au emigrat împreună cu Piper Rath din Saxonia și Palatinat în Siebenburg."
" Ce trist, cred că atavismul acesta vă provoacă adeseori o melancolie profund, nibelungică..." am suspinat eu compătimitor.
" Mai precis codalungică, a oftat ea cu cochetărie, privindu-și apendicele sfios încolăcit sub dos, noroc că v-am întîlnit pe dumneavoastră, că nu știu ce făceam în această lume crudă dominată de oameni răi!"
Omizi trandafirii au început să mi se tîrască prin duoden, simțeam că-mi cresc aripi de liliac , iar în urechi îmi suna dăngănitul clopotelor de împerechere. Mă și vedeam tatăl unei progresii geometrice de șoricuți pestriți fiindcă demultișor nu dădusem de o șobolăniță atît de nurlie și cuceritoare. Candoarea ei m-a cucerit pe dată și am invitat-o să se adăpostească peste noapte în garsoniera mea de burlac. A acceptat cu sfială, lipindu-și spinarea zveltă de a mea, frecîndu-și burtica de umărul meu, făcîndu-mă să-i simt mîngîierea jumătății de duzină de sfîrcuri virginale din plin.
" Da' nu dormim, mon șer ami, se alintă ea, facem doar muzică...șanson d' amur cu rime-mprejur!"
Ooo, Mare și atotincisivă Rozătoare eternă, cît de puțin ne trebuie să fim fericiți!
Ploaia se terminase, pe cerul spălat Luna s-a ivit ca o roată imensă de parmezan. Aș fi vrut să am în acele clipe talentul lui nea Dumi și să-i închin dragei mele un catren duios, ceva inspirat de făptura-i subterană, care să sune și vesel și drăgăstos:
" Pentr-un dos de muierușcă
Las și casă și plodet
Iar cînd dorința te mușcă
Jucăreaua-ți urcă-ncet!"
Despre noaptea ce a urmat și altele asemenea ei, n-am să vă dau amănunte, sunt, ca orice cuceritor care se respectă, un tip discret. Vă spun doar atît: draga mea Rathilde a fost mai puioasă decît o femelă cobai, ori o șinșilă febrilă. Tandră și înfocată, grohăind melodios, mai abitir decît ultima mea amantă, o brunetă și perversă scrofușoară de Guineea care mă mușca în focurile amorului de coadă, a fost...cum să vă explic: ronțăitoare și incisivă!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Recunosc nu am regrete
Sunt al vietii dobitoc
De ne-am strange toti in cete
Am scapa curand de Boc
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Ene la data de
2011-11-24 20:52:32 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Sobolani si dobitoace"
Postat de catre Adrian Ene
pun și eu, cu tot elanul,
o-ntrebare, tizule:
dacă eu sunt șobolanul,
dobitocul cine e? |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2011-11-24 19:04:40 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
a venit mugind o vaca
avea semnul literar
scris pe-o pulpa 'a lu'Cioaca'
de la atelier in dar
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Ene la data de
2011-11-24 18:36:38 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
mulțumiri la grămadă tuturor, celor care au lecturat episodul acesta al jurnalului lui Hadrilică;celor care s-au recunoscut în personaje mulțumiri suplimentare. sper că nu l-am trezit din somnul etern pe ETA Hofmann, mîrtanul Murr știe la ce mă refer.
separat pt. junele Ene: fără supărare sau resentimente, înafară de faptul că e una bucată fabliau în proză, mătăluță cam ce ai priceput de aici? chiar m-ar interesa sensul intervenției catrenistice...sau cătrănite? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2011-11-24 18:27:10 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Stau ascunsi prin ateliere
Sobolani si dobitoace
Ies din ale lor unghere
Cu un gand,pe toti sa toace
(Adrian Ene)
de le lasi pe dobitoace
sa rumege indelung,
ele-n loc ca sa te toace,
o sa vezi ca doar te-mpung.
p.s.
taurul, catre un vier
care-avea priviri viclene:
-nu-ncerca cu domnul Ene,
ca nu-i poet furajer.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2011-11-24 18:15:43 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Stau ascunsi prin ateliere
Sobolani si dobitoace
Ies din ale lor unghere
Cu un gand,pe toti sa toace
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Ene la data de
2011-11-24 17:52:48 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
intrebare de Doamne fereste!
"dumneata ai aprins lumînarea-n hruba lui Hadrinel?"
(Intrebare plina de curiozitate pusa de Dragos Iovan lui Mihail Buricea)
cum Mihai da lumanari
aprinse numai la morti,
sa-fi-ajuns Dragos Iovan,
prin preajma Inaltei Porti?!
|
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2011-11-24 15:26:29 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
catren de bun venit pentru martanul Drago
"Probabil că stenahoria lui era provocată și de ivirea noului protejat al starețului, o namilă de cotoi cu blana portocalie ca de de leu și cu niște gheare imense, înconvoiate, ieșindu-i ca niște iatagane din teaca pernuțelor. Egumenul îl strigă Drago și-l hrănește cu rînze și pipote proaspete de galinacee, șiroind de sînge rămase de la cuhnie, festin destinat de obicei sărmanului dizgrațiat și din care, nu de puține ori, mă lăsa cu generozitate să mă înfrupt și eu."
(Hadrilica despre aparitia unui nou tigru in miniatura prin junglele europeeice)
desi mi-s tot chitoran,
cu Drago n-am nici o treaba,
fiindca nu stiu de-alt martan
cu o coad' atat de slaba |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2011-11-24 15:04:59 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
satirele de genul ăsta (tipologice sau caracteriale, le-aș numi) derapînd, aproape invariabil, într-un imaginar pe alocuri delirant, mă cuceresc, de ce n-aș recunoaște, indiferent de context. și mai ales, de subtext.
chestia e că nu știu cît sunt de vaste teritoriile pe care demonii ficțiunii, odată eliberați din hățuri, ajung să le ocupe în mintea autorului, subsumînd (ca să nu zic încălecînd) definitiv raționalul din dotare.
sentimentul pe care-l am de fiecare dată citind așa ceva e că privesc urmele lăsate de ghearele unui motan idealist care a încercat să escaladeze un burlan, în drumul spre domnița cu boticul roz de pe acoperiș. fără succes, desigur. dar faptul, dincolo de alte considerente, rămînînd lăudabil, măcar prin risipa de efort.
ceea ce am și evidențiat prin felinarul de mai jos.
p.s. offtopic: catrenele domniei tale, ca expresie a revoltei față de proliferarea subliteraturii, își justifică oarecum existența. dar nu mai mult. faptul că ageamiii scriu doar cu puțin mai prost (ba chiar, adesea, cu mult mai bine) decît o face însuși dom' profesor, nu le scuză... sincer, lasă-le. te fac(i) de rîs. e o părere.
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2011-11-24 15:04:20 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"dumneata ai aprins lumînarea-n hruba lui Hadrinel?"
Postat de catre Dragoș Iovan
îți înnobilăm lucrarea
(deși-i cam de clasa I-a...)
el aprinde lumânarea,
eu vin iute cu tămâia!
(aliluia, aliluia...) |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2011-11-24 15:03:32 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
:)d-le Buricea, s-auzim și alte opinii, oricum MĂ MU nu sună prea bine.poate TE MUȘCĂ
dumneata ai aprins lumînarea-n hruba lui Hadrinel? |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2011-11-24 14:45:20 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pentru pastrarea masurii se impune adaugata o silaba la versul trei:
"Pentr-un dos de muierușcă
Las și casă și plodet
Iar cînd dorința MA mușcă
Jucăreaua-mi urcă-ncet!"
Va suparati domul Rechesan?
|
|
|
|
Postat
de catre
Mihail Buricea la data de
2011-11-24 14:40:05 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|