FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Ginduri
Text postat de florin ispas
Sarbatori.Miel , cozonac, pasca.Lume ce alearga disperata pentru ultimele retusuri.La noapte dupa ce slujba se va fi terminat o sa navalim ca barbarii peste sutele de farfurii pline puse parca la zidul executiei.Va curge vinul iar sarmalele pungase ne vor aduce aproape de masina aceea cu girofar rosu pe care toti o urim dar vai ce bine e cind ne scoate la liman.Vorba ceea: asemanarea dintre bordel si trabant? Pai in ambele cind intri ti-e rusine, cind iesi ti-e rusine dar vai ce bine e inauntru! In fine, numaram orele, tinem post negru, unele dintre maimutele curentate ale politichiei si show-bizului vor face caz de starea lor religioasa ca apoi sa arunce cu pietre in stinga si in dreapta.Traim vremuri tulburi pictate cu cenusiu si dureri sufletesti.E criza domnilor! E criza si ma tem ca avem de ceva vreme o mare si prapastioasa criza morala!Stiu, voi fi criticat, certat, desfiintat, poate aruncat in vreuna din celulele patriei.Poate cineva ma va pune la zid si un glont va va scapa de mine.Dulce ca mierea este glontul patriei!! Ar trebui sa fiu romantic in acest moment? Sa aduc flori si bomboane?Poate pentru niste doamne si domnite dulci pe care le cunosc de ceva vreme.Eu va doresc sa plutiti cu placere peste aceste vremuri si sa ajungem la un mal plin de bogatii si iertare.Va doresc sa gustati din bucate cu cumpatare , sa va iubiti, sa ma iertati ca am depasit masura.Hristos a Televiziune.Scandal.Vedete de carton care își promovează prostia.Nebunie.Cuvinte care curg fără noimă.Nimic nu mai contează doar banii.Banii care învîrt totul.Generații în schimbare pe o direcție de la început greșită.Se vrea să devenim niște imbecili.Cine stie carte cere.Se întreabă, caută.Cine nu, e bun de pus la jugul democrației.Democrație pe care nici după 20 de ani nu o vom înțelege.Moarte, moartea simțirii, moartea rațiunii.
Socializare.Facebook cu sabia deasupra capului.Socializare închisă între patru fire ce nu aduc decît dependență.Te cunosc pe net, facem chiar dragoste virtuală.Lipsa fluidului care să aducă plăcere, lipsa pielii ce mirosea frumos, nebunesc de frumos.Socializam dar suntem tot mai singuri.Am iesit orbi din comunism , orbi și sluți, loviți pînă în cele mai intime straturi de epidermă.După 20 de ani de direcții și căutări suntem tot în același loc.Suntem goi și flămînzi iar teama că în mare parte e vina noastră apare din nou.
Oare lumea mea a devenit un motor de căutare ? Sau totul s-a transformat într-un google din care eu unul nu mai am iesire ?
Ce am cîștigat ? Ce am pierdut în ăștia 20 de ani ?.O duzină de lacrimi, o țară ce a ajuns pe taraba cu vechituri ? Sincer nu știu.Am cîștigat dreptul de a călca peste tot și peste toate.Dreptul de a fi nesimțiți pînă la Dumnezeul pe care îl invocăm zi de zi.
Religie.Biserică.Sute de culte și furnicar de credințe.Același Dumnezeu se vede și la Craiova și la Teheran sau în nordul rece.Suntem sub aceeiași cupolă de cînd am venit pe sol.Dumnezeu cel bun și îndurător.Mă întreb uneori… poate e un simplu șofer de autobuz.Sau un simplu muncitor asudat care vine obosit de la muncă.Poate uneori adoarme dezamăgit de drumul pe care l-am luat noi oamenii.
Din nou socializare.Nimic cald.Smiley.Emoticoane ce în curînd vor lua locul nostru.Celule de depărtare, virtual avem mii de prieteni..Poate viața asta a devenit o țigaretă fumată și călcată subit sub o talpă impersonală.Așteptare.Îmbătrînire.Minți rătăcite în apele dorințelor.
Mănînc o banană.Dinții mei distruși de neglijență intră tandru în carnea gălbuie a fructului, transformă totul într-o pastă.
Am multe vicii.Beau coca cola și pepsi.Mănînc șaorma la bufetul din colțul gării și fac burtă. Hristos a inviat!!! Azi m-am gîndit la iarnă.Urăsc sărbătorile de plastic, Valentine’s day sau ceva de genul acesta.Un anotimp pentru fiecare iubire în parte,un anotimp pentru fiecare despărțire sau apropiere.Punem puținul nostru suflet în cutia aceea numită inimă și apoi cîntărim secundele.Iubim și apoi lăsăm frigul bezmetic să colinde prin distanțele tot mai mari și mai cețoase.Sunt un corp plutind în fluidul numit omenire.Nu ! Omenirea nu este un fluid ! Omenirea,oamenii care se învîrt pe aici sunt niște biete sfere.Sfere în umbră, sfere dezamăgite, plînse, idioate.Uneori geniale.De multe ori plictisite de rotirea ciudată a atomilor de hidrogen și oxigen.De ce m-am gîndit la iarnă ?.Nu știu.Vreau să par inteligent.Vreau să par important.Poate contează undeva.Sunt sigur că undeva sus, cineva are o condică cu toate împlinirile sau neîmplinirile noastre.Mă transform în amintiri și stări și plutesc, visez că dorm pe un pat de nori iar sub cap am o stea .O stea dintr-o galaxie pitică.Mă trezesc cu șuvoaie de ape curgînd pe cărările pieptului și realizez că am devenit un torent gol,negru.
cerul gurii trecător ca o ploaie de vară.Stradă, mașini, oameni,cîini,vară, năduf.Asfalt care geme, înghețată ce se scurge fără zgomot pe bărbia mea.Fete.Multe fete.Fuste scurte, decolteuri , oftat , înghesuială în microbuz, țigani.Țara asta s-a manelizat și a devenit un cort țigănesc plin cu lucruri furate, clonate de prin buzunare.Gară, miroase a linie de tren și trenul întîrzie ca de obicei.Un muncitor plin de ulei și praf se uită strîmb la berea ce se stinge în mîna lui noduroasă și neagră.O duce totuși tacticos la gură și soarbe cu ochii ieșind din orbite ultimele rămășițe de spumă, ultimele rămășite de bere.Plescăie fericit din buzele cărnoase apoi întinde degetul și mîngîie micul aflat pe o farfurie dubioasă , îl învelește în muștarul galben și-l duce cu poftă spre poarta numită gură.Mă uit fascinat la mașina de tocat mîncare și număr erecția din privirile sale cînd mai primește o porție de mititei.Pînă la urmă trenul apare cu încetineala unui melc lovit de o cometă gigant.Nașul stă cocoțat pe ușa de fier care nu a mai văzut vopseaua de 30 de ani și privește în gol.Burta i se revarsă prin cămașa de culoare albastră iar fluierul și geanta maronie se bălăngăne în funcție de mișcarea ce o face omul respectiv.Mă așez pe scaun și privesc candid la mișcarea browniana vizibilă în fiecare gară.Omul cu ziare.Prost îmbrăcat, cerșește după 3-4 lei care pot să îi aducă o pîine sau o sticlă de spirt..România..
Muncă.Munca la patron .Zeci de suflete ce împart o sferă numită nevoie de bani.Patronul e străin iar firma condusă de un director român pus mereu pe îmbogățire.Lupte interne, orgolii pe cîțiva zeci de metri,certuri, nervi.Ne vindem pe un pumn amar de lovele aruncate cu scîrbă din pungulița de multe ori prea strîmtă pentru muritorii de rînd.Cu lanțul invizibil în jurul gîtului venim în fiecare dimineață împinși de nevoia de bani.Venim ca să trăim într-o lume mică, murdară și strîmtă.Suntem sclavii secolului 21.
Să iubești, să citești o carte, să atingi cerul cu visele tale chiar dacă unii îți vor spune că ai dat greș.Să te ridici de jos cînd toată lumea zice că nu mai are rost să te ridici.Să fii demn.Oare poți?
A venit primăvara.Mă inundă o stare de bine și inima se încălzește la soare ca un pui de găină de 2 zile.Călătoresc zilnic 60 de kilometri de destin.Nu știu ce va urma.Nu știu unde voi ajunge.Un capăt de linie este și pentru mine.Lume pestriță, culori și gînduri ce se sparg de trotuarul condiției umane, sirene, miros de flori amestecat cu teama zilei de mîine.Plutește în aer o fatalitate fără răspuns iar de multe ori mă întreb dacă nu cumva suntem niște biete suflete în furtună.Atomi care se rotesc, atomi care se ciocnesc pe centimetru de piele, stări de grație sau imbecilitate.Ce mult m-am schimbat in 10 ani.Arzi gazul de pomană!.
Sigur că îl ard.Am felia mea de gaz inert pe care îl trec tandru prin plămîni ca apoi cu voluptate paroxistică îl dau afară.E doar un fel de a face dragoste cu viața asta ce îmi este doar închiriată.10 n care am visat , am plîns , am trăit bucata mea de lume.De multe ori noi oamenii cădem în puțul gîndirii și trebuie cîte o vidanjă să ne extragă de acolo.Sunt un laș.Beau cola pe ascuns și nevasta se face că nu vede.Eu mă fac că nu cumpăr, ea se face că nu vede.O dualitate tipică mariajului.Urăsc dentiștii.Sunt ca niște cioclii ce așteaptă să cazi.''Noi lucrăm cu durerea!''.Adică las' să mor pe scaun pînă dai tu cu freza aia de îmi sună apa în creieri.Și ziua în amiaza mare, cînd soarele topește sufletul ca pe o mare înghețată, eu ies din furcile caudine cu obrazul unui hîrciog hămesit. Am 2 copii, am nevastă.Am și mamă și soacră.Uneori, mama îmi ține loc și de soacră, deh, distanța care înghite moleculele dintre oameni.Am capul în nori și gîndurile sparte pe covorul destinului meu.Îmi doresc! Vreau! Mă tem să cer.Într-o lume rotită prin cifre și fapte totul se împarte la 2.A murit Steaua mea cea iubită.Dumnezeu să o ierte! A ucis-o un cioban albanez, noi aici în Romania nu mai avem ciobani veritabili, au plecat la muncă în Italia ca zidari.Șaorma.Delicioasă.Mîncată pe scara trenului produce irîitații la stomac.
Toată viața mea am împărțit sentimente în dreapta sau stînga.Am iubit, am urît, am mai și drăcuit cu ciudă ca apoi să regret și să îmi fac o cruce largă de frică.Mi-am înghițit atîtea cuvinte încît pe calea gîtului mi-au rămas literele ce au refuzat încăpățînate să se ducă pînă în stomac.Lasă că beau ceai de tei și odată cu somnul se vor potoli și literele.Și dacă o să îmi ghiorăie mațele pe alfabet?.Atunci o să beau o bere sau două.Măcar să ghiorăie pe o beție.
Ce ciudat mă simt după 2 beri.Plutesc, strada capătă alte dimensiuni dar ultima dată era să măsor dimensiunea maximă cu bara unei dacii albastre.Ce deranj produceam! Eu, lung și colțos iar dacia lină și avîntată.E ca și cum te-ai întîlni cu o femeie foarte frumoasă iar tu ai fi murdar cu noroi din cap pînă în picioare.
De cîte ori am ocazia să călătoresc în mioritica noastră patrie dau peste femei frumoase.Dulci ca mierea dar uneori înțeapă mai rău ca o viespe.Dacă mergi la Sibiu primăvara sau în toiul verii și ești bărbat simți cum te ia cu leșin.Nu e un caz singular.Du-te tu bărbat vajnic și tînăr la Bacău.În anul 1999 am fost cu 5 colegi în Moldova cea de multe ori hulită pe nedrept.Cred că acolo s-a spart conducta cu zîne.Sau poate din cauza drumului de 7 ore cu trenul? Nu, pentru că în ălea 7 ore am fost ocupat cu lucruri mai umane cum ar fi înjuratul condiției umane supuse unei tranziții bruște și de multe ori fără înțeles.
Hai să sar din lac în puț și să trec de la femei frumoase la aventuri prin Miorița noastră de la sud de Carpați.5 ardeleni rar iesiți din județul lor se urcă în tren ca să vadă Ceahlăul.Eu eram cel de a 6-lea deoarece mă pot lăuda că am călătorit destul de mult.Bun, totul e ca o mîncare pe care o pregătești din timp și speri că tocana nu se va prinde de oală.Numai că de la început oala e răsucită și întoarsă cum nu ți-ai dori.În Ploiești sud ardelenii cei viteji trebuie să se întîlnească la gară cu baciul bucureștean care vine de la capitală.Acum, spre Moldova se putea mai lejer pleca din Brașov.Adică duci 6 oameni cît mai departe cînd ai putea veni tu la ei.Nu! Vrei ca ei să vină la tine! Ok!.Către orele 19, după 5 ore de saună și ceartă cu tot felul de tanti Frosa, trenul aruncă în nordul Ploieștiului ardelenii ce se reped ca ulii spre primul autobuz spre Sud.Doar că șoferul e stresat după o zi toridă de muncă, ori în sud se ajunge repede la starea de iritare căci acesta aruncă vorbele ca din fundul grădinii lăsîndu-i pe neprihăniți cu ochii în soare.Un cetățean mai milostiv arată plictisit către ceva care seamănă a firobuz și vînt la pupa! E! Dar în piesa asta de teatru apar și niște minorități dedate la furtișag de prin buzunarele celor mai trecuți de vîrsta tinereții.Amu, dacă umbli prin țară vezi și auzi cîte și mai cîte, dar cînd prima dată ochii tăi cască la scene de film de acțiune te cam ia cu leșin.Într-un final, firobuzul se oprește scîrțîind în gara de sud și lumea uluită coboară.Se lasă seara.Mai sunt 4 ore pînă cînd va veni trenul de București.Cînd pătura serii se abate peste umanitate, o foame destoinică își cere și ea drepturile.Dar unde sunt băncile? Nu-i nimic se poate și pe scări.Cutiile de conserve, niscaiva zacuscă săltată din borcane, roșii gureșe și dolofane, pîine fragedă.Ei, dar parcă tartorul cu coadă și cornițe are și el drum către acele locuri căci tocmai cînd zacusca se pierdea în ceața vălului palatin, apare de nicăieri un bărbat care bag de seamă și-a uitat acasă garderoba.Nu! El nu și-a uitat garderoba acasă, el este pur și simplu un homosexual.Omul are fustă scurtă, e fardat , vorbește subțire și are chef de vorbă.Sau speră la ceva alergat prin parc? Acu, mîncarea face stop și noduri, noduri care urcă din stomac în gît și invers.Facem cruci cît pentru toată perioada anului universitar și ne uităm spre cer cînd individul se duce spre grupul său de căprioare.Hai la bilete! Intrăm în gară dar minunea naibii, plouă acolo cu ceva de sus iar mirosul de brînză ne apasă mai dihai ca într-o stînă.Credeți că la bilete era cumva Sfîntul Petru sau ceva înger? Iluzii risipite! O doamnă cît vagonul garat la linia 4 aruncă biletele ne-uitînd să își tină o parte generoasă pentru ea, țipînd ca apucată dacă i se cere restul.Nu-i nimic! Am pierdut mai mult în viață!.Revenim pe peron dar unde să stăm?Hai la clasa 1! Ai vrea nu? Da de unde!.Mai bine într-o latrină că acolo miroase mai bine.Hai să coborîm prin pasaj și să mergem la linia unde vine trenul.Ai barcă?
Nu am adus de acasă.Nu dispun de un asemenea obiect de altfel foarte util.O apă ciudată, neagră, mirosind a varză murată ne întîmpină cu mare drag.Mai bine lasă! Să mai spun de versantii de gunoi ce se ridică de la dreapta la stînga și invers? Parcă s-a mutat toată Himalaya pe peron și nu e o glumă!Gunoi ca gunoi dar minoritatea a pus stăpînire pe gară, este vreunul alb și cît de cît de al nostru?.Vine primul tren.Nervii fierb și băieții au inima neagră de supărare.Bucureșteanul e sacrificat.Dacă ar fi apărut în acel moment probabil vizita urgența din Ploiești.Hotărîm că trebuie să plecăm.Printre saci care urcă și coboară, țipete, înjurături, coate date românește, reușim să prindem locuri de stat în picioare lîngă toaletă.Un impegat gureș sare de colo colo căci a dispărut locomotiva.Ei, drăcie! Au băgat-o în buzunar cumva?.Nu dar la ei dreapta nu știe ce face stînga.Cu chiu cu vai plecăm.Ora 3 din noapte suntem la Bacău.Cu pași timizi măsurăm peronul gării.Unde sunt gunoaiele? E curat, mult mai curat decît credeam.Parcă și cerșetorii arată mai bine.Orașul e superb.Oraș de două ori mai mare ca Deva, foarte curat și liniștit.Nu îmi vine să cred!Nu ne vine să credem!.Nu fac apologia frumuseții orașului Bacău.Se poate să fi fost surescitat din cauza drumului, sau poate aveam vedenii.Fetele! Oh! Fetele! Gîtul mi s-a lungit ca la girafă cînd stînd la o terasă la o bere.Doamne ce specimene! Eram tînăr Doamne cu sîngele fierbînd ! Fierbe și acum nu-i glumă! Doar că mai molcom.
Ce nu mi-a plăcut? Bancurile spuse pe moldovenește, berea caldă și cam ciudată, lipsa răcoritoarelor la cabană în Ceahlău.Aveau vodcă!.Vodcă, o fi fost bună dar nu doream să devin avion.Cazarea la cabană un alt minus, șoriceii plecaseră în vacanță deoarece se perindau de colo colo într-un avînt revoluționar demn de epoca abuziv împușcatului.Am găsit o gazdă bună la inimă care cu mult înainte făcuse ani buni de ucenicie în Sibiu.Ce copil eram!
Ce copil sunt și acuma! Toată viața o să am flori în loc de suflet.Stări de amețeală , stări de beatitudine, stări de greață și uitare.Trăiesc aici, beau zeama amară a unui loc ce nu ne vrea.Am devenit străini într-o țară ce de multă vreme nu ne mai aparține.
Te-am cunoscut într-o toamnă în stația aia impersonală de autobuz.Tremurai de frig iar eu tremuram de emoție.La un moment dat cele două stări sau completat și pînă la Crăciun înveleam toamna într-o pătură la căminul studențesc.Cînd a nins prima dată ,am decis să adăugăm iarna la lista noastră zilnică și Moș Crăciun ca paznic la usă.Din cauza vitezei, moleculelor de oxigen dintre buzele noastre, aceasta crăpase cu cîteva zile mai devreme iar curentul de pe hol intra peste noi agresîndu-ne fără milă.Eram studenți, eram copii ce împărțeam la acel moment un pat , o pătură și un duș ce nu era deloc al nostru.Cînd revelionul a venit căzînd printre nămeți număram secundele dintre inimile noastre , stările congruente și fizica unor corpuri nebune.Acum pătura s-a uzat, dușul a rămas pironit în căminul 7 iar tu ești foarte departe.Te-am visat alături de soțul tău, veselă, caldă,numărînd secundele unei vieți ce nu iartă pe nimeni.Semaforul s-a făcut o singură dată verde apoi roșu pentru eternitate.
Am făcut 4 ani de facultate la 90 de km de Orăștie.13 oameni mi-au ieșit în cale mai mult sau mai puțin în afara celor cu care împărțeam o bancă sau o foaie de control, un examen.Cu unii am respirat același aer în camera celebră 107 din căminul Independența Sibiu.Ulterior au venit chipuri noi din toate zonele țării:Galați, Slatina, Huși, Cugir, Curtea de Argeș, Copșa Mică, Sibiu.4 ani în care mi-am trecut viața prin filtrul timpului ce s-a scurs inexorabil.De atunci au trecut 10 ani.Au trecut 10 ani de cînd a murit Marius în accidentul acela stupid.L-am m-ai văzut pe Alin , colegul meu de pat supraetajat, pe Silviu, Maria ce doar în somn putea să tacă din gură.Mitică,puțin pe Rică.Atît.În fine, nu pot trăi din trecutul nu foarte glorios dar măcar pot să îmi aduc aminte de momentele frumoase.
Cu oiștea în gard , mereu înainte.Mai cumpăr o doză de iluzii, mai adun ceva în cutia mea craniană.De 30 de ani locuiesc într-o cutie de beton pe care o împart pompierește cu alții.Noi, cei de la oraș, avem mîndria de a ne fi născut și conviețuit în niște cotețe sau cutii de chibrituri.Cei mai norocoși au parte de cîte o casă sau de o cutie de chibrituri mai mare.Conviețuire pe verticală.Sarmale preparate la parter care își duc aroma pînă la etajul 4 sau 5.Fiecare vecin sau străin vine și participă la festin.Împărțim totul frățește: viața și moartea, nunta, botezul făcut pe scara blocului, plîngem și rîdem deopotrivă cînd viața ni se dă sau ni se ia.Aerul consumat la comun cu apa caldă și gazul metan.Toaleta orășenească ce se transmite din țeavă în țeavă pînă la stația de epurare.Dacă vecinul face baie în garsonieră, apa din cada sa se aude cliupocind pînă la etajul unde locuiesc eu.Dacă vecinul are oră de religie cu nevasta sau Doamne ferește! îi aplică o corecție maritală se aude pînă la etajele superioare căci de multe ori totul se termină cu prietenul omului polițistul de proximitate.Nimic nu e intim, totul se scurge prin pereți, răzbate de sus pînă jos într-un dans fără oprire.
Uneori, am sentimentul că nu îs foarte deștept cum mă cred.Prin capul meu trec alizee și vînturi din nordul înghețat și remarc cu nostalgie că gîndurile se opresc bete să vadă ce urmează în viitorul apropiat.Să nu minți! Să recunoști că uneori ai pierdut pariul cu tine însuți,să admiți că între Dumnezeu și Satana e distanță mică și oricînd poți aluneca în derizoriu.Derapaje controlate sau nu.Miroase a apă clocită pe holul școlii iar doamna profesoară X strigă de se aude pînă afară.Vine vara în curînd.Se ia vacanța cu salariul -25%..Mă prostesc și beau cîte un pepsi.Nu mai are gustul pe care îl avea în copilăria mea.Nimic nu mai seamănă cu ce știam eu pe vremuri.Oamenii au crescut în vîrstă, unii s-au așezat în pămîntul patriei iar alții au dispărut pur și simplu.Probabil că așa e dat ca unii să vină, să stea puțin și apoi să plece mai departe.Unii rămîn ceva mai mult aducînd după șanșă sau neșansă, bine sau rău.Așa sunt făcuți oamenii, trenuri sentimentale care au viteză de accelerat sau uneori de rapid internațional.Rămîne în urma lor doar fumul de țigare, mirosul de fier și amintirea.Personal, fiecare om care s-a oprit prin gara vieții mele a lăsat cîte ceva.A scris acolo , în inimă mai apăsat sau nu, cuvinte de o secundă , minuturi, lacrimi, gînduri care se rotesc în mintea mea , stele care cad.Sunt obsedat de trenuri, de căi ferate, de locomotive.Oare sunt nebun? Oare am alunecat pe pantă? Nu stiu.Uneori am sentimentul că numai știu nimic.Vreau să mă retrag undeva pe un colț de lume și să plutesc.Să călătoresc săptămîni întregi fără să mă opresc prea mult.Să fug, să fug cu ochii pironiți după cerul care aleargă odată cu mine dar în direcție opusă.Mereu mă întrebam de ce? Chestie de fizică.
Ne pun ăștia taxă pe viață.Deja ne-au vîndut la fier vechi cu totul iar acum ultima taxă care se mai pune este taxa pe gura de aer.Taxă pe pașii pe care îi facem, taxă pe gazele rezultate de la fasole, ceapă și alte alimente eructabile.Să fugi în Congo nu glumă!. Bocul, Ilici, băselul marinerul ne-au aruncat de 20 de ani încoace într-o hazna putredă iar noi stăm bine mersi acolo.Ne-am obișnuit cu putoarea,am ajuns să credem că menirea noastră este aceea de a fi niște simpli cărători ai rahatului cu găleata.Fraților rahatul e așa de mare încît nici cerul nu se mai vede de el.Grămada a devenit atît de evidentă încît am ajuns să o ignorăm din lipsă de altceva.Patriotism! Patriotism! Stai române acolo și înghite!.Să nu ridici capul din buda istorică deoarece o să mori de ciudă văzînd cît de departe sunt vecinii tăi!.Ne mulțumim cu resturi europene, înnecăm amarul în bere și înjurăm vîrtos la meciuri.Nici măcar alea nu sunt ale noastre.Sunt amanetate de lachei care au ajuns să facă burtă din decepțiile unora sau altora.Greve! Să facem greve! Păi să facem greve și să dărîmăm cutia cu rahat odată! 3 zbiară a nemulțumire, 2 înjură pe la colțuri iar 5 bat din palme de foame.Facem greve fiecare în colțul lui căci atît suntem de dezbinați încît o să uităm mîine pentru ce mai facem grevele astea.Oricum am uitat să trăim, dacă am știut vreodată, preferăm să ne săpăm gropi comune în care să cadă vecinul.Da! Vecinul are o nevastă blondă, tînără, nurlie și cu foc la coadă iar dacă pică în gropăciune cine știe?.Poate gustăm din farmecul dînsei.
Fiecare amărît are un telefon mobil, haine găsești peste tot iar magazinele sunt pline de vise.Dacă faci comparații cu anii 80 o să vezi dstanțe de la cer la pămînt.Dacă te uiți mai aproape realizezi că totul a fost o învîrteală în jurul cozii.O iluzie optică menită să ne facă să înghițim în sec și să aplaudăm supermarketurile apărute ca ciupercile după ploaie.Batem din palme, înjurăm și din patru în patru ani ne luăm pastila amară mergînd la vot.Mai bine votăm la gardul națiunii că oricum hîrtia zace pe undeva prin palatul parlamentului
La școală se vrea să facem din copii niște tembeli cu 8-9 clase, reducem orele,punem dascăli fără motivație, bătrîni sau pur și simplu niște idioței care știu să lingă bine dosul onor inspectoratului și gata!. Am rezolvat-o cu golanii care știu prea multe și cer.Normal! De pe goagăl afli și cum se înmulțesc fluturii și cîte perechi de chiloți poartă ministreasa X și cîte gaze trage la ora 8 fix primul cioban al patriei.Să stăm lîngă el și să aflăm cîte kilograme de brînză a făcut între orele 8-18 și de cîte ori și-a descris crizele în emisiuni la Otv.Să ascultăm cu gurile căscate cum a devenit prin metamorfoză, urs, Mihai Viteazu, Sf Gheorghe sau aiurea.Lasă că e bine! Omu' e mister faliment și un adevărat exemplu pentru cei ce vor să facă afaceri în Romanica.Mă doare că trebuie să repet același lucru zilnic: tipul ăsta a distrus ce aveam mai drag!







Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Chiar daca acest text are greselile lui(pentru ca nimeni nu este perfect, nu?)in schimb, are substanta, idei, sunt gandurile unui om, trairile lui. Voi treceti cu tavalugul peste ele si, credeti-ma ca, uneori, ma intreb: ce fel de suflete, aveti fratilor?
Ioan Peia, daca eu "vorghiesc dijaba", tu ce faci? Tu vorbesti cu ura, cu rautate!Nu stii decat sa jignesti, sa te crezi superior. Pai, mai frate, de ce le mai faci morala astora care conduc tara, cand tu, le semeni al naibii de bine, in gandire?! Si sa-ti mai spun un lucru: este o arta sa stii sa toci si patrunjelul!:))
 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-05-21 07:09:12
         
 
  Vasilico,
Ceea ce nu pricepi tu și cam mulți din zona asta de concepție, e că, în comunicare - indiferent pe ce palier s-ar produce ea: fie literar, fie managerial - contează ce spui, nu cît spui.
Poți rosti multe și cu miză.
Dar și puțin, concentrat, direct la esență.
Tu, însă, chiar dacă spui mult, chiar dacă puțin, tot în gol vorghiești, adică dijaba, adică fără pic de substanță, adică nix conținut ideatic, adică nimica-nimicuța, adică mai bine tăceai, că, vorba aia... rămîneai în contemplație mută, dar sub suspiciunea pozitivă că ai avea ceva la mansardă!
Cum, însă, cum începi să dai cu plaivasu', produci o avalanșă de hilaritate, bine-ar fi să toci nește pătrunjel prin cuhnie, în timpul ăsta, căci ai face un lucru util, decît să te dai literată.
Zău!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-05-21 00:04:48
         
 
  "Ginduri"?! Text plin de greșeli, de toate felurile! Plus - lipsa diacriticelor, semnelor de puctuație etc. Despre redactare... să nu mai vorbim! Despre idei... nici atât! Nu poți să arunci (cu furca) niște semne grafice, din alfabetul limbii române, având pretenția că ele se încheagă într-o curgere logică! E prea mult! "Textul" ar trebui să fie invalidat!

Ioan J
 
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-05-20 23:41:43
         
 
  Zi, Ioane, zi, ca asta ti-a mai ramas. de zis. vremurile sunt cum sunt, tu esti razvratit si pe un comentariu de-al meu, nevinovat. ce avusesi Ioane, de imi rastalmacisi cuvintele? ca eu nu facui critica, nu sunt critic literar, imi spusei numai parerea. facui si eu aluzie la comentariul lasat de criticul site-ului, domnul latunski, si tu te luasi de mine. dar pe el de ce nu l-ai taxat ca a ales un citat din text si nu l-a dezvoltat? ai? iti cazu pata pe mine! este adevarat ca nu am luat sublerul sa masor textul dar am masurat gandurili autorului cu sufletul si imi placu.si daca imi placu, ma gasisi vinovata?! pen'ce?! pentru simtirea mea? ei, aș! ai vrut tu sa ma necajesti un pic, dar eu nu ma supar ca la urma ai zis "cu plecaciune" si eu m-am gandit ca numai gentlemenii fac plecaciuni!:) asa ca iti iert mica "disertatie"!:))  
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-05-20 21:48:14
         
 
  Măi, și cînd face Vasilika kîte-o kritikăăăă... ioooiii!!... mor toți lovineștii-călineștii-manoleștii-ștefăneștii, grămadă, de oftică! La ghenă cu "Istoriile" lor, care de care mai literare...
Vasilika e quintesența, e spiritualitatea însăși,
ce mai! e girueta literaturii române, d-acilea șî dă pretudindenea!
Fiți mîndri, români, că s-a născut în sînu' neamului vostru, pardon! în bătătura lui, așa genialitate!
Bucurați-vă, înălțați osanale divinității, căci ne-a dăruit-o!
Eu, unul, chiar că sunt complet năucit.
Nu mă poci sătura de lecturile super-hermenatoase ale Vasilicii!
Păi ian auziți acilea subtilitate:

"Am citit cu placere textul tau, chiar daca este lung."

Colosal! Simplu și adînc. Chiar dacă textul a fost lung, ei bine, răbdarea Vasilicii a fost și mai lungă. Luuungă, lungă... cît a unui kritik super-avizat, răbdător să descopere toate subtilitățile stilistice ale obectului de studiu, bre!
DA, așa este.
Vasilika s-a regăsit întru ființă.
Căci ființa, taman viețuia în tecstul analizat.
Viețuia și făcea : pîc-pîc! Ceea ce denotă, nu-i așa? o vitalitate contagioasă, o sursă de kritikare aburarum est, din care Vasilika a extras esența. Și esența ne-a fost revelată prin acest comentariu de excepție.
Mulțumim cu plecăciune, Vasi!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-05-20 20:18:53
         
 
  Am citit cu placere textul tau, chiar daca este lung.Sunt gandurile tale si cred ca unii dintre noi ne regasim in ele. Felicitari!  
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-05-19 21:51:01
         
 
  "Vecinul are o nevastă blondă, tînără, nurlie și cu foc la coadă iar dacă pică în gropăciune cine știe?." - închei citatul.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-05-19 16:47:05
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  erata : Yerzy - a se citi Jerzy  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-05-19 16:45:03
         
 
  "Mă impresionează autorii care sînt în stare să scrie opt sute de pagini. Eu niciodată n-aș putea face așa ceva. Din lene, cu siguranță" (Stanislaw Yerzy Lec)  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-05-19 16:43:10
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE