FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Moartea lui Marin Preda
Text postat de ecsintescu virtual


Conform anchetei procurorilor, Marin Preda a ajuns la sediul Editurii "Cartea Românească", la orele pânzului.

Își face de lucru cu câteva lucrări și, potrivit martorilor care au trecut fugitiv prin biroul lui, acesta ar fi lucrat la o carte. Femeia de serviciu de la editură, Gherghina Pena, este prima persoană care l-a văzut în acea zi intrând în editură. Ea este și prima persoană care oferă concret, dacă e să vorbim cronologic, primele date referitoare la acea zi.


15:00
Gherghina Pena: "Părea bine dispus, cu o stare fizică și psihică normală. A lucrat tot timpul în biroul său și a primit mai multe vizite pe care eu nu le cunosc. După ora 16:00 nu a mai intrat nimeni la dânsul și l-am văzut scriind. În acest timp, mi-a cerut de două sau de trei ori apă și i-am dus".

Redactorul-șef al Editurii "Cartea Românească", Cornel Popescu, este al doilea personaj, așa cum apare în actele din dosar, care s-a întâlnit cu Preda la editură, în jurul orelor prânzului.

Cornel Popescu: "Înainte de a pleca, am aranjat să venim mâine în jurul orei 11:30-12:00 cu mașinile (Dan Claudiu Tănăsescu și Petre Anghel) la Mogoșoaia și de aici să ple­căm la Focșani, unde aveam întâlnire cu cititorii".

Nimeni nu a relatat anchetatorilor cu exactitate ceea ce se întâmpla în biroul lui Marin Preda. Nu există mărturii despre vizitatori sau despre simplul fapt că Marin Preda ar fi părăsit pentru chiar și scurte perioade de timp biroul în care lucra.


17:30
Aurel Bătrâneanu (casier la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor): "În jurul orei 17:30 eu am plecat de la serviciu, iar Marin Preda a rămas în biroul lui, spunându-mi că are o piesă de teatru pe care vrea să o termine".

Nimeni nu știe exact ceea ce s-a întâmplat în orele după-amiezii până seara târziu. N-ar mai fi intrat nimeni, iar Marin Preda nu și-a mai părăsit biroul de la editură.

Târziu, femeia de serviciu îl găsește cu capul pe masă și palid. Scriitorul îi spune că nu se simte bine. Pe birou erau două sticle: una de un litru și jumătate pentru apă minerală și alta de un litru de coniac străin, goală.

Gherghina Pena: "Pe la ora 21:00 am fost chemată de Marin Preda și rugată să anunț un Getax pentru a-l duce la Mogoșoaia, lucru pe care l-am făcut și în circa 5-10 minute a venit mașina. L-am luat pe Marin Preda de braț și l-am condus până la mașină și în acest timp mi-am dat seama că nu are suficient echilibru, deducând că a băut ceva în biroul dânsului, deoarece avea obiceiul să mai consume băuturi alcoolice la birou. Când a urcat în mașină, șoferul de pe Getax îl cunoștea, spunând că l-a mai dus și altă dată la Mogoșoaia".

Șoferul de taxi, Marius Bercea, spune, însă, în fața procurorilor că nu-l cunoștea pe Marin Preda, știind doar că femeia care l-a adus la taxi i se adresa cu "tov. director".
Marius Bercea: "Mi s-a spus să-l duc la Mogoșoaia. Menționez că bărbatul respectiv se afla în stare avansată de ebrietate, din această cauză neputând să se urce în mașină. (...) Pasagerul meu avea sub braț în partea stângă un cartuș de țigări Kent desfăcut la un capăt (...), încă de la urcare avea o țigară aprinsă în mână și în dreptul Cimitirului Sf. Vineri mi s-a părut că miroase a cârpă arsă în autoturism și am oprit mașina, crezând că a luat ceva foc pe la mașină. Uitându-mă la pasagerul meu, am văzut că ieșea fum din partea dreaptă din interior de la haină, dându-mi seama că i-a căzut acolo țigara".

Pentru că nu știa pe cine transportă în mașină, șoferul de taxi oprește la circa de Miliție din Mogoșoaia, unde l-a întrebat pe un milițian de acolo dacă îl cunoaște pe cel care îi este pasager în mașină. Potrivit declarațiilor șoferului de taxi, acesta nu știa exact unde trebuie să ajungă pentru că, de câte ori l-a întrebat unde exact vrea să coboare, a fost înjurat. Subofițerul l-a recunoscut pe Marin Preda și i-a indicat ca destinație Palatul Mogoșoaia, unde a ajuns în câteva minute.

Marius Bercea: "M-am dat jos din mașină și m-am dus la portar, spunându-i «veniți, dom'le, să-l luați pe Marin Preda că este beat mort, nici nu știe ce vorbește». (...) Au venit 2-3 persoane și l-au luat pe brațe din mașină și l-au dus sus".


22:00-22:30
În jurul orelor 22:00-22:30, Preda ajunge cu taxiul la Palatul Mogoșoaia. Despre sosirea acestuia și starea în care se afla relatează mai mulți martori.

Tudor Nicolae (portar la Casa de Creație Mogoșoaia): "Pe la ora 22:00 a venit un taxi care a adus pe scriitorul Marin Preda, care era într-o stare avansată de ebrietate (...), împreună cu scriitorul Gheorghe Buzoianu, l-am scos din mașină pe Marin Preda și pe brațe l-am dus în camera lui de la etajul 1. (...) Am avut grijă până la ora 24:00 să nu intre nimeni".

Scriitorul Gheorghe Buzoianu, prieten cu Marin Preda de aproape 20 de ani, era și el prezent în acea seară la Palatul Mogoșoaia. Împreună cu mai mulți scriitori și artiști plastici stăteau la un pahar de vorbă în sufrageria casei. Camera de lucru a lui Gheorghe Buzoianu era la etajul 2 și înnopta aproape mereu la casa de creație, la fel ca și Marin Preda.

Gheorghe Buzoianu: "De când a apărut romanul «Cel mai iubit dintre pământeni», Marin Preda obișnuia să consume alcool în cantități mari, văzându-l aproape zilnic într-o stare avansată de ebrietate. De regulă, venea din oraș sub influența alcoolului, iar la Casa de creație continua să consume, după care se culca. (...). Îl vedeam mereu luând medicamente, dar nu știu ce anume".

În noaptea de 15 mai, Gheorghe Buzoianu se afla în sufrageria Casei de creație, luând masa cu sculptorul Aurel Bolea și poetul Virgil Mazilescu. Portarul i-a anunțat că Preda a fost adus de un taxi, dar că este atât de beat, încât nu poate să coboare din mașină. "Împreună cu Aurel Bolea, declara Buzoianu, l-am scos din Getax și l-am dus în camera sa. Acolo, am vrut să-l culcăm pe pat, însă a refuzat, cerându-ne să-l așezăm pe scaun. Ne-a spus că îi este foarte foame și dorește să mănânce ceva."


22:30-22:45
Buzoianu coboară în sala de mese, unde ospătărița este rugată să pregătească o omletă pe care să i-o ducă lui Preda în cameră. Peste 10 minute, Vica Dincă, ospătărița, intră în camera lui Preda și-l găsește pe scriitor căzut lângă pat.

Vica Minca: "L-am găsit singur, căzut lângă pat, rezemat de partea laterală a patului. Nu era lovit, nu am observat sânge pe fața sa și mi-am dat seama că este în stare de ebrietate. (...). Am vrut să-l descalț, însă, nu mi-a permis".

Gheorghe Buzoianu: "(...) Peste circa 5-10 minute am urcat la Marin Preda însoțit de Lucian Raicu (critic literar), pentru a vedea ce face. L-am găsit tot pe scaun, în stare de somnolență, l-am întrebat unde anume băuse, dar nu putea să ne dea un răspuns coerent. (...) Când a venit după circa 5 minute, ospătărița mi-a spus să merg sus la Marin Preda, întrucât m-a chemat. Mi-a mai spus că l-a găsit căzut de pe scaun și l-a așezat înapoi. Am urcat imediat în camera sa și l-am găsit în fața chiuvetei, spălându-se pe față de sânge. Sângele îi curgea de la un neg de pe față, rupt. (...) L-am întrebat ce a pățit, unde s-a lovit, însă n-a putut să-mi răs­pundă".


1:30-2:00
După câteva ore, Marin Preda, purtând un palton peste pijama, probabil neputând să-și găsească somnul, coboară în livingul unde se mai aflau Sonia Larian, soțul ei, criticul Lucian Raicu, poetul Virgil Mazilescu și pictorița Viorica Prodanoff și cere de băut. Virgil Mazilescu l-a cunoscut pe Marin Preda cu un an în urmă, în luna septembrie. El povestește că atunci când a coborât în living, autorul "Celui mai iubit dintre pământeni" era într-o stare destul de proastă din cauza băuturii.

Virgil Mazilescu: "După ce acesta s-a așezat la masa noastră, a intrat în discuțiile noastre și vorbea destul de coerent și logic. La 5-10 minute de la venire a cerut votcă".
Potrivit lui Mazilescu, sticla de votcă a fost adusă de Viorica Prodanoff din camera sa, sticlă în care mai erau aproape 200 de grame, din care jumătate și-a turnat Marin Preda.

Pictorița Prodanoff îl cunoscuse pe Preda cu 30 de ani în urmă la Castelul Peleș. După ce și-a pierdut casa în cutremurul din martie 1977, Prodanoff se mutase definitiv la Casa de creație de la Mogoșoaia. Chiar de la începutul declarației date în fața anchetatorilor, Viorica Prodanoff a insistat asupra faptului că Marin Preda consuma foarte mult alcool.
Dar pictorița nu-și amintește ca Preda să fi băut ceva cât a stat cu ei la masă.
Viorica Prodanoff: "Când Marin Preda a venit la masa noastră, era îmbrăcat într-o pijama de culoare gri-deschis cu floricele, în papuci și avea pe umeri un pardesiu gri-pepit. La masă s-a prăbușit pe scaun și mi-am dat seama că era în stare avansată de ebrietate. I-am spus să fumeze o țigară, nici nu putea să o bage în gură, dar l-am ajutat eu. (...) N-am observat dacă Marin Preda a consumat vreo băutură cât timp a stat la masă cu noi".


3:00
Se făcuse târziu și toți cei prezenți, mai puțin Marin Preda, ar fi vrut să meargă la culcare. Scriitorul se lasă cu greu convins să meargă în camera sa.

Virgil Mazilescu: "La câteva minute după aceasta (n.r. - adică după ce ar fi consumat cele 100 de grame de votcă), Marin Preda a intrat într-o stare de somnolență. (...) îi spuneam cu toții să mergem să ne culcăm, dar el refuza. Noi toți voiam să plecăm să ne culcăm. (...) Ajunsese într-o stare de semisomn. (...) Am încercat să-l duc în cameră, dar nu am reușit deoarece Marin Preda se opunea, spunând din când în când că vrea să mai rămână. Totuși, până la urmă l-am convins să accepte să meargă la culcare. (...)

articol din Jurnalul National, preluat cu acordul autoarei.

http://www.jurnalul.ro/stire-jurnalul/ultimele-24-de-ore-ale-lui-marin-preda-547906.html

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Nea Mitica, ma bucur pentru dumneavoastra ca ati reusit sa scapati din lagarul comunist. Ceea ce ati scris dumneavoastra banuiesc ca se numea dare de seama :). Ca doar nu v-a botezat pe loc cu vreun nume conspirativ. Ceva de genul” Dumitru te-a chemat, Z80 te vei numi”. Imi aduc aminte de acele vremuri. Eram un pusti pasionat de electronica si construiam ”Cobre” cu piese cumparate din caminele studentesti. Mai mult, pe langa ”Basic”, descoperisem codul masina si imi pierdeam nopti intregi sa rescriu tot soiul de rutine. Am si acum cartea scrisa de Miklos Patrubany ”Totul despre microprocesorul Z80” aparuta, parca, prin 89. Mai tarziu, dupa ce am devenit inginer proiectant, am avut un proiect in derulare si cu ICCE si cu Microelectronica. Proiectasem o camera de ciclari termice automata pentru componente si subansamble electonice. Mare pacat ca nu s-a investit in acest domeniu. Specialisti mai erau, care nu apucasera sa fuga :), mai trebuia cumparata tehnologie.

Pentru cei ramasi aici, pentru nostalgici adica, am vesti bune. Partidul Alianta Socialista se va transforma, sambata, in PCR, iar viitorul presedinte al comuniștilor se va numi Constantin Rotaru. Născut în 1955, Constantin Rotaru este de profesie economist, a devenit membru al PCR în 1977, iar în perioada 1992-1996 este deputat PSM. În 2003 a fondat Partidul Alianta Socialista, al cărui președinte este de atunci și până în prezent.
”Ion Iliescu ar trebui ca la anii pe care îi mai are să dea foarte multe explicații, el sau colegii domniei sale, pentru ceea ce s-a întâmplat atunci. Ar trebui să știm cine au fost cei de dinainte de 1989 care au sabotat, pentru că ei erau acolo în conducerea PCR. Înainte de 1989 nu au murit oameni de foame, au fost cu 2-3 grade mai puțin decât acum în casă. Ar fi momentul să discutăm ceea ce s-a întâmplat, pentru că cei care au venit la putere dup㠒89 nu au venit întâmplător”, a declarat Constantin Rotaru
Nu e gluma. Dintre cei care doresc sa se incrie, prioritate o au cei care si-au pastrat carnetul de membru de partid. Acestia din urma vor primi si titluri de excelenta in lupta de rezistenta impotriva imperialismului burghez :))
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-07-01 01:15:17
         
 
  Domnul Florian,
Nu aveti de ce sa va cereti scuze fiindca la viata mea chiar am dat o nota informativa la securitate. Voi povesti aici evenimentul pentru a face mai clar cum stateau lucrurile cu anumite note informative. In anul 1981 din Institul de Cercetari Componente Electronice (ICCE)de la Baneasa s-a desprins intreprinderea Microelectronica la care am fost numit inginer sef. Intr-o dimineata ma chiama diresctorul sa-mi arate un articol din ziarul Scanteia in care directorul de la ICCE, profesorul universitar Constantin Bulucea care imi fusese pana atunci sef, declara in ziarul Scanteia ca intreprinderea Microelectronica ar putea sa scoata intr-un an de zile microprocesorul 8080 care era la ora accea varful technicii mondiale la circuite integrate. Eram furios, acest lucru nu era posibil datorita faptului ca guvernantii din stat hotarase sa se taie absolut toate importurile si produsele industriei chimice romanesti nu erau de puritate electronica care se cerea pentru realizarea acelui produs. Imi pare ca l-am si sunat pe domnul profesor Bulucea ca sa-i spun despre supararea mea. La vre-o doua ore ma trezesc in biroul meu cu un individ care se recomanda a fi colonel X de la serviciul de securitate si a venit sa ma intrebe care este parerea mea despre declaratia tovarasului director Constantin Bulucea din ziarul Scanteia despre microprocesorul 8080.
-O parere foarte proasta i-am raspuns eu, tovaraul director Bulucea stie ca asa ceva nu se poate realiza intr-un an de zile si totusi a declarat asa ceva.
- Pe noi nu ne intereseaza chestiunea asta ci faptul ca tovarsul director a declara presei ca noi suntem interesati sa fabricam acest microprocesor!
-Toata lumea este interesata sa fabrice acest microprocesor, am primit mostre de la rusi care il au in faza de productie pilot, RDG-ul lucreaza la el, la fel cehii, le-am vizitat fabrica in care mi-au spus ca intentioneaza sa-l faca.
-Totusi tovarasul Bulucea nu trebuis sa declare asa ceva, stiti noi aducem anumite utilaje pe cai speciale pentru fabricarea acestui produs.
-In articol tovarasul Bulucea nu pomeneste nimic nici de utilaje nici de cai speciale.
-Da dar in strainatate se pot trage asstfel de concluzii pentru ca nici ei nu sunt prosti.
-Tovarase colone, directorul Bulucea a dat acest interviu fiindca i s-a cerut sa-l dea. El a aparut in ziarul partidului Scanteia, cu aprobarea partidului. La el a venit un ziarist care i-a luat acest interviu.
-Lasati ca ne ocupam noi si de el! Deci dumneavoastra sunteti absolut convis ca tov. Bulucea nu a facut nimic rau?
-Sunt absolut convins de acest lucru.
-Bine, atunci va rog sa-mi dati o nota informativa despre ce credeti dumneavoastra. Si am dat acea nota informativa care sunt convins ca nu a intrat la dosarul profesorului Bulucea ci la propriul meu dosar. In caz ca directorul Bulucea era dat jos sau bagat la parnaie pe motive de divulgare de secrete de stat (in ziarul Scanteia)
si eu deveneam pasibil de pedeapsa pe motive de coplicitate. In 1982 eu am fugit si am ajuns in Silicon Valey, in 1985 a reusit sa fua si directorul Bulucea tot in Sylicon Valey unde ne-am reintalnit. Imediat i-am spus ca am dat o nota informativa despre domnia sa. Sunt foarte onorat ca ma pot numara printre prietenii profesorului universitar Constantin Bulucea, un om de o exceptionala capacitate technica si intelectuala, care nu mi-a luat in nume de rau nota informativa.
Exemplul de mai sus este dat pentru a arata ca nu numai turnatorii dadeau note informative. Un securist nu pleca niciodata cu mana goala dupa o vizita de lucru. Am auzit ca presedintele Basescu a declarat ca el a dat tone de note informative. Il cred. Era sef de vas si is se cerea asa ceva probabil saptamanal. De asta spun ca nu nota informativa in sine era problema ci ce se spunea in nota informativa. Daca Ion Caraion a declarat in notele sale informative despre Marin Preda ca este extrem de potent nu numai ca scriitor dar si ca om eu vad nimic rau in aceasta. Tot pe acest site s-a mai dat un fragment dintr-o nota informativa in care actualul vicepresedinde al Academiei Romane declara intr-o nota informativa data securitatii ca istoricul D.D.Panaitescu dupa numarul si valoarea cercetatorilor lui istorice ar fi meriatat de mult sa fie facut membrul plin al Academiei Romane, dar asta se pare ca nu se poate fiindca se spune ca afost legionar. El nu crede ca a fost legionar ci numai simpatizant si asta datorita influientei sotiei. E trist ca in Romania acesti oameni de valoare, care au scris note informative nu ca au vrut ci fiindca au fost presati, dar care prin notele lor informative nu au facut nici un rau sunt acuzati fara mila iar cei care i-au silit sunt tratati mai bine decat victimele lor.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-07-01 00:05:45
         
 
  Nea Mitica, te rog frumos sa imi scuzi iesirea necontrolata. Promit sa nu se mai repete. Imi cer scuze pentru comm-ul anterior.
Cu respect, Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-30 21:43:42
         
 
  Nea Mitica, nu ma indoiesc de sinceritatea dumneavoastra. Cu siguranta ca ati fi scris note informative. Nici n-ar fi fost greu, pentru ca va vad om inteligent, chiar mai inteligent decat Dan Voiculescu.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-30 19:44:32
         
 
  "Marin Preda si Ion Caraion au fost prieteni timp de aproape 40 de ani, iar Preda l-a sustinut pe poet atat in plan literar, cat si material, mai bine de 20 de ani.
Culmea ipocriziei, dupa moartea scriitorului, Ion Caraion, aflat in Elvetia, scria ca Preda a fost omorat de Securitate si ca, in realitate, notele sale informative despre diversi scriitori romani, din tara ori strainatate, ar fi fost file din manuscrise pe care el le-a incredintat marelui scriitor.
Nea Mitica, Ion Caraion a scris note nu numai despre Marin Preda. Delatorul a mai scris note informative si despre Adrian Paunescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Steinhardt si despre multi alti scriitori romani. Practic, a scris mai multe note informative decat a scris literatura. Lasa-l in plata Domnului. "
(Andrei Florian)

Ion Caraion a fugit in 80 daca nu ma insel. Imediat dupa fuga lui Eugen Barbu a inceput sa-i publice fragmente din jurnalul poetului care, chipurile, fusese gasit in apartamentul poetului atunci cand acesta a fost deschis dupa fuga poetului. Bineinteles ca Barbu a publicat numa fragmente de spre Virgil Ierunca si Monica Lovinescu. Nimic despre ce scria Ion Caraion in jurnalul lui despre comunism, tovarasul ceausesc, tovarasul Barbu, tovarasul Paunescu. Ca sa dovedeasca autencititatea jurnalului Barbu dadea in Saptamana si poze ale filelor de manuscris. Erau poze bune fiindca fusesra facute de catre securitate cu aparatele securitatii in timpul controalelor pe care i le facea in apartament cand poetul nu era acasa. Fiindca este absurd sa se creada ca poetul care stia ca nu se va mai intoarce sa-si lase drept plocon organului cel mai potent pe care il avea partidul taman jurnalul. Este posibil ca anumite materiale incredintate de poet romancierului sa fi ajuns la securitate pe aceisi cale. Ceeace scria Caraion in jurnalul lui personal desspre Monica Lovinesci si Virgil Ierunca nu fac cinste poetului, dar asta era jurnalul lui personal, si intr-un jurnal personal se pot scrie vrute si nevrute, Mihail Sebastian a avut un jurnal personal care a fost publicat la 50 de ani dupa moartea lui. Si in acel jurnal se pot gasi vrute si nevrute, dar ele nu mai lezeaza pe nimeni fiindca au fost publicate la atata timp dupa petrecerea evenimentelor. Cat despre Paunescu cred ca si eu asi fi scris cateva note informative daca asi fi avut ocazia. Toate laudative bineinteles, puterea lui de a linge lasa asupra mea o impresie puternica.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-06-30 19:25:27
         
 
  Nu, eu inca mai cred ca putem sa strangem randurile si sa incepem marsul fortat spre civilizatia de tip occidental. Nu ne mai putem intoarce, orice s-ar intampla. Iubim prea mult libertatea ca sa ne mai putem intoarce.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-30 14:59:15
         
 
  Micimanii!?... (m-a distrat termenul! = subofițer îm marină!!!!)
Ăștia mi-au mînact mie sufletul, Floriane!
Și, evident, nu numai mie...
Dar eu vorbesc din postura celui care a mmestecat, efectiv, pîinea amară a truditorului ce asudă pentru omizile flămînde ale statului.
Sunt mulți, Dumnezeule! nu cred că e colțișor funcționăresc să nu fie populat de către ei. Cred că și la weceurile publice s-au încuibat. An de an a trebuit să mă izbesc de fasoanele, de pretențiile, de tîmpenia lor. Și, în afara "isteților" care-s organizați pe bresle și conclavuri, mai ființează și o maree de proști gonflabili, care nu-s în stare nici să spună cum îi cheamă cu buletinu'-n mînă, dar își dau așa, nește ifose, de zici că au descoperit gaura la macaroană!
Ăștia ne-au adus aici.
Suntem sugrumați de zelul lor hîrțogăresc și hîrciogăresc, și nu cred, sincer! că vom mai putea scăpa de ei.
De cîte ori mi-aduc aminte că și din sudoarea mea s-au hrănit boaitele statului supradimensionat, îmi vine să-mi fac o statuie de prost cu stea în frunte!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-30 14:22:28
         
 
  Indiferent ce se spune despre Marin Preda, el a fost un nuvelist si un mare romancier care va ramane in istoria literaturii romane. A devenit cunoscut prin romanul sau "Morometii", roman care i-a adus premiul de Stat in 1956 si care a fost introdus in manualul de Limba si Literatura Romana.

El a avut curajul, intr-un regim comunist sa scrie in romanul "Delirul" despre generalul Antonescu,intr-o lumina pozitiva. A fost considerata la timpul respectiv o incercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane sa treaca Prutul pentru eliberarea Basarabiei strabune.
Nu am sa uit cand a aparut prima editie a romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni". Am stat la rand sa il cumpar. Pana sa-mi vina randul, s-a epuizat. O prietena de-a mea a facut rost de la o colega de serviciu de volumele respective si mi le-a imprumutat. Am citit zi si noapte ca sa le termin repede, sa i le poata inapoia la timp fiindca urma alta persoana la rand, ca in "lantul slabiciunilor".

Am fost surprinsa, inca din volumul I, de un paragraf in care descria vizita lui Gheorghe- Gheorghiu-Dej in Rusia, ce directive i se dadea de la rusi, cum il tinea Stalin in anticamera, cate o zi intreaga, pana il primea. Tot de acolo am aflat cum Stalin i-a propus inca de pe atunci lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, construirea canalului Dunare- Marea Neagra.

Marin Preda devenise incomod atat pentru conducerea de atunci cat si pentru rusi.
Stim foarte bine si de moartea lui Gheorghe -Gheorghiu- Dej, de unde i s-a tras.
Este clar ca a fost asasinat in camera lui de creatie de la Mogosoaia. Cei care l-au vazut inainte de a fi gasit mort, au afirmat ca nu avea nicio echimoza pe fata iar cei de la Institutul Medico Legal mentioneaza ca moartea lui a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice cu un articol de lenjerie, probabil un cearsaf, nicidecum cu propria voma, asa cum s-a declarat oficial.

Daca a fost turnator sau nu, numai dosarul lui poate sa "vorbeasca". A fost o pierdere mare pentru literatura romana. Putea sa mai traiasca, pana in ziua de astazi si poate ca aveam sa citim si despre revolutie si culisele ei, intr-un roman de-al sau. Pioasa, aducere aminte!
 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-06-30 10:41:43
         
 
  Domnule Peia, din acest motiv imi sunteti atat de simpatic. Pentru ca in ciuda tuturor exceselor de orgoliu, in ciuda virulentei nestapanite cu care intelegeti sa va combateti preopinentii, dincolo de faptul ca nu ma inghititi deloc, in definitiv, dumneavoastra sunteti mai curat la suflet decat multi dintre cei care pozeaza in Alba ca Zapada. Iata ce scriam in iunie, anul trecut:

MICIMANII

Text postat de Andrei Florian

Am fost tentat să scriu un eseu despre mafia românească, dar am renunțat din comoditate și din simplul motiv că cititorii de poezie de pe acest site mi-ar ocoli textul, plictisiți de o înșiruire de date și nume străine de cercul lor și de preocupările lor. Am observat că și aici, ca oriunde în lume, scandalul face rating, așa că am ales să scriu un pamflet, chiar dacă combinația dintre pamflet și mafie este una bizară
Hai să schițăm portretul micului mafiot, soldatul din mafie, anume acel personaj care, angajat fiind și plătit din bugetul statului să ne servească pe noi, cei ce îi plătim solda, vine regulat să își ia tainul și să ne jupoaie. Este inspectorul, funcționarul din absolut orice instituție a statului, polițistul, vameșul, etc. De regulă, acesta este un tip ce se scaldă în admirația de sine, genul de individ care se laudă cu mașina, cu casele sale de la munte, de la mare, cel care, într-o dicuție privată alege întotdeauna să povestească despre ce i s-a întâmplat lui la serviciu sau cum a luat el cea mai mare șpagă din viața lui. Cunosc un avocat care îmi povestea cum, dintr-un simplu șantaj, un coleg de-al său și-a tras un Audi A4. De asemenea, cunosc un ziarist care povestește cu nonșalanță cum s-au îmbogățit unii dintre confrații de breaslă din simplul motiv că au semnat articole pe care nici măcar nu s-au obosit să le scrie. „Comenzile din presă întotdeauna vin în plicuri sigilate aduse de băieti cu mușchi și ochelari de soare”, îmi spunea respectivul ziarist, încercând să mă pună în temă. Mă rog, lista continuă, și sunt convins că fiecare dintre voi poate completa lista cazurilor particulare, dar eu îmi doresc să mă ocup de tipologia micului mafiot și de modul în care sunt ei organizați la acest nivel. Ca să simplific terminologia acestor mici mafioți, îi voi numi de aici în colo” micimani”.
Micimanii sunt organizați, , aparent, după breasla în care operează. Se pot distinge dintre ei micimanii funcționarilor publici, micimanii din justiție, micimanii imobiliari, micimanii din poliție, și micimanii din sănătate. Micimanii se cunosc între ei și caută să strângă legăturile”profesionale” stabilind relații de prietenie bazate pe servicii reciproce. În acest fel, exact desupra capetelor noastre, micimanii își construiesc un mic dar eficient aparat opresiv, finanțat de șpăgile noastre fără de care nu poți obține o autorizație de construcție, nu te poți aștepta ca să-ți recuperezi în justiție paguba produsă proprietății tale de un oarecare hoț, iar, dacă hoțul nu cotizează la polițistul responsabil cu siguranța ta, va trebui s㠄stimulezi” organul ca să prindă hoțul. Ori, dacă te-a mai pus dracu să îți descizi și o firmă, va trebui să cotizezi la micimanii de la mediu, la micimanii financiari, la micimanii pompieri, of Doamne, sunt mult prea mulți ca să continui lista.
Fiecare miciman cotizează, la rândul său, caporalului-miciman. Caporalii-micimani cotizează, la rândul lor, sergenților-micimani. Dacă socotiți ca cel mai neproductiv miciman, din activitatea lui umilă, începe să își numere profitul lunar începând de la o sumă de 3 000 – 4 000 de Euro, imaginați-vă ce cașcaval primește caporalul, socotind că micimanii au datoria să verse cam o treime, sau chiar jumătate din spagă, acestuia, pentru a rămâne în funcție. Închipuiți-vă cum ar fi să aduceți lunar în contul bugetului familial sume ce se ridică, în lunile bune, la valori ce depășesc 10 000- 15 000 de Euro, și asta doar din șpagă.
Micimanii-bărbați, de regulă, sunt burtoși, poartă ceasuri scumpe, lanțuri groase de aur, ascultă manele, se dau în masini de lux, vorbesc la telefoane „bengoase”, iar din meniul lor nu lipsesc micii pe care îi stropesc mai întai cu Whisky, ciorba de burtă, și ceafa la grătar.
Micimanii-femei, sunt boite accentuat și cu prost gust, strident îmbrăcate, își etalează ostentativ bijuteriile și, asemenea bărbaților micimani, sunt posesoare onorifice a mai multor kilograme în plus.
În contrast cu micimanii, caporalii trec neobservați, încercând să-și ascundă opulența în mașini mai modeste, cei mai mulți dintre ei optând la mașini de producție autohtonă, plasându-și averile rudelor de încredere și cât mai departe de casă, la mătuși......
Bun, veți spune, nimic nou, că doar nu ai descoperit tu America și nici apa caldă.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-30 09:50:10
         
 
  Regimul comunist a avut această josnică aplicație: aceea de a scoate la suprafață toată cloaca din om, toate instinctele primitive, spre a fi folosite la consolidarea sistemului. Puțini au rezistat procesului de coborîre a individului în ancestralitatea abjecției.
Așa se face că oameni citiți, de la care te-ai fi așteptat să dea un exemplu de fermitate morală, de rezistență la degradarea sufletească, dirijată conștient, au ajuns slugi și delatori.
Ca și azi!
O dezamăgire cumplită mă încearcă văzînd cum oameni în care am avut încredere s-au prostituat pentru o halcă de carne și un loc călduț la adăpostul puterii.
Și, precis nu sunt paranoic, căci, oficiind pe plan economic timp îndelungat cu mica mea întreprindere, am ajuns la concluzia fermă că există o mafie bine pusă la punct, care nu numai că-și protejează și susține membrii, ci au o listă specială prin care oponenții incomozi să fie sabotați, via instituțiile statului.
O mizerie care nu va fi curînd eradicată.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-30 09:31:05
         
 
  Marin Preda si Ion Caraion au fost prieteni timp de aproape 40 de ani, iar Preda l-a sustinut pe poet atat in plan literar, cat si material, mai bine de 20 de ani.
Culmea ipocriziei, dupa moartea scriitorului, Ion Caraion, aflat in Elvetia, scria ca Preda a fost omorat de Securitate si ca, in realitate, notele sale informative despre diversi scriitori romani, din tara ori strainatate, ar fi fost file din manuscrise pe care el le-a incredintat marelui scriitor.
Nea Mitica, Ion Caraion a scris note nu numai despre Marin Preda. Delatorul a mai scris note informative si despre Adrian Paunescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Steinhardt si despre multi alti scriitori romani. Practic, a scris mai multe note informative decat a scris literatura. Lasa-l in plata Domnului.
In fapt, din acest motiv s-a dorit limitarea activitatii CNSAS. In '89, Romania nu avea decat comunisti, securisti, turnatori si cativa dizidenti. Securistii si comunistii s-au transformat in "capitalisti" pe banii statului, controlindu-i pe turnatorii care s-au facut "politicieni" sau "lideri de opinie". Dizidentii?
Romania, astazi, arata ca o natiune hacuita de propria-i clasa politica, adica hacuita de fostii sai turnatori. Se joaca o sceneta idiota, in care comunistii de stanga arata cu degetul spre comunistii de dreapta, dirijati din spate de fostii securisti. S-au regrupat in miscarea masonica, au preluat in mod ocult controlul institutiilor statului si au facut o morisca perfecta: infractorul mason este prins de politistul mason si judecat de judecatorul mason. Mai mult, unii cu mult mai abili au reusit sa inchida morisca in familie.
Cand defecteaza cineva, toate trusturile media, toate partidele politice, absolut toata cloaca comunisto-securista sare la gatul defectorului si il lichideaza politico-mediatic.
De ce crezi dumneata ca le tremura izmenele cand sunt pusi sa raspunda daca regimul comunist a fost unul criminal?
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-30 09:01:19
         
 
  "In primele sale note informative, poetul il caracteriza pe Marin Preda, bunul sau prieten, drept un complexat fata de „formele confortului”, „de cultura” ori fata de femei - pe care, sustinea delatorul, le iubea, ca un salbatic, pe dusumele."
Ion Caraion despre Marin Preda dupa Andrei Florian)

Domnul Florian,
Nota asta informativa mie mi-l face si mai simpatic pe Marin Preda care, ca un adevarat prieten al lui Ion Caraion, l-a lasat sa vada cum se practica dragostea adevarata. Si Moromete ar fi fost foarte mandru de Marin daca ar fi citit nota asta informativa. Cred ca stiti ca dupa iesirea din inchisoare acesti doi mari scriitori ai literaturii romane au petrecut mult timp impreuna timp in care Caraion i-a povestit lui Marin prin ce a trecut. Asa a aparut romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni. Eu imi imaginez scena,
Caraion povestea iar Marin era numai ochi si urechi, din cand in cand exclamand:
-Ba, ai dracului, ticalosii!
Ce a spus Caraion despre viata sexuala a lui Marin Preda ar onora si scriitorii din zilele noastre fie ei mari, mici sau mititei.
Si sa nu va imaginati ca securitatea nu cunostea vartosenia in iubire a lui Marin Preda fiindca aceasta harnica institutie isi avea lucratoarele ei pe taram sentimental care nu se dadeau in laturi de la nici un efort pentru a afla cum iubesc scriitorii, diplomatii cat si alte persoane de interes. Imi amintesc ca prin anii 80 o astfel de lucratoare l-a pus pe un secretar al ambasadei Greciei sau Turciei in situatia de a alerga gol pusca pe strazile Bucurestiului pentru ca securitatea era foarte interesata sa vada cum arata acel individ in pozele nud.
Ion Caraion a spus securitatii ceeace el era convins ca ea deja stia, dar exclamatia aia a lui Marin despre comunisti nu va fi gasita in nici una din notele informative ale lui Ion Caraion.
Cat despre atacul lui Caraion la adresa lui Rebreanu nu va pot contrazice fiindca in tinerete a fost de stanga. Imi pare ca a fost si un fel de redactor pe la Romania Libera sau Scanteia. Asta pana cand si-a dat seama cu cine are de a face. Si tovarasii si-au dat seama cu cine au de a face altfel nu-l condamnau la moarte pentru spionaj.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-06-30 03:45:55
         
 
  nea Mitica Genuneanu, Andrei Florian, scuze. nu prea stiu despre ce vorbiti aici. nu prea stiu cine a fost Caraion, ce a scris, gandit, facut, daca a turnat sau nu. sau macar, daca a fost. am sa ma documentez, si intr-o zi sau doua o sa am si eu o opinie, cel mai probabil, gresita.
dar oricare va fi opinia mea de atunci, va asigur ca opinia mea de acum nu seamana cu a lui Jorz, si nu va semana in veci, chiar daca, fatalmente, macar pentru o clipa, o raza binevoitoare de lumina celesta s-ar putea sa-i lumineze cerebelul, asa, de-un capritz, de-un pamplezir.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-29 23:14:04
         
 
  Andrei Florian, și pentru tine este valabil acest comentariu:

Aaa!... Mai e ceva de adăugat. Eu am strigat (cu martori), prin 1988: jos guvernul, jos Ceaușescu, și nu vă fie frică! În public. Asta nu înseamnă că am fost dizident! Nu de alta, dar a doua zi, dimmineața, la trezire și mahmureală, am fost fericit că mă trezesc în propriu-mi pat. Alții, care doar au tușit, în fața televizorului, la "Telejurnal", împotriva regimului ceaușist, se dau, azi, mari dizidenți! Ba, mai mult, oameni pe care i-ai avut "în lucru", tu, și Florian, au ajuns "mari personalități politice", oameni "exponențiali"!

Sunt ziariști, din radio și televiziune, care, fie că erau ofițeri "acoperiți" ai securității, fie că erau oameni de încredere - delatori cu stadii și state vechi - ai aceleiași structuri a dictaturii comuniste, în special cei care transmiteau, în direct, meciurile de fotbal sau întrecerile sportive, oameni de presă care, azi, ocupă posturi de conducere în radio-televiziunea națională, unii chiar de director!

Florian, nu sunt greu de detectat și demascat. Puțină perspicacitate este obligatorie! Și puțină documentare. Ți-am dat o temă de emisiune! Ține minte: cei care transmiteau "live" oarece - meciuri, întreceri sportive, știri etc.!
 
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-06-29 23:00:48
         
 
  Jorzica, iar ai uitat sa-ti iei pastilele...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-29 22:58:57
         
 
  Numele real, Ștefănescule! Să-l căută la CNSAS! Plus inițiala numelui tatălui!  
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-06-29 22:28:16
         
 
  sau bomboane agricole, Jorz.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-29 22:05:24
         
 
  Eu propun sa ne certam sub alt text. Hai, m-am plictist de acest articol. Plus de asta, despre turnatori la securitate si trusturile lor de presa s-a scris aproape totul. Eu as dori sa gasim un text autentic si sa ne certam sub el. escsintescu, esti invitat si tu. Radu, ne mutam sub scrisoarea ta? :)  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-29 21:58:06
         
 
  Ștefănescule, și sub masca unui comun casier la "Romtelecom" se poate ascunde un delator, sau unul care consemnează delațiunile! Singurul mod de a te convinge este să-l cauți la CNSAS! Numele meu real este Ioan Jorz. Numele tatălui, Jorz Ioan. E simplu!

Care este numele tău real? Poate căutăm noi. Altfel, toate aceste insinuări, cu trimiteri mai mult sau mai puțin voalate, nu-și au rostul. E o tehnică, puerilă, a serviciilor de dezinformare, dinainte și după lovitura de stat.

Ioan J
 
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-06-29 21:49:45
         
 
  Jorz, as putea paria pe abonamentul meu anual la metrou pentru inocenta ta. fara nicio indoiala, doar bunul Dumnezeu stie cu precizie daca vreodata ai turnat pe cineva sau nu, dar eu unul as putea jura ca ai facut-o fara sa-ti dai seama. de ce nu vinzi matale inghetata si baloane colorate in Cismigiu, ma intreb cateodata?  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-29 21:06:21
         
 
  Nea Mitică, până la rămânerea în Occident, rămânere, nu fugă, Caraion a publicat „la greu”. Nu mai vorbim de faptul că tot cea a publicat a fost foarte bine primit de critica literară. Era simpatizat chiar, poate și pentru aura de „dizident”, aură conferită de anii de detenție. De unde și accesul la intimitățile multora dintre scriitorii „en vogue” - la vremea respectivă. Modul în care s-a folosit de acest acces s-a văzut, în dosarele CNSAS!

A fost plină lumea literelor românești de dizidenți ai regimului comunist, de anti-comuniști sadea, care se plimbau, cu pașaport și vize, prin Europa, înainte de 1989, așa cum mă plimbam eu prin parcul „Ioan Dragalina”, înjurând la greu criza de băuturi spirtoase, criză ce m-a împiedicat să devin și eu dizident al regimului și, de ce nu, un poet mai bun!

Indiferent (și independent) de biografie, antecedente biografice et chaetera, delațiunea rămâne delațiune și, (a’ dracului să fie ea!), aproape întodeauna s-a soldat și cu beneficii, pentru delator!

Păcat, pentru Ion Caraion, că a fost poet de valoare!
 
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-06-29 20:15:18
         
 
  La numai 21 de ani viitorul delator Caraion ii cerea unui popa tanar sa blesteme mormantul si amintirea lui Liviu Rebreanu. La data de 14 septembrie 1944 Carion publica in ziarul „Fapta“ un articol aproape de neimaginat chiar si-n vremuri tulburi de razboi. Daca e sa ne luam dupa cele scrise de Caraion, atunci, Rebreanu a fost un aliat al lui Hitler, responsabil de ororile si crimele razboiului. In primele sale note informative, poetul il caracteriza pe Marin Preda, bunul sau prieten, drept un complexat fata de „formele confortului”, „de cultura” ori fata de femei - pe care, sustinea delatorul, le iubea, ca un salbatic, pe dusumele.
Nea Mitica, dori sa aflu parerea dumneavoastra despre sexul salbatic, pe dusumele.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-29 20:13:38
         
 
  Cat despre maiorul Mircea Albescu, am facut un sondaj de opinie cu privire la legea lustratiei chiar pe acest site. Chiar asa, dumneavostra sunteti de parere ca legea lustratiei este o lege oportuna?  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-29 19:54:21
         
 
  In opinia mea, nu poti fi in acelasi timp si turnator si dizident. Dupa principiul conform caruia dizidentii anticomunisti erau si turnatori, ce oare mai putem sa ii invatam pe copiii nostri? Eu i-am invatat pe ai mei ca, in mod invariabil, caracterele mari si personalitatile puternice sunt definite de acordul dintre faptele acestora si cuvatul lor, iar nu de ceea ce declara acestea ca fac sau ca pot face.
Nea Mitica, te las sa judeci si singur. Iata ce relata numitul Caraion intr-una din notele sale informative, acolo unde descria o discutie intre cei ce erau legati atat in geniu cat si in vicii, cei doi titani, Preda si Nichita.

“Măi Nichita, nu poți fi tu ceea ce te crezi în poezie, pentru că poezia ta n-are nimic de-a face cu problemele noastre românești”. “De ce, domnule Preda?”, l-a întrebat. “Fiindcă mama ta e rusoaică și tu ești fiul ei!”

Dupa cum spuneam, nu toti poetii au fost si turnatori, asa cum nu toti turnatorii au fost si poeti. Sa afirmi, insa, ca un turnator la securitate a fost si dizident anticomunist este un nonsens. Dupa cum observati, articolul lui ecsintescu nu trateaza aspectul liric al operei marelui prozator. Altfel, discutia s-ar fi canalizat pe acest fagas.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-29 19:50:04
         
 
  erata:
pamflet anticomunist
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-06-29 18:52:40
         
 
  "La 11 ianuarie 1966, Ion Caraion, racolat inca din 1964 de Securitate, a dat prima nota informativa legata de Marin Preda, sub numele de cod Nicolae Anatol, maiorului Mircea Albescu. In opinia informatorului Caraion, Preda era un obsedat sexual si un grobian, care a avut succes literar doar datorita unor imprejurari.
Caraion turna la securitate pana si amanunte picante ale relatiilor sexuale pe care le intretinea Preda. Abjectia turnatorilor la securitate era nemarginita."
(Andrei Florian)

Domnule Florian, a intrebat cineva pe maiorul Mircea Albescu care probabil mai traieste si are o pensie de patru-cinci ori mai mare decat scriitorii academicieni prin ce metode a reusit domnia sa sau alti colegi de profesie sa faca din marele poet ion Caraion un turnator?
Atata timp cat victimile comunizmului sunt inca obiectul atacurilor iar adevaratii calai sunt tratati imparateste starea lucrurilor din Romania nu are cum sa se scimbe in bine. Ion Caraion a spus despre prietenul sau Marin Preda lucruri despre viata lui sexuala, dupa cate inteleg, dar nu a spus nimic despre parerile lui politice care probabil nu erau pe linia partidului si l-ar fi bagat la apa.
Ion Caraion a fost dupa cate stiu eu singurul poet roman care a fost condamnat la moarte de un tribunal militar comunist. Condamnarea la moarte i-a fost apoi comutata la o condamnare pe viata. A facut saptesprece ani de parnaie politica. Dupa gratierea din 1964 nu a publicat o singura poezie sau articol care sa-l compromita ca scriitor. Acest Poet si Om a trecut prin iad si probabil ca amenintat din nou cu iadul a acceptat sa devina informator. Probabil ca si eu si dumneavoastra daca am fi trecut prin aceasi experienta am fi facut la fel. Sau poate ca am fi facut mai rau.
Ion Caraion a fost dupa eliberarea lui din inchisore permanent urmarit si sicanat de securitate. La inceputu anilor 80 a reusit sa fuga in Elvetia . Avea 60 de ani. Dupa cativa ani a murit in Elvetia, nu insa inainte de a publica "Insectele tovarasului Hitler" care este cel mai puternic pamflet comunist pe care l-am citit eu. Daca nu l-ati citit va rog sa-l cititi, pentru a va scimba parerea despre acest mare Poet si Om. Romania nu a avut in timpul comunismului parte de prea multi eroi dar a avut cativa printre care a fost si Ion Caraion. Este pacat atunci cand nu putem cinsti memoria acestor eroi dar este un pacat si mai mare atunci cand ne batem joc de memoria lor.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2010-06-29 18:48:51
         
 
  nu vorbeam despre restituirea, ca fapt și fapte a trecere în necuprinsul slovei românești al lui Marin Preda, zisa mea era despre schimburile de replici atât de fade și sterile care au umplut o seară, parcă la gura unui pahar în crâșma din Țărmurea...totuși un gust amar mi-a lăsat motivarea gestului abominabil a lui caraion care, nici caracter nu a fost, nici poet nu va rămâne  
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2010-06-29 16:21:32
         
 
  De ce interesul excesiv pentru viața maladivă a marilor personalități? Pentru că orice viciu poate fi imitat cu talent. Opera, mai greu. Sau deloc.

Photobucket - Video and Image Hosting


Uneori dorința de a scrie se manifestă absurd și deșănțat. Cuprins de fervoarea poeziei, pretendentul își îndreaptă atenția spre textele sacre care îi prescriu mai degrabă conduita civilă decît maniera de a scrie. Și interesul îi este abătut către și acaparat de viața celebrităților, de ticurile și viciile acestora, convins că, adoptîndu-le pe cele din urmă, poezia va țîșni din el precum lingourile de aur expulzate din vezica urinară.

Sensibil mai mult la fervoarea mistică a poeziei decît la efortul onest și modest de a o produce, el nu scrie și nici nu-și trăiește viața, ci deja oficiază. Nu gustă poezia, ci o respiră, se pătrunde de miresemele ei orfice în prelungi ședințe de aromoterapie. Obsedat de destinul său literar, aspirantul trăiește crispat, dar plin de ifose și aplomb, o viață aberantă care, în închipuirea sa, este deja poezie. La urma urmei, nici nu contează dacă scrie și cum scrie, el trăiește. Și asta e o dovadă suficientă, un martiriu, o juisare fără odihnă.

A spus Nichita c㠓poetul nu are viață personală”, atunci trebuie musai să-și bată joc de viața lui pentru a face astfel dovada peremptorie a aptitudinii sale poetice. Știe deasemenea că trebuie “să-și deregleze simțurile”, doar a spus-o Rimbaud. Și nu ezită să facă experimentele cele mai hazardate. Și, tot pe urmele lui, va apela la chirurgia plastică pentru a-și planta monstruos negi pe față.

Epigonul mai avea șansa de a imita, poate servil, stilul maestrului, scriind totuși poezie. Adoptarea stilului de viață care mimează modele reputate, cu aplecare spre ceea ce e cel mai lesne de imitat, ticuri și vicii dealtfel comune, naște însă doar caraghioși plini de ifose și veleități. Drogați ai boemei vulgare, ai mizeriei cu lustru. Zelatori gata oricînd să jure slugarnic pe viciile poeților damnați, convinși că schimonoselile comportamentale și fronda infantilă sînt însemnele genialității, că există o legătură magică între golănia înaintașilor și poezia de marcă.

Poate exista însă și părerea contrară. Și anume, că acei oameni, poate execrabili în viața lor civilă, s-au salvat tocmai pentru că au avut și un eu auctorial de calitate. Și că numai acest eu ar trebui să-i intereseze la acele ființe geniale tocmai pentru că erau schizoide. În timp ce ei, ființe dintr-o bucată, sînt numai mitocani fără salvare.



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-06-29 13:42:46
         
 
  Nu e patima, Petre, este doar istorie. O istorie restituita doar celor care merita sa intre in ea. Marin Preda si-a castigat acest drept.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-29 11:37:50
         
 
  atâta de multă patimă într-un atât de mult nimic...golirea de sine înseamnă și clevetire, domnilor!  
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2010-06-29 10:28:08
         
 
  Calm, ecsintescu, fii calm. Ce te-a apucat sa te legi de figura mea? Port si ochelari, daca te intereseaza, am si alte particularitati fizice distinctive. Daca doresti, iti trimit poze. Nu pricep nici daca ma pici cu ceara ce legatura exista intre tine si turnatorii la securitate. Exista? Spune-mi ce subiecte anume sa ocolesc in discutia cu tine ca sa putem sa purtam un dialog aplicat. Nu ma deranjeaza reconfigurarea site-ului, dimpotriva.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-29 00:06:18
         
 
  A fi turnător înseamnă a semăna cu o javră de asfalt care așteaptă să te-ntorci pentru a-și înfige colții în tine.
Aia înseamnă.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-29 00:03:12
         
 
  a prezentului  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-29 00:01:02
         
 
  Și mai e ceva: exuberanța precipitată a preentului ascunde o cronică și obsedantă spaimă de viitor.

Cine nu are caracter, nu este poet, ci o rușine a speciei. Turnătorul este un jeg omenesc care, oricît s-ar împăuna cu știința de carte, nu merită decît țintirimul de moloz al tomberoanelor.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-29 00:00:45
         
 
  Andrei,
Ce inseamna sa fi turnator? Inseamna sa fi Quintus, Amadeo Lazarescu,Basescu?

Sa fim ca tine? Plezniti cu un salariu de Viorel Paunescu? Hotul hotilor. De Radu Moraru? Nici macar nu esti in stare sa-i pui casca, prietene, am aflat asta.

Asa ca, da, ai dreptate Andrei Florian.

Siteul Europeea se refigureaza. Figura ta va fi in ..ON..LINE

ti-a crescut parul, prietene?
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 23:51:56
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ca o concluzie, daca dorim sa o extragem din textul de mai sus, ar fi ca nu toti scriitorii de geniu au fost alcoolici asa cum nu toti alcoolicii au fost scriitori de geniu. Sau, cu voia ta, nu toti poetii au fost si turnatori asa cum nici toti turnatorii nu au fost si POETI AI LIMBII ROMANE  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-28 23:47:51
         
 
  Da, ecsintescu, ai si tu dreptate in felul tau.
Si turnatorii sunt oameni, deci supusi greselii. Si eu am gresit, spre exemplu, pentru ca am adus vorba despre turnatori la securitate tocmai sub un articol extras din Jurnalul National.
Nu te ambala asa, n-am vrut sa te ofensez si nici n-am banuit ca te ofenseaza aspectul cu securitatea. Daca doresti, uite, hai sa facem un compromis si sa-i numim ”TURNATORII POETI AI LIMBII ROMANE”
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-28 23:35:42
         
 
  sigur că da!
chef pe ritmuri de lambade demente, sub refrenul:
foaie verde gîtul ploștii
hai să rînchezăm ca proștii,
pleacă-ai voștri, vin ai noștri,
...tot mereu în urma oștii!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-28 23:27:53
         
 
  dintre  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 22:33:27
         
 
  M-as bucura sa fac parte din turnatorii Marin Preda, Eugen Barbu si Stefan Augustin Doinas.
E simplu acum. Sa le spunem curve sau idioti sau dementi. Niciodata nu le-am spus poeti. Sunt poeti si asta nu se uita! SUNT POETI AI LIMBII ROMANE!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 22:29:32
         
 
  Andrei, Marin Preda a fost un scriitor. Viata ca o Prada, domnule Peia. Si lasati tristicele. Va aduc doar propriul dezgust.

Un Marin Preda europeeic ar fi fost exact ca domnul Corbu.

userul preda ti-ar fi spus asa ...cand bei uiti de toate dar moartea nu-si ia talpasita..

 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 22:26:33
         
 
  ...iata unul dintre poemele turnatorului

frica nu înseamnă nimic
de Ion Caraion

altădată vă era frică de cuvintele noastre,
deși le rosteam cum crește pătrunjelul.
cuviincios, fără accente slabe ori tari.
acum vă este frică de cuvintele voastre.
deși n-au nici un înțeles, deși țipați.
dar acum și acum
va fost, vă este frică.
de cine vă temeți?
cine-i mai tare ca voi? cine-i mai tare
decît cine țipă? noi nu țipăm.
creștem înăuntrul cuvintelor
ca-n fîntînă apa din golul fîntînii.
fiți calmi, ați biruit. nu trebuie.
noi nici nu mai sîntem.
de ce v-ați astupat auzul? și atunci
și acum, frica nu înseamnă nimic.
și atunci, și acum, și oricînd.
voi însă veți amuți și vă va fi
frică și atunci. pentru că vouă
v-a fost frică și cînd ați urlat
și urlați și dacă nu vă e frică.
fiindcă și dacă nu vă e, tot vă este.

noi nici nu mai sîntem.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-28 22:07:09
         
 
  Floriane, n-ai de lucru!  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-28 21:34:35
         
 
  Am facut un exercitiu de imaginatie si o punte peste timp inchipuindu-mi un Marin Preda contemporan cu Europeea si l-am pus in pozitia de user al acestui site. Acum iti cer tie, ecsintescu, sa iti inchipui ce comentarii ar fi avut maestrul Preda.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-28 21:14:23
         
 
  La 11 ianuarie 1966, Ion Caraion, racolat inca din 1964 de Securitate, a dat prima nota informativa legata de Marin Preda, sub numele de cod Nicolae Anatol, maiorului Mircea Albescu. In opinia informatorului Caraion, Preda era un obsedat sexual si un grobian, care a avut succes literar doar datorita unor imprejurari.
Caraion turna la securitate pana si amanunte picante ale relatiilor sexuale pe care le intretinea Preda. Abjectia turnatorilor la securitate era nemarginita.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-28 21:08:56
         
 
  Andrei, ...Cornu?  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 21:02:16
         
 
  Rudy, te-am citat pentru ca Radu te-a copiat in ideea bestiala cu "audienta s-a terminat"

Tot de la Radu stiu ca esti un baiat dependent de mama, care nu iese la bere decat insotit si toate cele. A vrut sa te angajeze la ROMTELECOM la carat marfa, adica negru.

Ce vina am eu, ca tu esti masochist. Puiut?
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 21:01:28
         
 
  Am avut-o invitata, intr-o emisiune, pe Nina Cassian. A fost o placere sa o ascult povestind despre Marin Preda. Marile caractere au starnit si mari iubiri.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-28 21:00:10
         
 
  Pe mine m-a sensibilizat, ecsintescu. Este unul dintre prozatorii mei de suflet. Il iubesc in tacere, :), pentru ca marile iubiri si marile dureri sunt mute.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-28 20:56:40
         
 
  Andrei, speram ca acest demers jurnalistic sa sensibilizeze.

Andreea este talentata, mult mai talentata. Face documentare pentru oameni.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 20:54:24
         
 
  ...parca suntem intr-o schita de Caragiale. Pai are, nene Peia, are, pentru ca despre Marin Preda se discuta aici:) Ma gandeam sa dau un citat din "Cel mai iubit dintre pamanteni" si mi-am dat seama ca nu este tocmai ecoliterar. Am renuntat.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-28 20:51:47
         
 
  E vorba de altă Mărie, Floriane, nu cu tine dialogam.  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-28 20:50:42
         
 
  E o chestie de minte scurtă, nu de putirință.
Dar ce știe fluieră-vînt despre furtună?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-28 20:49:54
         
 
  A, păi ce-are-a face?  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-28 20:47:53
         
 
  Despre Marin Preda vorbeam, nene Peia.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-28 20:45:41
         
 
  Care prozator, bre Floriane, că-mi scăpă sugestia printre dește!  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-28 20:43:47
         
 
  EU nu stau la TITAN..O statie mai sus,la COSTIN..Asa ca,nu se pune problema unei confruntari intre TITANI(adica,oameni care locuiesc in Titan)...:)In plus,cred ca am depasit stadiul in care trageam in mushte cu bazooka...


Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2010-06-28 20:26:25
         
 
  Si cand te gandesti ca, din cauze ecoliterare, unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii romane ar fi fost considerat un autor nepotrivit pentru Europeea ...
Altfel, sunt convins ca si-ar fi gasit locul in sectiunea de "aspiranti", pentru ca "ierbicidarea" site-ului va sta in cateva butoane si in aprecierea subiectiva a unor autori atent selectionati.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-06-28 20:22:10
         
 
  ooo... ză Titan confrunteișăn... iubesc europeea :)  
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2010-06-28 20:02:09
         
 
  "Radu, faptul ca il copiezi pe Rudy, alt amic pe care l-ai colportat, ca sa zic asa, nu te face mai bun, mai drept, mai curat, mai cinstit. Exact ca vermul a traduce. Traducerile prietenilor prin barfa nu iti aduc audienta. Devi interesant, si atat, ca sursa.
Ar trebui sa definesti ce fel de traducator esti..

sa fii iubit! "
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 18:56:40


Dezaxescu,Radu nu a copiat niciodata pe nimeni.E prea bun pentru magarii de genul asta.Iar tu esti prea cap de strutz ca sa sesizezi ca omul asta e genial...

Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2010-06-28 19:38:28
         
 
  Marin Preda spunea...daca moartea ar fi sfarsitul a tot atunci cei mai fericiti ar fi ticalosii!
Cel Mai iubit dintre Pamanteni.

Fiind tanar pot argumenta de ce sunt unul din Cei Mai iubiti dintre Pamanteni..

E chestia de putinta!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 19:10:22
         
 
  De murit, au murit și cei mai mari ticăloși ai lumii!
Drept îi că pe mormîntul lor se usucă, instantaneu, iarba!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-28 19:05:56
         
 
  He, he... vine ea vremea cea care pare, hăt, la capătul pămîntului! Uite-acuș, ca un fulger, ivit de după colț!
Dar mai ar fi o treabă: zic că pare, cumva, jegos să te dixtrezi cînd e atîta disperare și durere în jur.
Lipsa asta de co-fraternitate este otrava care duce la disoluție, la lipsa de repere, la catastrofă. Se simte cu mîrăie istoria la ușă, iar inconștienții joacă tontoroiul pe mormîntul viitoarelor victime...
Și, pe-al lor, următorii!
Perpetuarea sub/speciei hominide!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-28 19:02:46
         
 
  Radu, faptul ca il copiezi pe Rudy, alt amic pe care l-ai colportat, ca sa zic asa, nu te face mai bun, mai drept, mai curat, mai cinstit. Exact ca vermul a traduce. Traducerile prietenilor prin barfa nu iti aduc audienta. Devi interesant, si atat, ca sursa.
Ar trebui sa definesti ce fel de traducator esti..

sa fii iubit!
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 18:56:40
         
 
  nu mai definesc nimic, ecsi, audienta a luat sfarsit...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-28 18:53:27
         
 
  Una a mormintelor daca tinem seama de cata tristete transpare...exact ce spuneam..  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 18:52:20
         
 
  Mai e una mare dă tot: eu știu pe ce lume trăiesc!  
Postat de catre ioan peia la data de 2010-06-28 18:51:19
         
 
  Ai putea sa-mi definesti notiunea de ..Turnator..?

Intre mine si domnul Peia este o diferenta, de varsta cel putin. Nu e vina mea ca sunt mai tanar decat amandoi.

Defineste turnator, pls.
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 18:48:30
         
 
  nici eu n-am zis vreodata ca n-ai fi altceva decat un turnator marunt... intotdeauna am simtit in tine Vocatia, si asta se cere respectata, pentru ca e de Sus.

oricum, ai talent, asta e incontestatbil.

i-am zis si lui Peia, ti-o zic si tie. daca vei continua sa progresezi in ritmul asta, peste 20 de ani vei fi un postator realmente batran.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-28 18:43:37
         
 
  Radu, iti inteleg frustrarea. Nu inteleg de ce nu comentezi acest articol despre un mare scriitor al literaturii romane si universale. Poti insa sa-ti faci o clona. Shahespeare, spre exemplu. Si sa scrii!
Si acum un off topic. Admir enorm faptul ca il traduci pe Will. Indifferent de cat misto ar face unii sau altii, acest lucru este de admirat.
In ciuda animozitatilor sterile dintre noi afirm ca esti un postator cu umor si mare entuziasm.
Notre respect!

Asta nu inseamna ca a fi colportor nu este o calitate narativa, orala, de exceptie.
Telefonul, bata-l vina! M-am prins de ce citezi din cartea de telefon. Iti place sa dai telefonul pe sonor...Paraciosule
Sa fii iubit
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-06-28 18:35:39
         
 
  "Ana are mere, baba geme de placere"

(articol preluat din cartea de telefoane, in deplin acord cu dezacordul autorului)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-06-28 18:28:10
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE