|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poate mâine... |
|
|
Text
postat de
Carmen Stanciu |
|
|
Mi-e schilodit amorul
de când îngrețoșați
s-au săturat de ceasuri anii
din cunoscute coaste strâmbe
îmi duc în spate morminte
groparu-mi așterne patul
s-adorm zile-n cuvinte
doar despuiată mai salvez minute
să regasesc în tine om
acum plec
poate mâine
înapoi va bate ceasul
azi mă lasă jertfă vântului
clopotele-mi cer îndurare
plec să caut lumină
unde ceru-i face pământului cruce
și împerechează raze
în flori deflorate devreme
poate mâine albastrul
va rămâne albastru
acum sufletu-mi poartă gri
ca pe o cunună de jale
mireasa
pe fruntea lui Dumnezeu
cineva a suflat cenușă
și n-are în cameră oglindă
să vadă că lumea mi-e oarbă
și surdă
și mută
toate grămadă
pentru că tu
mi-ai curățat din piept culori
până sub unghiile crescute prin somn
plumbul s-a plâns de carne
știu
împarți aceeași culoare cu ochii de cățel
acum plec
tu dormi până mâine
chiar de ți-e cerul prea jos pentru mine
dormi
acum
poate
mâine
redevin
prin vin
resemnată
rană
căutând cuie
să-mi împlinesc
prin găuri trupul.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|