PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
IDOLATRUL Text postat de Gheorghe Rechesan Ieri, în sfînta dzîoă dă cincisprăzăce a lu’ Gherar, fost’ a praznic mare în lavră! Preacuvioşenia sa, părintele Emanoil, scos’a de prin cămări icoana mare mucenicului Mihail, cel din Ipoteştii Botşaniului, a şters-o binişor dă prav şi paingi şi a atîrnat’o la loc de cinste, înaintea altarului siniliu. Nimica dă dzis, preacucernică povaţă şi pricină dă lăutrincă rugăciune ne dete prin aiasta, dară pre cînd toţi cugetam în linişte la minunile prozodiei mucenicului, cel de’a pururea nepieritor, numa’ ce s’ aodzi din umbră un glas subţîrel, ca un behăit dă noaten. „Stelele coboară-n lacuri, Ochiul gheţii le zăreşte, Dincolo de timpu-n veacuri Luminând dumnezeieşte” Apăi, cine credeaţî preasfinte feţe că ierea? Nimenea altu’ dăcît ucenicul Petre, cel venit din tîrlă, să deprinză, nu mulsul mioarălor or prielşugul închegării urdei, ci meşteşugul ăl trudnic al mulgerii ghiersului dîn ţîţa starpă a muzălor...Io cred că or mai trece f’o trizăci de primăveri pînă l’o deprinde, dară aiasta e altă socoată, mai tainică. Îl ţistuirăm binişor, căci ne tulbura liniştea închinăciunii, da’ pîrdalnicu’ dă buchier, pas de tăcea! Prinsă a lălăi mai cu spor, dă dzîceai că a ieşit taman din bolniţa Goliei, unde zac ăi pocniţi la glagorie, or’ credincioşii sfîntului Sisoe, cei sărmani cu duhul. Încaltea, numa’ ascultaţi ce dzîcere măiastră se căznea ipochimenu’ a închina (aşa cum am aodzît’o aşa v’o spun şi vouă) „Tutelar în Limba Noastră Şi-n gândire scânteiere, Grădinar de flare-albastră, Muritor care nu piere;” Mi’am scuipat în sîn şi dat’am să’l înghiontesc uşurel, doar’doar o tăcea...ţ’ai găsît! Iel o ţînea mai dăparte, oblu ca ghita cea năvolnică, năboită pre arătură, cînd gospodariul scapă hăţurile: „În a naiului parfumuri A pus freamăt de esenţă, Veşnicii pe-a ţării drumuri Dar nu în trădări clemenţă.” Uitatu’m’am cu uimire către părintele Emanoil, dară preasfinţia sa zîmbea cu îngăduinţă’n barbă, părînd ai plăcea atîta idolatrie! Păi dară...cum să nu’i placă cînd un suflet făr de păcate, deabea picat în schit, pune atîta sîmţîre în strădaniile sale! Iară ucenicul cel plin de osârdie, văzînd că i să îngăduie prozodirea, se trînti de’a dreptul pă lespezi şi prinsă a bate mătănii, de răsuna întregul lăcaş evropeic ca’n dzîoa dă sfintele Paşti, cînd se’ngînă toaca prin toate mitoacele: „Doina Lui cântată-n liră Freamătă-n codrii măiestru, România e regină Rege, Domnul Eminescu.” Mare minune că nu prinsără cînii de pripas să urle a mort: iacătă’l pre ficiorul cel măiastru al căminarului Eminovici ajuns şî Vodă! Numa’ io în nimicnicia mea, cutez a cîrcoti, dară dac’aista’i pohta ce’o pohtiţ domniile voastre, purcedeţ a lăcrima cu spor şî a bate mătănii înainte Icoanei Sîntului: doară’ doară va face’o minune dăosăbită ş’o izbîndi odat’ şî ucenicul Petrică să scrie un stih fără bîlbîială! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE