FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Andrei Petre
(fragment de roman)


Decembrie, 1856


Era o dimineata superba. In ciuda temperaturii scazute, lumina soarelui abia rasarit reflectata de zapada care cadea in rafale creea impresia unei oaze de lumina…
Cei doi barbati erau fata in fata. Mainile erau inclestate pe sabii. Pe frunte le alunecau stropi de sudoare. Toti muschii erau incordati la maxim. Asteptau o miscare gresita din partea adversarului, fiind gata in orice moment sa dezlantuie atacul. Dar nici unul dintre ei nu era dispus sa faca primul pas. Se priveau incordati. Dimineata aducea astazi primul viscol. Viscolea, desi afara era soare…
O sa avem o iarna grea, isi zise Whatori Kozuke privindu-l atent pe adversarul sau. De ce oare am ajuns in aceasta situatie. Poate ca acest conflict putea fi evitat?... Dar nu, nu puteam sa-l las sa scape cu ceea ce a facut! Trebuia sa-l provoc la lupta, pentru a-mi apara cinstea obrazului. Oare este mai puternic? Nu, este imposibil, este tanar si inexperimentat. Il voi invinge. Nu am nici o indoiala. Dar ataca odata caine, ce astepti!
Kazuya Myabi insa nu schita nici o miscare. Reusea perfect sa-si stapaneasca sentimentele. Ambii barbati erau imbracati in chimonouri de gala, cu inflorituri frumoase. In ciuda frigului patrunzator nici unul nu parea deranjat. Fulgii le atingeau parul strans in coada si se contopeau cu acesta dandu-i un aspect stralucitor.
- Haide caine, ataca-ma, sa terminam odata!, striga Whatori manios. Gata, nu mai putea astepta. Trebuia sa termine cu acest insolent odata pentru totdeauna. Nu-i venise sa creada cand colectorii de taxe fusesera atacati de o divizie de samurai din provincia lui Kazuya. La inceput a considerat ca fusese un act izolat, dar raspunsul lui Myabi il convinsese:

“Whatori – sama, imi pare rau sa iti spun ca asasinii nu au putut fi identificati si iti solicit prelungirea termenului limita la o luna. Sper ca vei gasi intelegere in inima ta de mare razboinic.”

Mesajul era elegant, dar Whatori stia ca sub cuvintele elegante se ascundea de fapt o mare sfidare. Acest insolent nu va scapa nepedepsit. Il voi zdrobi si apoi ii voi expune capul lui in dojo, pentru ca toti cei care vor cuteza sa imi stea in cale sa vada ce soarta ii asteapta!

-Sonno-joi!, rasuna strigatul de lupta a lui Whatori si sabia sa se repezi cu o viteza uluitoare spre gatul lui Kazuya. Acesta, nepierzandu-se cu firea, scoase fulgerator sabia mica din teaca si devie lovitura adversarului. Apoi, la fel de rapid trase din teaca frumos incrustata sabia curbata lunga, specifica samurailor. Aceasta lucea, iar stralucirea ei ii capta atentia lui Whatori.
Kazuya lovi violent. Nori de zapada se ridicara, creand un vacarm incredibil. Samuraiul se retrase, cautandu-si din privire adversaul. Sa-l fi ucis? Este posibil ca sabia mea sa-l fi atins?... Nu, nu cred ca l-am atins, haide Myabi, concentreaza-te, esti atat de aproape de victorie. Nu-l poti lasa pe acest vierme sa scape. Trebuie sa-l supui. Intai pe el, apoi provincia lui, si in cele din urma toata Japonia. Da, asta este menirea mea. Eu trebuie sa fiu shogunul. Eu, si doar eu pot oprii invazia barbarilor in Japonia. Eu sunt salvatorul acestei tari. Si nu voi lasa un mos sa ma invinga! Dar de ce a strigat sonno-joi? Este posibil ca el sa fie liderul roninilor? Nu, nu pot sa cred ca acest incompetent este al doilea om ca importanta in Japonia!
Whatori Kozuke se ridica greu. Zapada aproape il acoperise. Sabia lui Kazuya ii retezase doar maneca chimonoului. Prin ruptura se puteau observa muschii bine facuti. Isi cauta febril sabia, dar nu reusea sa gaseasca manerul. Simtea zapada cum ii arde mana.
- Baka, se pare ca l-am subestimat! Poate ca nu este chiar atat de usor de invins. Baka, trebuia sa-mi amintesc ce a spus Sun Tzu: “nu-ti subestima adversarul”. Acum, din cauza trufiei mele am ajuns intr-o situatie critica.
Dar, tocmai cand incepuse sa dispere simti intepatura metalica. Se ridica in picioare. Degetul mare sangera, dar era inclestat pe manerul sabiei. Acum se simtea mai bine. Avea sabia, deci lupta putea incepe din nou. Voi invinge! Incerca sa-l vada pe Kazuya, dar viscolul care se intetise ii biciuia fata. Blestema inca o data si incepu sa-si curete lama sabiei de fulgii de zapada. Degeaba, caci alti si alti fulgi cadeau inainte ca el sa aiba timp sa-i indeparteze pe cei vechi.
Mergea in cerc, incercand sa reconstituie atacul, incercand sa ghiceasca pozitia lui Kazuya.
- Baka, rosti el cu voce tare. Daca nu ar ninge… si daca nu as avea durerea asta cumplita in maruntaie si daca as fi acasa cu draga mea Kyana. Si dac..
Kazuya se napusti asupra lui din lateral, cu sabia ridicata. Abia avu timp sa faca o eschiva. Se aflau la doar cativa metri.
- Batran prost, chiar credeai ca ai vreo sansa?!, intreba Kazuya cu o voce poruncitoare. Ai sa mori ca un caine si obrazul familiei tale va fi patat pe veci!
Cu un racnet de disperare, Whatori se repezi la atac, lovind cu sabia haotic. Kazuya ii para loviturile fara probleme, apoi, facand o pirueta eleganta reteza cu o miscare rapida bratul adversarului sau. Whatori isi privea bratul care se zvarcolea pe pamant, sub cascada de sange care tasnea din ciotul ramas. Era impietrit. El, cel mai mare razboinic din Japonia fusese invins de un luptator de doar 41 de primaveri, atat de neexperimentat si de rudimentar.

- Esti un adversar pe cinste Myabi, rosti Whatori sfarsit, inca privindu-si sangele tasnind din rana. Acum, te-as ruga sa-mi faci onoarea de a fi asistentul meu. Vreau sa mor demn, dar nu cred ca am forta sa o fac singur.
- As fi onorat Kozuke – sama, raspunse Kazuya, uimit de usurinta cu care il invinsese. Probabil ca cele 58 de primaveri isi spun cuvantul…

Cand marea se va dezlantui
Cand vantul va vajai
Cand ploaia se va zdrobi,
Zeilor sufletul meu il voi darui.

Sabia lui Kazuya lovi curat. Capul lui Whatori se rostogolii pe pamantul inghetat…
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE