FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Pentru că nu am putut comenta sub textul, excelent, postat de distinsa colegă Amelia Cojocaru
Text postat de Emanuel Cristescu
"P.S. și după aceea, priviți, măcar trei clipe, în conștiința voastră de români, astăzi"

Priviți și nu vă culpabilizați. Fiți mândri că aparțineți acestui popor dar nu exacerbați sentimentul național. Care poate fi dureros pentru vecinii noștri.

Rezistența eroică în fața ticăloșiilor interne și externe este variată. Revolta, arma, disprețul, sila și cultura sunt doar cateva dintre aceste forme de rezistență milenară.

Temporar, romanii sunt captivii unui management nemerituos. Va trece. Căci se va învinge singur, (acest management ticălos și iresponsabil care a adus România pe ultimile locuri din lume la aproape toate categoriile) prin lipsă de performanță.

Suferințele acestea ne vor căli și vom fi iarăși demni de respect.

PS. Am lipsit mult de pe site. Sper ca, după 15 decembrie, să mă mai eliberez. Site-ul funcționează și, cred, funcționează bine. Mulțumec tuturor acelora care scriu și publică aici în spiritul valorilor europeice.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Numai bine!  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-01 22:53:04
         
 
  :)) Mă bucur că, măcar din acest punct de vedere, avem o măsură egală. In rest, numai respect, domnule Peia.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-12-01 22:50:24
         
 
  Eu nu gîndesc cu burta, Floriane!
Că, altfel, o aveam la fel de mare ca a unora.
Așa... mă cam potrivesc cu greutatea ideală!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-01 22:40:45
         
 
  Păi, da, până și eu înțeleg că nu suportați nimic altceva, mă refer la opinii, decât pe cele care intră în acord cu minima moralia în rezonanță cu propria dumneavoastră burtă. Numai că, na, oamenii nu sunt întotdeuna consecvenți cu interesele burților noastre.
Ce făcem în acest caz? Simplu, căutam alții care rezonează cu burțile noastre.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-12-01 22:29:29
         
 
  Păi da, înțeleg.
Dar eu cînd dau exemple, le dau trecându-le prin filtrul profilului meu moral.
Nu girez, adică, prin atitudinea mea, comportamentul îndoilenic al unora în care, par ex., am crezut cîndva, citindu-le nu știu ce minimă moralia și care, acum, odată burta mulțumirii ajunsă la gîtlej, s-a transformat în inversul ei!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-01 22:19:04
         
 
  Domnule Peia, n-am făcut nimic altceva decât să redau un alt alrticol din același jurnal. Altfel, nu mi-aș fi permis.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-12-01 22:15:45
         
 
  Predsedateliu  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-01 20:55:30
         
 
  Păi, bre Floriane,
Nu toți românașii au coloana vertebrală așa de dreaptă ca e magistrului Pleșu, căruia Băsescu i-a tras una peste - era să zic: bot!, în realitate, peste... - ...mîini, reproșîndu-i că nu e-n stare să scrie o amărîtă de dare de seama pt măria-sa Predsetaleiu, iar magistrissimea sa, Pleșu, să înghită în sec și să zică: "săru' mâna șefu, ai dreptate, sunt un nepriceput", ca, apoi, să plece cu coada-ntre picioare de la Cortoceni, ca unu care ar fi avut fro cinci clase mai puține ca docheru, și alea făcute la ff!!
Ce ne place să ne căcăm pe noi, cînd privata e o simplă groapă-n fundu' curții și ne ținem de-un ștreang, să nu cădem în ea!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-01 20:54:48
         
 
  "Există însă, în lumea românească, semnificative categorii de cetățeni care par să-și țină zilele cu un singur aliment: ura îndreptată împotriva cuiva.

Mânia e omenească. Poate fi și divină. Se vorbește de „sfântă mânie", de furia zeilor, de Iisus izgonindu-i cu biciul pe negustorii din templu. Ura însă, ura constantă, tenace, devenită ocupație cotidiană, e în afara omenescului. E o boală sufletească, o voluptate morbidă, o viclenie a demonilor. Nu poți trăi fără încetare sub semnul ei, dacă vrei să-ți conservi sănătatea interioară. De o „sfântă ură" (ura de clasă) s-a vorbit numai în perioada „aurorală" a comunismului.

Există însă, în lumea românească, semnificative categorii de cetățeni care par să-și țină zilele cu un singur aliment: ura îndreptată împotriva cuiva. Nu mă refer la cei care, nemulțumiți de politicieni, legi, curbe de sacrificiu, demagogie și incompetență, se înfurie periodic și își varsă năduful pe unde apucă. Mă refer la cei care și-au făcut din ură și din exprimarea ei o profesie lucrativă, un program, un mod de viață. Ura pare să fie, în aceste cazuri, preocuparea dominantă a persoanei, unicul conținut al prestației ei publice: un viciu și o obsesie.

Te poți scula și te poți culca în fiecare zi cu o grijă, cu o dorință de împlinire, cu un afect intens, euforizant sau melancolic. Pe vremuri, lumea se scula și se culca făcând o rugăciune. Dar să te scoli și să te culci cu maxilarele încleștate, să fii locuit, neîncetat, de proiectul demolării, să cauți mereu, hămesit, strategia optimă a linșajului, trebuie să fie cumplit. Evident, cei loviți de această patimă mă irită și, adesea, mă dezgustă. Dar - o spun fără ipocrizie - mi se întâmplă, nu o dată, să îi compătimesc.

Încerc, de pildă, să mă pun în pielea celor care îl urăsc pe Traian Băsescu. Nu în pielea celor 90% dintre români care și-au pierdut încrederea în el, ci în pielea micului grup de activiști anti-prezidențiali care ne oferă, seară de seară, cu o nedisimulată bucurie a atacului, ample execuții publice. Par cu toții să nu mai aibă altă treabă, altă viață, alte satisfacții, decât zdrelirea portretului prezidențial, pornind de la orice. Cum arată viața lor de familie? Iubirile lor? Ficatul lor? Ce visează? Ce le face plăcere? Ce citesc?

Dar încerc să mă pun și în pielea președintelui. Care nesocotește frecvent prestigiul suveran al poziției sale, pentru a se răfui, nervos, cu unii ziariști și doi-trei „moguli". Îl văd irosindu-se în atac, distribuind, în toate direcțiile, epitete joase, supărat pe popor (după ce l-a idolatrizat) și păstrându-și îngăduința numai pentru versurile lui Păunescu și pentru primii zece ani de președinție ai lui Ceaușescu. Sper, totuși, că e mai curând mânios și impulsiv decât sufocat de ură. Dar dacă se va îndârji, de la o zi la alta, împotriva te miri cui nu va avea decât de pierdut.

Încerc să mă pun și în pielea câtorva tineri (sau mai puțin tineri), care, de o bună bucată de vreme, trăiesc pentru a-și etala ura față de Liiceanu. Nu știm încă mare lucru despre cine sunt și ce pot. Dar știm că Liiceanu îi scoate din minți. Sau Patapievici. Sau Pleșu. Își risipesc tinerețile molfăind, palizi, chinina resentimentelor lor fruste. Trăiesc prin ricoșeu, cuprinși de o indispoziție fără evoluție. Greu de conceput îmi apare și psihologia multor forumiști, care așteaptă, excitați, ocazia săptămânală de a înjura gros, de a blestema, de a-ți poci numele, de a te invita să mori.

Au toți nefericirea să creadă că, pentru a părea inteligent, trebuie să atârni, mereu, de o beregată. Ura pare să devină, în asemenea cazuri, nu doar un mod de viață, ci un divertisment și un ideal. Nu pot decât să-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit, până acum, de această anticameră a iadului." - Andrei Pleșu http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Ura_ca_mod_de_viata_7_381631837.html
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-12-01 20:29:16
         
 
  1 dec 2010 si totusi: "Noi îl iubim. Așa cum e. Așa cum își iubește copilul părinții lui" (Amelia Cojocaru)

Photobucket
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-12-01 16:05:55
         
 
  european bet (pariuri nesportive) anunta cotele de azi, 2010.12.01

1. amnstiere ecsintescu - cota 1,01
2. iutube festiv Elena Toma - piesa in interpretare proprie, emisiunea "Cutezatorii" (1985) - cota 1,30
3. nou editorial semnat Emanuel Cristescu - cota 30,7
4. anunt lansare carte, botez, cenaclu, declaratie amor, cununie, divort, deces, excursie, vanzare porc, aragaz, imobile, diverse - cota 1,2
5. topic privind contributia presedintelui Basescu la marea unire din 1918 - cota 1,4
6. noi statistici si evaluari privind situatia catastrofala in care tiranul a adus tarisoara - cota 1,1
7. balada Buricea - repostare (comentarii inchise) - cota 1,01


va urma (cu pariuri online)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-12-01 13:03:54
         
 
  Domnule Corbu,
Avem atît de rar ocazia să vă citim intervențiile pe saitul al cărui proprietar de drept și de fapt sunteți, încît profit de ocazie (festivismul afișat de ziua națională e grețos și nociv,așa că vă propun să vedem ce se-ntîmplă cu micul nostru stindard siniliu)și vă aduc sub ochi niște aspecte europeice:
-saitul funcționeză trudnic, intervențiile editoriale, deși editorii există, lipsesc cu desăvîrșire
-raitingul se tîrîie ca sania pe bolovani
-singurul critic autoasumat,onorabilul latunski a plecat satistit de atîta mediocritate agresivă
-atacurile la persoană ale unui creditat cu încredere, continuă agresive, mediocre și mai ales aliterare
-mai schimbați domle editorialu' ăla, măcar de ziua națională
În speranța că nu v-am subminat prea adînc autoritatea patronală vă doresc la mulți ani de ziua națională!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-12-01 11:24:13
         
 
  Vă înșelați, domnule Profesor. Ideologic vorbind, ne despart câteva coordonate geografice, nu meridiane orare  
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-12-01 11:12:02
         
 
  Spun, distinsă colegă. Și susțin. Și gândul mă duce la Alsacia și Lorena. Și la iubirea în pace. Știu că ne despart, ideologic vorbind, câteva meridiane orare. Asta, iată, nu ne împiedică să scriem, împreună, aici.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-12-01 10:41:46
         
 
  spuneți dvs...

"Fiți mândri că aparțineți acestui popor dar nu exacerbați sentimentul național. Care poate fi dureros pentru vecinii noștri..."

etc

etc

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-12-01 10:36:08
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  "Nu am luat arma în mână să luptăm pentru ambiții deșarte de mărire omenească, nici din spirit de aventură, nici din ură pentru nimeni.

(...) Exiști în măsura în care iubești; și te înalți în măsura în care te jertfești pentru această iubire.

Noi nu admirăm neamul nostru, nici nu căutăm să-l înțelegem și să-l studiem în virtutea nu știu cărui principiu scornit de mintea omenească. Noi îl iubim. Așa cum e. Așa cum își iubește copilul părinții lui. Și nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nicio mamă din lume nu și-ar schimba copilul ei. În inima și mintea noastră n-au încolțit niciodată visuri și gânduri de emigrare prin nu știu ce țări fericite. Voim să rămânem aici părtași ai durerilor și bucuriilor neamului, al destinului său, în valul căruia voim și noi să ne contopim soarta noastră. (...)"



 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-12-01 10:34:37
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE