PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ultima Θ u λ ε (2) Text postat de Gheorghe Rechesan TABLOUL II DÉCOR: La marginea scenei stă trasă la ponton o barcă mare, albastră, din cauciuc, peticită, cu trei rînduri de rame din plastic, pe flancul căreia scrie cu litere roşii:” τελευταία Θ u λ ε –Ultima Thule destinaţii turistice de ecscepţie şi nu numai “. SCENA I Intră cu paşi mărunţi Elena T. Poartă un kiton diafan din mătase bleu decorată cu floricele şi cuburi aurii, sandale mov cu toc de 12 cm, ciorapi de plasă neagră, în mînă ţine o harfă şi-şi dă peste cap ochişorii înfundaţi în grăsime, boiţi cu rimel. În urma ei,în stare avansată de ebrietate Tolea Ecsintov, cu o butelcă de votcă în mînă. ELENA (cu o voce baritonală de fumătoare): Ioane, Ioane, iarăşi te războieşti cu lumea? Meic lăv năt uăr! (face un semn drăgălaş cu degetele, trecînd de cîteva ori arătătorul stîngii prin inelul format de degetul mare şi arătătorul celeilalte) De cînd n-ai mai iubit, Ioane? FĂNEL: Mami,dacă n-ai bilet dă-te deoparte, încurci lumea…. ELENA: Stivăn, mai dir…ce mi-a fost dor dă tine! Ce mai faci iubi, tot traduceri din Will, nu te-ai plictisit beibi? PEIA (rînjind): Iaca şi pă venera liricoasă ce dă la masculi fiori! Ce faci Leano, te dădu muzoiu’ afară dîn garsonieră? Ai vise cu Pegasu’ şi Parnasu’ , ori pesemne te mîncă doar nasu’! ECSINTOV (sughiţă şi ia o duşcă): Maestru’ i supărat, are pietre la vezică…nu-l mai iubesc codanele pe care le hărţuia la cenacle…deh, vîrsta vezicii cu calculi, era neputinţelor tristice! PEIA: Tu ce vrei bă, afanisitule? Te trezişi de dimineaţă cu freza-n şanţ şi ai venit să-ţi vomiţi cujetările! Hai, fă paşi, parazitule, îţi pute intelighenţia a basamac! ECSINTOV: Ba, pe-a mă-tii tigorie! PEIA (se apropie ameninţător): Ce ‘săşi limbricule? Te fac drob şi te dau la peşti, să să îmbucure şi ei de-o cinzeacă! ECSINTOV (ia o vîslă de la ambarcaţiune, pregătindu-se să se apere): Bătrîne, ai grijă, am făcut terci inşi mai ţapeni ca tine! SCENA II Apare zîmbind, cu un aer bonom, Wotan Corbeanu-Cristelniţă. E îmbrăcat într-un costum maron la două rînduri, cămaşă imaculată, cravată bleumarin cu steluţele Consiliului Europei şi o mapă diplomatică sub braţ. WOTAN ( Am plăcerea să vă anunţ că sosit momentul zero! Vă rog să prezentaţi biletele de călătorie, croaziera spre Ultima Thule va demara oficial în cîteva minute (către Peia şi Ecsintov care se împing ca doi cocoşi) Da’ ce se-ntîmplă cu dumnealor, au un aer …hmmm cam prea combativ! ECSINTOV (lăsînd vîsla jos): Aaaa, nimic important dom’ profesor, îi arătam colegului cum se foloseşte o vîslă! PEIA (scrîşnind): Poltronule, ai în vene numa’ alcool…hai, îndrăzneşte numa’! WOTAN: Vă rog, să evităm situaţiile conflictuale. Călătoria va dura o perioadă nederminată temporal, nu declanşaţi polemici inutile! (către Fănel Dugomir-Soneată): Doar atîţia s-au îmbarcat? FĂNEL: Îmi pare rău, patroane, ăştia-s toţi…şi-a anunţat participarea şi cenaclul “Lira şi ramul” al domnişoarelor bătrîne de la azilul de poete nepublicate din Alexandria, dar deocamdată n-au apărut… WOTAN (nemulţumit): Astea vreau precis reducere că-s în grup…doar poeţi, niciun prozator? Procopie din Europeea n-a apărut? Îmi place cum combate, are stil, umor, spirit de observaţie ascuţit… FĂNEL: Io zic să nu-l luăm, boss…barca e cam veche, de-abia stă la linia de plutire şi-ar putea s-o găurească cu spiritu’ ăla al lui…atunci îi dăm drumul? WOTAN: Să mai aşteptăm puţin, ce atîta grabă stimabile? Ia sună un pic din sirenă poate că mai apare careva! SCENA III Fănel Soneată acţionează o vuvuzelă şi într-adevăr, din stînga scenei apar trei inşi cu calabalîcul în spate; primul poartă o rubaşcă roşie, un catalog ferfeniţit şi un măturoi, al doilea un ins anodin îmbrăcat într-o rantie peticită, potcap, cară o cădelniţă şi o pereche de desagi voluminoşi; îi conduce un cinquagenar vioi care le explică volubil în ce direcţie s-o ia, deşi debarcaderul e sub nasul lor. WOTAN: Poftiţi, poftiţi ambarcaţiunea vă aşteaptă… e un moment crucial ne îmbarcăm spre Ultima Thule…lăsaţi la o parte resentimentele, regretele şi aspectele neplăcute ale existenţei de azi veţi începe o etapă nouă din viaţă…şi nu numai! Mutans mutandis… MIŞU OMBILICEA: Unde e vaporu’? Faceţi loc, faceţi loc… FĂNEL: O clipă, maestre! Cu ce treabă pe-aici? MIŞU (agitînd măturoiul): Să fac ordine…sunt liderul de necontestat al noului partid al salubrizatorilor cu stînga! FĂNEL: Ia zi-mi o pastişă… după…Eminescu, că altele tot n-ai! MIŞU (bombîndu-şi pieptul şi ţinînd tîrnul ca pe o puşcă, declamă cu o voce de stentor): “Un bărbat dintre aceia ce-a umblat pe trei oceane conducând vapoare roşii spre meleaguri bogătane după ani şi ani de muncă pe oglinzile de ape s-a întors în sânul ţării de la care să se-adape… Ajutat de vîntu’ morţii..ajutat de vîntu’ sorţii…” FĂNEL: Suficient, ajunge, maestre! Treci pe punte!(scoate ştampila şi i-o aplică pe-obraz) BASIL BOBA: Domnu’ fie cu tine fiule! FĂNEL: Amin, părinte…în afară de predici, molifte ştii şi altceva? BASIL BOBA: Eu, cu alexandrinu’ … FĂNEL: Interesant, scrii poeme în metru alexandrin? Hai, spune unu! BASIL BOBA: Aaaa, nu! Nu e la metru, e la litră…tulburel d’ Alexandria prima-ntîia(scoate din desagi o damigeană învelită-n nuiele şi I-o întinde):ia, o duşcă, e natural, dă butuc! FĂNEL (consultă o listă): Ăăă, dumneata nene, eşti Vasile Popa, profesor de teologie de profesie? Ai rezervare, e drept, un loc gratuit pentru feţele bisericeşti… BASIL BOBA: Boba, nu Popa..nu-s profesore îs preot, cumnatu’ miu Agapon Miruială, e profesor de economie la sfîntu’ hram “ Şuncă pă ciolan” …(deschide gura şi începe să cînte): Blestemaţi să fiţi voi, grataragiilor că nu-mi daţi şi mie o bucăţică de pastramăăă…că sunteţi feţe simandicoaseee şi mîncaţi cînd vi se scoalăăă… ONOFREI OFLORIAN :Dă Doamneeee… BASIL: Că vă împinge pofta, sta-v-ar bucăţica-n gît, dracu să vă ia dă bugetari, samsari şî investitori, hoţilor şi spurcaţilor (către Onofrei)…mai puţîn domnii dă la governare…că jinduiţi la averi tăt mai maaari…şi mie nu-mi daţi nimicaaaa… ONOFREI: Dă, Doamneee… BASIL: Da’ ar naiba-n stomacurile voaste umflate dă bucate că nu vă mai săturaţiiii…să vă ia dracuuu şî mamă-sa fraţilor şî cumnaţîlor, blăstămaţilooor… ONOFREI: Ia, Doamneee! BASIL: Ş-acu şî-n veci vecilor să dea ăl de sus să vă betegiţi de bulimie, enterocolită, icter, diabet, hemoroizi, apendicită şi dispepsieee, da’ar dracu şi virusu gripei porcine şi-a vacii nebune în fleicile voasteee! ONOFREI: A-a-le-lu-iaaa! FĂNEL( zîmbind către Onofrei) Amice, te-mbarci sau doar ţii isonul? ONOFREI: De felu meu îs un tip corect şi onest, aşa că-ţi spun simplu: hai să facem un sondaj de opinie: Unu. Cine este PENTRU ca preşedintele să fie debarcat Doi. Cine este PENTRU ca preşedintele să fie îmbarcat Trei. Cine se abţine. FĂNEL: Corect…bref, te-mbarci sau nu? ONOFREI: Acolo, pă Ultimatule eczistă prese? FĂNEL: Fireşte..de tot felu şi modelu…de mînă, hidraulice, menghini, cricuri, tot echipamentu’! ONOFREI: Şi mese-media sunt? Ticoni, moguli şi padişahi cu televiziuni? FĂNEL: S-ar putea…da’ lasă astea..nu fii hahaleră, dacă vrei să te sui pe galeră trebuie să reciţi ceva din producţia proprie… Onofrei se apropie şi-I şopteşte ceva la ureche, gesticulînd cu elocvenţă. FĂNEL (se scarpină la ceafă, apoi în creştet, apoi din nou la ceafă, dă din cap aprobator şi îi face loc să treacă): Am înţeles, maestre, urcă la pupa! SCENA IV Pe mal apare un personaj marţial: beretă neagră, cartuşiere în diagonală, un aer de guevarism nostalgic şi desuet întipărit pe figura-I bărboasă. Duce de frîu un catîr încărcat cu lăzi, lădoaie, butelci şi butoiaşe. CHERRY CUVARA: Alto, alto, compañeros! FĂNEL: Cine mai e şi ăsta? Ce doreşti, cetăţene? CHERRY: Să mă-mbarchez, noa, care-i baiu ?! FĂNEL: În ce calitate? Cantautor, prozodier, textier, sculer-matriţer, dulgher? CHERRY : Yo soy un hombre onesto de la tierra donde crece el vino! FĂNEL: Adică? Argentina, Chile, Spania? CHERRY: Nem, fătu mieu, Blăjanca, judeţu Alba. FĂNEL: Cu ce pot să te ajut bade ? CHERRY: Păi, am stat io aşe…şî după aia am stat ş-am cujetat… FĂNEL: Fă un rezumat că ne grăbim, se apropie refluxul… CHERRY: Că dacă plecaţ păstă mări şî ţări v-ar pringe ghine oleacă dă provizii…că dacă doamne-feri vi să gată apa ghe beut să nu crepaţi dă săce! FĂNEL: Să ce…de ce? CHERRY. Să vi să uşce ceriu gurii, tulai-doamne şî să muriţi de lipsă dă alcohol în sînje! Că vorba strămoşilor pileates şî piliţi: in vino veritas da’ mai veritabilă-I pălinca! (bombează pieptul cu mîndrie): Mihai Vinescu, alias el comandante, vivandier, producător şi consumator, furnizor al flotei regale de pe Mureş şi Tîrnave..regale că cultiv şî fetească regală, tri arii, o sută de butuci pă an…din drojdii şi borhotu rămas după vinificare ferb pălincă pentru mateloţi! FĂNEL: Bravo, felicitările mele, dar..vezi, croaziera e doar pentru literaţi…ştii tipii ăia cocîrjaţi, palizi pe care-I găseşti îndeobşte prin biblioteci nu prin bodegi… CHERRY : Niciun bai, fătu mieu..am şî d’alea…ia ascultă ce fain le prozodesc (recită): Sunt pom, rodit-am vii şi grasă Din Malaga, bre şi struguri başca aurii Copţi de el Sol pă bune nu prostii, şi pielea din gîtlej încă mi-e roasă, De basamacul distilat din ciocîrlii Sunt om, şi-am învăţat ce e pileala De la părinţi, nu ca alţii dîn boschet, Şi nu suport poşirca recte mahmureala, Şi vinu’ acru, searbăd de doi litri-n pet Sunt om, mi-I scrisă-n adeneu pilirea A celor mai beţivi din neamul trac, Un steag-clondir îmi este moştenirea Şi simt pe cap pileala grea de dac FĂNEL : E bine, cetăţene, merge, la un şpriţ…hai urcă-te şi tu…unde merge cinzeaca merge şi damigeana. SCENA V WOTAN (urcat pe o ladă la dunetă): A sosit toată lumea? Putem pleca? FĂNEL : Da, căpitane, cap-compas spre Rejkiavik, via Vladivostock cu escală-n Kurile! WOTAN: Ridicaţi ancora… Audaces Fortuna juvat! MIŞU : Ce ‘săşi dă juveţi? FĂNEL: Stai jos, maestre, dezechilibrezi arca! Pe chei aleargă o fată-femeie de vîrstă incertă cu o colivie în mînă. ANNA: Staţi, nu plecaţi, aşteptaţi-mă şi pe mine…a scăpat Birdie din colivie şi pînă am prins-o… FĂNEL: Cine-i Bărdi? Muza ta? ANNA: Într-un fel…o păsărică micuţă, gingaşă, nu face rău nimănui… MIŞU (schiţînd paşi de sîrbă) Păsărică albă-n cioc/ subţirică la mijloc/ haide fă, te iau la joc! FĂNEL: Pentru ultima oară, maestre, dacă nu te-astîmperi te bag la remorcă! ANNA: Atunci mă luaţi? Am bilet rezervat de-acu şase luni… FĂNEL (diplomat): Scoate limba…zii, aaa! Păsărica e vaccinată? ANNA (scoate un maldăr de hîrtii din poşetă): Contra gripei aviare, a febrei aftoase, a răului de mare...certificat de garanţie, dovadă de spaţiu locativ, copie după chitanţele că am plătit impozitul, atestat de aripi… FĂNEL: Curs de înot a absolvit? ANNA: Vaaai, nuuu…nu m-am gîndit, n-am ştiut… Wotan îi fac semn lui Fănel să se apropie; îl dojeneşte în şoaptă, acesta ascultă servil, cu capul aplecat. FĂNEL: În fine, poftiţi doamnă, cu tot cu zburătoare…dacă doamne-fereşte se-neacă, nu ne asumăm răspunderea…intraţi în carantină şi silenzio stampa! (către Wotan) Putem pleca! WOTAN (în picioare, cu aplomb) : Toate veleităţile…pardon velele sus! Ahhh, de cînd vroiam să spun replica asta! PEIA (apucînd cuierul-pom şi aruncîndu-l pe punte): Hooo, mă, v-aţ uitat Ygdrăcia dă catargă, să n-aveţi parte de velele voastre! TRICĂ: Iote mă incultule, cine voroveşte pi ocarină, nu e catargă, e “bonpres”! FĂNEL (fluierînd şi bătînd tactul într-o tingire): Hai, să-I dăm drumu’ ritmic. Atenţie populaţie, rama-n apă şi ritmic: unu, doi, trei şi…pauză…şi unu-doi-trei..sincronizaţi-vă! TABLOUL III DÉCOR: Peisaj marin convenţional: talazuri din pînză unduitoare, mişcate de figuranţi (echipa sait atelier-gimnastică artistică “vuitoneea borealis”) pescăruşi din hîrtie albă creponată atîrnînd de arlechin şi barca din cauciuc în mijlocul scenei. SCENA I WOTAN (căscînd): Plutim de trei zile şi nimic, terra ferma e-o iluzie…. MIŞU: Mi-e o foame…. TRICĂ: Şi mie… FĂNEL: Visaţi stimabililor, cambuza e goală…ieri aţi lins ultimele cutii de conserve…mai avem doar sare amară şi fulgi de cartofi cu gust de fasole! CHERRY (visător): Aş mînca o slană cu ceapă roşie… ONOFREI: Staţi, ştiu cum se face, am citit eu într-o carte “Manifestul naufragiatului amator”: tragem la sorţi şi-l mîncăm pe cel mai gras… ECSINTOV: Eu vreau să frig o doamnă! BASIL BOBA: Nu, nu, e nedemn de nişte adevăraţi poeţi…femeile şi copiii primii! ELENA (ridicîndu-se în picioare începe să se dezbrace): Vă iubesc pe toţi… mă sacrific! FĂNEL: Stai jos, mami, că dezechilibrezi galera…n-avem destule lemne de foc să te perpelim. TRICĂ: Ooo, soartă crudă / ce m-aduse aici/ pe drum sihastru cu poteci prea ude / şi nu m-aude / nimenea ce crudă… MIŞU: Nu, crudă nu te păpăm… SCENA II Din mijlocul valurilor se rostogoleşte Sabina-Marin Broca; e costumat ca o sirenă cu partea inferioară a trupului înfăşurată în solzi de staniol, o coadă de peşte atîrnată de fese şi brasieră verde din plasă. BROCA: Ahoe, ahoe, unde voiajaţi? Asociaţa nautică Adval vă recomandă tîrgul de artizanat din... FĂNEL: Către Urlaţi via Slobozia… BROCA: Să vă cînt ceva? WOTAN: Nu, că n-avem destulă ceară şi nici funii să ne legăm de catarg… BROCA: Pot să urc la bord? FĂNEL: Poţi, da’ e inutil..n-avem de niciunele… ONOFREI (naiv, stupid îşi freacă palmele): Mîncăm peşte, păpăm peşte! BROCA: Peşte-i fiu lu' mă-ta..eu sunt o creatură mitică… MIŞU (sărind din aţipeală): Unde-I Mitică, ce-aţi făcut cu Mitică? SCENA III Din culise apare Mitică Cocă Neptuneanu; trident, togă albastră, coroană din carton auriu şi barbă falsă prinsă cu gumilastic pe după urechi. MITICĂ (zîmbind larg): Nu trageţi, mateloţi…. FĂNEL: Zi-ne una, maestre, să avem şi noi ce comenta…de sezon că ne-a avariat calmul ecuatorial…ce căldură, mon vere! MITICĂ: Într-o vară-ndepartata, spre-a nu-i face mari avarii, de-altceva ciupeam o fata, nicidecum de comentarii. MIŞU: Nea Mitică dă pă punte Are bilele mărunte MITICĂ: De-ai avea bilele mele Te-ai lăuda în tîrg cu ele Fiincă bila mea isteaţă O dau babei dimineaţă! MIŞU: Io cînd bila mi-e umflată Nu o dau la babe rele O invit la ea pe-o fată Din Pietrari sau Măgurele MITICĂ: Nu toată marfa umflată Se pretează la ăst sport Cînd catargu e cam mort Caută pompă autorizată... BASILISSA (cu îngrijorare): Domnule căpitan, cred că ne scufundăm…nu e frumos să vă bîrfesc firma, da’ ne-aţi luat într-o călătorie fără confort cu o barcă găurită… ECSINTOV: Apăăă…sunt pierdut, io nu pot supravieţui cu ceva mai slab de patruzeci de grade! ONOFREI: Grea moştenire regimul criminal dictatorial…bărci vechi, vele roşii, concepţii de asistaţi social… SCENA FINALĂ: Se joacă după scenariul obişnuit: autorul e huiduit, lovit cu pietre de butaforie, Onofrei Oflorian bîlbîie o cvasicritică cu scuipături printre dinţi, Basilissa se distrează dar nu omite să specifice că scena n-are valoare artistică, Ecsintov scrie pe un colac de salvare cu ruj, “notre aspect”, Mişu Ombilicea înjură, Fănel cenzurează comentariile neecoliterare (plus ale lui Peia)etc. toţi se îmbulzesc şi barca se răstoarnă. EPILOG: DÉCOR: O plajă pustie nisip, cîteva dune pictate artistic în fundal. Apare în scenă Rabiason Cerceloe în costum de robinson, barbă pînă la brîu, pantaloni zdrenţuiţi, veston din piele de capră şi se îndreaptă spre naufragiaţii întinşi pe nisip, privindu-i cu naivă curiozitate RABIASON: Iote scoase marea-n mal Cu eforturi ude tare Un cenaclu virtual Care care mai de care… Copţi semeţi da’ şi mai tineri Io mi-s Roby voi vi-s Vineri! WOTAN (scuipînd apă de mare): În ce zi a săptămînii suntem? RABIASON: Joi, dom’ profesor, da’ făcui şi io o d’aia…lincenţă poetică! WOTAN: Hic sunt leones? RABIASON: Nu, nene, numa dolari canadeni, coroane islandeze, mărci est-germane şi dinari yugo expiraţi din vremea cînd am tulit-o io în Lumea Nouă! (cortina) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE