FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
PÎRJOLIREA BUCOAVNELOR
Text postat de Gheorghe Rechesan
Într-o sfîntă zi de Vineri (cînd iasă prin lume și colindă, bezmetice, duhurile prozodierilor care și-au pus capăt zilelor )preacucernicul părinte Manuil purcese la sfat de taină cu arhidiaconii săi.Conciliul aista avea o pricină îngrijorătoare foarte pentru liniștea schitului: prea se-nmulțiseră scriiturile de tot felul, de împleau chiliile și gemeau stălajele groase de cherestea sub greutatea hîrțoagelor: bucoavne, terfeloage, epistolare, zapise și tot felul de cărțulii și catastife cu stihuri; numa' epitalamurile cu soneturi erau cu miile !
Grija preasfinției sale era întemeiată așadar, căci dacă nu purcedea la o dezlegare grabnică, era primejdie să se surpe zîdurile întregii lavre! După ce tăifăsuiră îndelung, pîn' la al treilea cîntat al cucoșilor, preînțeleptele fețe găsiră ieșire din ceastă încercare: trebuia să se scadă numărul scrierilor și stihuirilor, iar ca să nu se iște gîlceavă între frații prozodieri din pricina întrebării ale cui și care izvodiri de cuget să hie nimicite, starețul hotărî ca fiteșcare dintre dînșii să aleagă, dintre dintre scriiturile lor, care să piară. Se-nnegurară bucherii de așa veste năprasnică și cîrcotiră, dar n-avură încotro...
Se-ncinse dară, în ograda mănăstirii, un rug strașnic mai spăimos ca flăcările cele veșnice ale Gheenei și toată suflarea schitului se adună să vază cum se ard bucoavnele. Dar, mare mirare pentru părintele Manuil,căci nici un fîrtat nu se arătă degrabă doritoriu să-și jertfească stihuirile !
Într-un tîrziu, fratele Hristu, zîmbind într-o doară, olecuță slugarnic, strîngîndu-și terfeloagele la piept, se apropie și lăsă să-i scape dintre dește, un răvășel în pojar; focul îl mistui pe dată, c-un fîsîit scurt de parcă ar hi fost o stuchire a vreunui duh poznaș. Ucenicul se uită apoi trufaș în juru-i, de parcă nu'ș ce falnică ispravă ar hi săvîrșît.
"Iudă! bodogăni aspru fratele Ioan, ne-ndemni să ne ardem izvodirile cele mai de preț ale cujetului nost', născute din greu atîta amar de vreme și tu dai pildă cu o buca' de pergament, mai puțîntel decît ăla de-și aprinde Belzebut lula,în Iad !"
"Iaste un fariseu ș-un ticăit! mîrîiră ș-alte glasuri din soborul fraților,îi dă mîna să prăpădeasc-un nimic că scris-a destule..."
Și, de n-ar hi fost strașnicii arhidiaconi de față, să-i ogoiască, fratele Hristache ar hi loat dînsul calea pildei sale fățarnice, în locul bucoavnelor.
Focul fost-a stins degrabă, și stihuirile rămasără întregi, poate oleacă afumate pe la colțuri, de le rămase ca o pecete, buhul că ar hi de preț,ca scăpate de pîrjolire.
Tainică și năstrușnică-i și hirea omenească, căci dupe ce se isprăvi toată pătărania, care mai de care dintre frații prozodieri se bătea cu pumnii-n chiept, că și-ar hi jărtfit cu bucurie scrierile, numa' s-aducă pacea în Evropeea!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE