PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
PRIMA EPISTOLĂ CĂTRE STAREŢUL EMANUIL Text postat de Gheorghe Rechesan Preacucernice arhireu, Cu mare supuşenie ridic aiastă jelanie, căci doară peste putinţă e ruşînea ce mă cearcă! Vă ştim cu toţi’ acilea, ca om drept şi evlavios, care păstoriţi lavra cu direptate, smerind pre cei răi, or doar oleacă nesupuşi, îndreptîndu’le metehnele şi îndemnîndu’i pre dînşii la curăţenia trupească! Ipac, pildele pre cari le sămănaţi numa la prozodiri plăcute auzului să răsară, iară slovenirea limpede ca apa părăului ce pică din steiuri să hie! Bag samă că n’aţi aflatără, că’n schitu' Evropeei se aciui, de ceva vreme, un fîrtat venit din pustiile cele îngheţate ale Hiperboreei, din ţeara scoţilor cei vînăţi la chiele, ce se’mbreacă ca muierile şi sorb în loc de apă, rachiu de orzoaică. Aiasta n’ar fi pricină de cîrtire, în capiştea domniei voastre s’amestecă de’a valma credincioşii, papistaşii, jidovii şi ismaieliţii că doară toţi copchii unui singur Dumnezău suntem, dară ipochimenul aista în sumnă, scîrbavnice apucături arată. Bunăoară îl găsi lumina dzîlei mahmur, că de’atîta trascău nici limba nu i se mai încheagă. Cînd întrebatu’l’am ce face, îmi dzîse că nu’i treaba mea şî mersă de se uşură făr de ruşîni, în văzul tutulor, pe murii mitocului, ca dobitoaca ce nu’şi poate înfrîna beşica udului şi se sloboade pe unde se nimere. Dup’aia îl văz că se suie binişor, taman în turlă, pe unde se hîrjoneau hulubii şi rămase colo sus, dgiucîndu’se în găinaţul lor cu o nuia, de dzîceai că’i pălit la glagorie or o dat în mintea copchiilor... Cu alt prilej, adusă o muiere dezmăţată în chilie, o puse să’i dănţuiască, iară iel zmîzgălit cu iruri muiereşti p’obraz, se zbenguia gol’goluţ, silind’o să’i stîmpere înfocarea cu gura.Batgiocură mai avană în sîntul lăcaş peste poate să se mai petreacă! Alteceva că să dzîc? Cît e dzîulica de lungă, ipochimenul stă cu ochii beliţi în bagdadie, de dzîci că’i căpiet şî scrie epistole de amor drăguţei lui, dară ş’acelea îs scremute, pline dă bazaconii şi chisnoveli. Cînd iscoditu’l’am de ce’i mohorît, spusu’mi’a că îmbrecă nădragii dînsei şi d’atîta liubov de’abea îl mai ţîn băierile inimei, da’ io cred că mai degrabă i’s strîmţi şi îl încing la fudulii...Pidosnică ţeară’i aceia unde barbaţii se’ncing în fuste, iară muierile poartă izmene, iară izvodirea stihuirilor se face pă şleau, fără nicio bucurie! D’aia vin înaintea preasfinţiei tale să mă sfătui ce iaste de făcut! Să’l leşi să’şi facă mendrele, să tragă’n păcat şi prea alţi frăţîni, or să retezi, aşa cum dzîce şî psaltirea, mădularul cel scîrbavnic cu care a păcătuit? Doamne păzeşte, nu la bărbăţia dînsului m’am gîndit, ci la condeiul ipochimenului! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE