|
|
|
|
|
|
|
|
|
Geneză |
|
|
Text
postat de
Adrian A. Agheorghesei |
|
|
Acolo unde putrezește întunericul,
acolo unde liniștea miroase-a plastic ars,
acolo unde haosul ne redevine sens,
acolo te-am găsit,
acolo te-am găsit.
Sprijineai pe umeri felinarul cu două gutui,
arbori de corbi ciuguleau din unghiile tale,
din pleoapele cârpite cu ceață și floare de cui,
sculptai începuturi
și temple finale.
Am aprins o gutuie, omorând zece corbi,
și ochii tăi sfârtecați i-am umplut cu-amintire,
lasă-ți, sfârșito, pieptul pe golul meu, ți-am spus,
și drumul în sus
e tot risipire.
Mi-ai zâmbit ca o piatră albastră pe lacuri,
din păru-ți palid, în cercuri, patru călăreți
m-au umplut cu alb în tâmple, cu roșu în carne,
și cu negru muzical
în cuvinte.
Și galbenul vine cu larve de jar printre vene,
cu tălpile tale în brațele-mi rupte, îți spun
că dramă în doi nu există. Mai lasă-mi o vreme
motivul de-a crede
în omul nebun.
Tu cântă-mi la beznă, mănâncă gutuia,
coboară-ți din umeri granitul pe mine,
cât eu te iubesc așteptând ca să-mi umpli
suflarea
cu galben.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|