PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Virtualii - cap.IV Text postat de Stan Papusa Profesorul Beia sorbi din paharul cu capucino şi forfota din Mc'Donalds-ul din Constanţa - zona Delfinariului - se strângea în jurul lui ca un halou de sfânt căzut. Condusese câteva ore fără oprire şi era puţin obosit. În portbagaj pusese o serie de lucruri: folie de plastic, hârleţ, sfoară, saci, o sticlă de la Sprite plină cu motorină. La câteva mese în faţa lui un tânăr cu moacă de student frunzărea "Dilema". "Pur şi simplu nu văd care este diferenţa majoră dintre mine şi Patapievici. Alta decât tupeul cu care propria gândire e aruncată pe tarabele Rodipetului, în talk-show-urile de la Realitatea şi B1 şi de fapt cam peste tot pe unde e loc." Beia înţelesese de multă vreme că aproape totul până la urmă e o chestie de conjunctură şi de pliere pe şansa oferită de întâmplare. O treabă apropiată de ştiinţa întinderii pânzelor unei corăbii. Cineva sau natura porneşte vântul şi tu trebuie să ştii să îl captezi şi să-l foloseşti în interes propriu. Şi asta cu atâta naturaleţe şi graţie încât din afară să pară că n-ai făcut nimic, totul a fost o chestie de noroc. Diferenţa dintre succes şi ratare, VIP şi cerşetor, literat autentic şi hărţuitor pe site-uri ca acest nebun de Spirtual care îi tulbură fiinţa din temelii, este de ordin infim. Iată, dacă în clipa asta ar intra pe uşă fostul lui coleg de facultate Radu V. Pop, actualmente scriitor de succes şi prieten la cataramă cu Dinescu – cu care se aude că trage nişte beţii crunte "la cetate", în compania câtorva ţigănci bucătărese foarte arătoase – viaţa lui ar lua altă întorsătură. Ar renunţa pentru moment la intenţiile vis-a-vis de Spirtual, ar merge la o băută cu Pop, ar găsi apoi un pretext să îl revadă la Bucureşti, i-ar lăuda opera din care citise numai jumătate de roman – primul şi cel mai prost, din câte spuneau criticii – şi-ar vinde căsuţa moştenită de la părinţi, aflată la marginea Giurgiului şi cu banii ăia ar începe să se învârtă în lumea bună, alături de Pop. Dacă ar fi cumpătat, banii i-ar ajunge o perioadă lungă de timp, suficient cât să-şi facă relaţii în lumea publicistică, în mass-media şi în afaceri. Şi-ar schimba janghina asta de maşina care scârţâie cumplit, ar cumpăra în rate un jeep, s-ar înţoli bine, şi-ar trage un ceas de câteva mii de euro, un smart-phone, ar închiria două din cele trei camere ale apartamentului din Giurgiu ca să aibă de carburant pentru jeepan şi drumul spre succes ar fi deschis. Banii şi succesul funcţionează după principiul magnetismului. De unde vorba genială din popor "ban la ban trage şi păduche la paduche". Ba mai mult decât atât, pentru un manipulator de calibru, cum e el, este suficient să pară că ai, că eşti, că poţi, pentru ca lumea să o ia de bună şi să te încarce cu valorile la care visezi. Ajuns în preajma oamenilor care contează în media, în cultură şi în afaceri ar fi suficient să scoată un pamflet cum aruncă atâtea pe Evropeea, în războiul cu Spirtual şi ar avea uşi deschise. Chiar şi Patriciu, Voiculescu sau Vântu ar putea fi interesaţi de el. În scurt timp, cu şarmul de care poate da dovadă în momentele bune, cu aspectul lui atrăgător, cu pamfletul, cu chitara şi versul năbădăios pe care îl poate produce la comandă, ar ajunge nelipsit de la petrecerile grangurilor, în compania băieţilor de la Realitatea-Caţavencu sau de la Antene. Poate ar avea propria emisiune, sau Humanitasul i-ar scoate cartea de pamflete politice pe care ar putea s-o scrie, dacă şi-ar pune mintea şi ar fi motivat, în jumătate de an. "Ei, dacă Dumnezeu chiar există, dacă îl interesează de sufletul meu, dacă <> după cum spun panaramele alea de sectanţi care tot vin la uşa mea cu pliante ridicole, să facă acum o asemenea minune. Şi atunci da, aş crede iar." Relaţia profesorului cu Dumnezeu era o chestiune de offtopic a conştiinţei. Pe vremuri aveau o relaţie specială sau aşa credea el, dar după întâlnirea cu maiorul Reche Jan totul se schimbase. "Trebuie să las gândurilea astea acum. Să mă relaxez: calm, calm şi relaxat, analitic" se sugestionă Beia. Îşi roti privirea prin sala plină de puştime. Prezenţa lui acolo, la acea oră, putea să fie o greşeală. Nu vezi mulţi oameni de vârsta asta pierzând timpul la ora prânzului în Mc. Deodată intră o femeie plinuţă, la vreo cincizeci de ani, rujată din plin, cu sâni imenşi. Pe Beia îl trecu un fior. Femeia semăna izbitor cu Elena Bomba, ultima care îi mai trezise vreun interes real. "Ce o mai face Elena?" Dar îndepărtă cu energie acest gând şi începu să cotrobăie prin geantă în căutarea ziarului Libertatea. Dacă va face nişte shudoku îşi va reveni şi se va putea concentra la ce are de făcut. Din neatenţie, cuţitul de vânătoare căzu pe jos şi sunetul puternic al plăselelor pe gresia bej atrase atenţia puştoaicei care se plimba de colo-colo cu un mop. Fată făcu ochii mari, speriată. Beia se ridică fără grabă şi porni spre ea. *** Elena Bomba stătea relaxată pe patul imens din unul dintre apartamentele de lux ale hotelului Ritz-Carlton din Berlin. Îşi readucea în minte imagini de pe Potsdamer Platz, pe unde hălăduise îndelung. Motiv pentru care o dureau picioarele cumplit. Masca de pe faţă se uscase şi sunetul apei care curgea în cadă o anunţă că e momentul băii relaxante cu plante – unul din obiceiurile ei menit să-i conserve cât de cât frumuseţea altădată devastatoare. Vremurile când făcea ravagii cu vocea ei minunată printre securiştii strânşi noaptea la Savoy parcă erau din preistorie. Îl cunoscuse şi pe Pacepa, cântase pe genunchii lui, el îi atinsese sânii din greşeală, apoi sobru se scuzase cu răceala cunoscută de toţi. Cu Pacepa nu era de glumit, cand te privea aveai impresia că te poate strivi ca pe un gândac. Iar în privirea lui se citea o intuiţie ieşită din comun, pur şi simplu parcă erai în fundul gol într-o piaţă plină. Se ridică din pat şi o porni, chicotind, spre baie, cu pasul acela special învăţat din Emanuelle: atingea uşor podeaua cu vârfurile degetelor, ca şi cum ar fi fost o aripă, apoi cobora perniţele de sub degete, răsucea puţin piciorul spre exterior, apoi sprijinea toată talpa de sol. Urma celălalt picior, la fel de meticulos şi de graţios. Emanuelle era pentru ea manualul perfect de erotism. Deşi nu putea să nu recunoască deschis că subiectul filmului era absolut imbecil – nişte extratereştri în formă umanoidă stăteau pe o navă şi din când în când se teleportau pe Pământ câtiva, ca să înveţe de la pământeni ce-i pasiunea şi cum se face sex – totuşi nu pierdea niciun episod. Mângâierile erau atât de lente, de aerate, totul părea atât de parfumat încât toată fiinţa ei fremăta la fiecare întâlnire dintre extratereştri şi oameni. Asta-şi dorea de la un bărbat, tandreţe şi căldură, poate puţină dominare, dar făcută cu tact, să nu se simtă o decăzută. Nu ce-i ceruse ciudatul acela de Beia la prima întâlnire, când după ce se dezbrăcase la bustul gol în viteză îşi scosese cureaua de la pantaloni şi i-o pusese în mâini: Arde-mă fără milă. Sunt foarte rău şi o merit. Iartă-mă, mămico! Intră în cada de hidromasaj, luă de pe margine castronul cu frişcă pregătit din vreme, îşi umplu pumnii făcuţi căuş şi fleoşc! Paleaşca de frişcă la plic se întinse pe pieptul ei plin de pistrui. Exact atunci Bordaj ieşi din aeroportul Tegel şi se urcă într-un taxi. În câteva ore avea să înceapă întrevederea pentru care venise. ~va urma~ Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Paleaşcă?Cred că e un typo, nu? Oricum vizual tabloul e reuşit: colcăie de umor şi senzualitate!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-11-16 23:05:40               este o bucata buna. poate, cea mai buna. fereste-te de pamflet si onomastica facila. ai tendinta sa clasicizezi persoanjele. ai stea. ...   Postat de catre I BG la data de 2008-11-15 22:50:38               încerc să fiu obiectivă, deşi... cam greu! :)) iată de ce nu comentez subiectul! spun, însă, că scrieţi bine!   Postat de catre nuconteaza nuconteaza la data de 2008-11-15 22:23:21               Intru în scenă. Ochii mari, urechile ciulite! :))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-11-15 12:22:42               iata si imaginea patului Elenei Bomba din hotelul Ritz-Carlton, fotografie facuta de serviciile secrete, la ordinul lui Bordaj. http://z.about.com/d/hotels/1/0/X/V/guestroom2.jpg sau pe blog   Postat de catre Stan Papusa la data de 2008-11-15 11:17:25	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE