|
|
|
|
|
|
|
|
|
Love story |
|
|
Text
postat de
Andrei Nilconia |
|
|
La început,
rădăcina, cu unghiile-i murdare, întoarse pe dos,
cu gâtul uscat și ochii de sfoiag,
se agăță de călcâiul grădinarului ciunt.
Și așa s-au îndrăgostit.
Unul de apă și speranță,
Altul de țărână și vis.
Apoi,
grădinarul primi în viscere iluziile crescănde ale iubitei,
le hrăni, petici găurile și tăcea mâlc.
Noaptea, când rădăcina dormea, își scutura sufletul,
îl întindea sub stele portocalii, își hrănea iubita,
și numai atunci
când era sigur că nu-l vede nimeni,
îndrepta buzele sale câșe,
săruta puii de petale,
aceștia se gudurau,
și continuau să mănânce vise de țărână
lângă călcâiul ciunt al grădinarului.
Mai tărziu,
Iubita crescu mare,
cu frunze și flori și petale, si muguri,
cu verde, cu alb, violet si oranj,
cu franjuri de lumină mirosind a pepene.
La sfârșit,
sleit, iubitul îi poposi în cuib,
și, sub mirosul colorat, adormi.
Iubita, întinzăndu-și mâinile pufoase către un brusture împlinit,
îi despică grădinarului, mai întăi, craniul, apoi pieptul,
apoi viscerele. Sufletul, nu. Acesta era în ea.
Nemernic grădinar! Să năzuiască el la atâta iubire...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|