FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
SCARA PĂRINTELUI EMANUIL
Text postat de Gheorghe Rechesan
Înmulțindu-se peste măsură frații și surorile întru prozodie în lavra Evropeii, sporiră peste poate și vrajbele pizmașe dintre bucheri, de ziceai că ești într-un mitoc de hiare, nu în lăcașul sfînt al Cuvîntului!De-atîta zbucium și sfade, stăteau să crape murii cei spoiți cu vînăt și să bulzească-n lume toate năzbîtiile, mai abitir ca solomoniile din lădoaia Pandorii...
Văzîndu-se supus la o așa de trudnică cumpănă, preacuviosul stareț iscodi un șiretlic, să mai domolească zurbagii.Cum nici un fel de canoane, ca cela de a copia de trei ori la rînd, din terfeloaga lui Omer, toate cântările Iliadei, nu-i mai potolea, părintele Emanuil născoci o parascovenie de i s-a dus buhul.
Năimi niște meșteri lemnari și înălță, în mijlocul ogrăzii, o piramidă, adică o moghilă, taman ca cele din Eghipet, atît că nu din piatră, ci din stejar zdravăn.Tocmeala aiasta avea o chichiță, fiindcă pe păretele înclinat era o scară ce ducea pînă-n vîrf.
Cînd trebșoara fu isprăvită, preacuviosul chemă la dînsul pe toți prozodierii ca să curme gîlceava.
Părintește, îi îndrumă să urce scara, iar ăi de-or ajunge primii, vor fi căftăniți ca poheți adevărați și li s-a scrie numele cu buchii de aur pre piramidoi.
Prea slabe mi-s puterile condeiului, să pot zugrăvi aievea ce s-a petrecut atuncea! Călcîndu-se pe picere, îmbrîncindu-se și rupîndu-și straiele, stihuitorii prinseră a se aburca, care mai de care, silindu-se să ajungă în vîrf! Cum de urca vreunul cîțiva fuștei, se răpezeau ăilalți și’l trăgeau gios. Ăl de se dovedea mai norocos și ajungea în bagdadie, numa' ce se prăvălea în gol, căci pîrdalnica alcătuire avea numa’ un părete, fără sprijoană și-și zdrobea ciolanele, picînd de la vreo doisprăzece stînjeni.
.În vremea asta, părintele Emanuil își rîdea în barbă, văzîndu-i cum se canoneau, de ziceai că-s urieșii ce clădit-au Pelionul peste Ossa, s-ajungă în ceriuri...
Iară cînd sleiți de vlagă, rămaseră ca peștii-n juvelnic, trimise slugile de-i ridicară și-i duseră în chiliile lor.Aicea pusă de le ferecară fălcile cu cîte-un căluș și le prinsă cu de'a sila, cîte-un condei în dește, dîndu-le pildă și canon fără sminteală să scrie rodnic și nu doar să vorovească în dodii și bîrfeli!
..................................................
Astă istorisire, am scris-o Io,Gheorghe ot Recaș, hronicar în schitul Evropeii,în leat doă mii și cevașilea dupe Hristos.
Iară cine n-a crede,să purceadă a cerceta cu ochii săi!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE