PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ALEGEREA DE STAREŢ Text postat de Gheorghe Rechesan Văzînd că zarva, pizma şi mîncătoria între stihuitori, se-ntinseră în lavra Evropeii, mai abitir ca cele şapte plăgi ale Eghipetului, părintele Manuil gîndi în sinea lui prea dreaptă, că ar fi răstimpul să se tragă dintre cele bucovniceşti şi să intre într-un aşezămînt lumesc.Stenahoria aiasta avea şi alte pricini, care s-au văzut, din îndărătnicia sa de a ocroti Cuvîntul, curat aşa cum i-a fost dat Omului, fără stîlcire şi făr' de maimuţăreală venetică! Aflat la o aşa cumpănă a vieţii, preacucernicul socoti nimerit să nu lase scaunul gol şi să aleagă dintre diaconii săi pre cel mai nimerit a duce faima lavrei mai departe; dar şi aici în cugetarea sa, multă şi lumească dezbinare ierea: pre cine să aleagă dară, dintre stihuitori? Pre fratele Boldie ? Acest aspru scrib pre mulţi nemulţămise prin cîrcotelile lui. Fratele Radu iera prea poznaş şi aplecat cu ochii după nurii mirenelor, iar fratele Ioan, îndestul de destoinic în prozodire, nu iera bun cumpănitor, fiind pătimaş şi de sudalme lesne slobozitor. Mai rămînea cel mai crud dintre arhidiaconi, copilandru' Hristu, atît de drag părintelui prin muzichia soneturilor sale.Nu iera însă chibzuit, să se lase sfinţia-sa mulcomit de aiste aplecări, şi-atunci îi chemă pre toţii la dînsul şi le vorovi: "Iubiţi fraţi, trudit fiind de greutatea anilor în care am păstorit ăst locaş, hotărît-am să las locu' altuia mai vrednic şi-n putere! Şi ca să hie dreaptă alegerea, vă zic vouă, că oblăduirea mea va fi către cel mai în stare a izvodi stihuri." Cînd şuşotelile de mirare ale diaconilor se stînseră, părintele Manuil urmă: "Uitaţi colea-n naos, icoana mucenicului Mihail cel Mare.... acela dintre domniile voastre,care-o va face să plîngă, acela să-mi hie urmaş!" Le mai dădu , dînsul, ş-un răgaz de două săptămîni şi buchierii cei de soi purceseră la chiliile lor să-nceapă lucrarea.Se puseră fraţii cu osîrdie mare pe scris, cu toată dăruirea glagoriei lor şi-n răstimpuri veneau dinaintea sfîntului Mihail să-şi rostească stihuirile, dar pasămite sfîntul ierea cu gîndul la mucenica Veronica căci rămînea cum dzîce stihu-i "nemuritor şi rece", iară icoana uscată ca şi gîtlejul unui harap din pustiul Nabateii, în zi de Ramadan! Pierduse cuvioşia sa orice nădejde în a vedea făptuirea aceia împlinită, cînd iacătă, într-o zi blagoslovită de duminecă, după slujbă, închinîndu-se în altar, părintele Manuil zări lămurit ochii icoanei picurînd lăcrimoşi! Mare şi de necrezut minune, iară diecelul Hristache sta-mbujorat, înaintea icoanei sfîntului Mihail, c-un răvaş în mînă din care cetea! Peste măsură se bucură preacucernicul şi adună pre toţi să vestească, precum alegerea s-a săvîrşit.Dară ca un făcut, nemernicul de mine, mai rău ca Toma cel cu tăgada, mă nimerisem şi eu acolo şi apropiindu-mă de icoană şi cercetînd cu ochii, mirosul şi gustul acele picuri de pe obrazul sfîntului, am vorovit: " Aş, preacucernice stareţ, acestea nu-s lăcrimi, ci tescovină de Dealu Mare !" Şi uite-aşa, dintr-o pricină neînsemnată, nu izbuti stareţul Manuil să-şi aleagă urmaş, spre bucuria unora şi întristarea altora! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE