PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
A DOUA EPISTOLĂ CĂTRE PĂRINTELE EMANUIL Text postat de Gheorghe Rechesan Preacucernice, Îndrăznesc a tulbura iară pacea sfinţeniei tale, carile peste poate muncit cu postirea, ipac canoanele slujbei, nu băgaşi de samă ce năzdrăvănii se petrec colea, taman în ograda lavrei noastre. Nu trecu bine sfînta sărbătoare a Bobotezei, că se-aciuiră la schit doaă mirence, una mai năzgubănă ca alta, ţanţoşe nevoie mare, de gîndeai că vinit-au pe-un tîrn călare şi nu pe picere ca tot natul. Întru început, fraţii le primiră curioşi, porniţi oleacă pe şagă, văzîndu-le aşa tinerele şi drăgălaşe la boi. Nu mă încumet să-i giudec io, că deh, sunt şi dînşii carne omenească, supusă păcatelor lumeşti, dară mare greşală săvîrşiră, căci duduiţele aistea fost-au poposite în mitoc, nu ca să înveţe meşteşugul cel trudnic al stihuirii, ci doar să aţîţe zînzanie şi scîrbă între fîrtaţi. Dară să pornesc cu-nceputul… Văzîndu-le aşa crude şi nevinovate, începură toţi a se înghesui cu poveţele, îndemnîndu-le a prozodi cu iscusinţă. Mare scofală nu izbîndiră, căci dînsele păreau a şti totul, şi cum se învîrte vecinic osia Pămîntului, şi cum se cară apă cu sita. Atîta iscusinţă mai rar, căci n-am găsit nici la minţile cele mai luminate, de la sfîntul Toma şi Aristote al caţaonilor încoa’ , atîta înţelepciune! Iară văzînd că nimenea nu le ia în samă izvodirile cele şturlubatice, prinseră a-şi pune poalele-n cap, chipurile să-şi arate nurii buchiilor cele iscusîte şi de slavă dătătoare, numa’ că sub ţoala lumească, puţînă frumuşaţă ierea. Prozodia lor se arătă gîngavă şi sireacă, mai starpă ca pustia Eghipetului, dupe şăpte ani de secetă, iară din pilda buchiselii lor, nici macar un şcoler lainic nu s-ar fi putut înfrupta. Văzînd atuncea că nu o scot la capăt cu stihuirile, dînsele începură a slobozî la afurisenii şi batgiocuri, mai abitir ca la porţile unui tractir, unde să-mbată chervănarii cu rachiu dres din loază de poamă, or cu zamă zborşită de bute. De-atîta larmă, vuiau muri cei sinilii, iară ferestrele zăngăneau în giugiuvele, de gîndeai că-i potop şi cutremurare a pămîntului. Vin atunci înaintea domniei tale şi cu smerenie întreb : au ce-i de făcut dară cu ipochimenele ? Le suim în turla mănăstirii să le stuchească pupezele, or să le împodobească hulubii cu miruirile lor ? După datina statornicită din bătrîni, s-ar cuveni macar să fie tunse la chiele şi boite cu var, colea în ograda mitocului, să le vază toată suflarea şi să-şi rîză de dînsele ; mă tem însă că n-are de pildă să le fie, căci n-au să tragă nicio învăţătură din aşa pătăranie ; încaltea ar hi şi pagubă de var, căci amarnic se scumpiră toate cele, de cînd cu vîltoarea năpastei cele mari peste noi … Dacă socoţi preasfinte c-ar fi înţelept, îngăduie-le sub poala-ţi şi le spovedeşte, miluindu-le au cu mustrarea au cu sfatul tău ; noi ne-om ţîne deoparte, lăsîndu-le a zghiera cît pohtesc. Zic dară zău, căci fitece pasere pre limba ei, piere, iară nătîngul de grija altuia, au de drum lung ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE