FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cruh
Text postat de Adrian A. Agheorghesei
Orchestra aiurită s-a-mpleticit pe-alocuri,
S-o iau din loc, de-acuma, să stau de-acum pe loc...
Totuna-s amândouă când apele sunt focuri,
Când tot ce mai contează e-o talpă de noroc.
Sunt una cu orchestra, mă taie o vioară,
Îmi învelesc cascada cu un pian falsat,
Să fiu acel din urmă, acel de prima oară? –
Răspuns mâncat de molii pe care le-am cântat.
În colțuri văruite, încheieturi julite,
Orchestră, roșu, nimeni, țărână ca un lac,
Eșarfă roz sub lustră, finalele ispite,
Doar eu – rămas același – nimica nu mai fac.
Pe frunte simt o pată de liliac, și-o glastră,
Învinuiri obscure, corole de cocori,
Perechi după perdele, minciuni de carne-albastră,
Iar lămpile stradale se sting în trecători.

De bezna sufocantă se-ascut jurări uitate,
Si-o siluetă rece mă bate-ncet pe spate...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ce bine ca mai exista si poeti, AAA!

Cobori( intri, te strecori, vreau sa zic) in adancurile acelea pe care rara le indrasnim: ....Sunt una cu orchestra, ma taie o vioara,/ Imi invelesc cascada cu un pian falsat,".....

respecte*
Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-07-17 16:18:19
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE