FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
21
Text postat de George (Dumitru) Corbeanu
Dupa criza de plans, m-am simtit usurat. Foamea inca era acolo, puternica, dar mi-am propus sa mi-o controlez. Setea insa era greu sa o tin in frau, trebuia sa nu ma mai gandesc la ea, dar mi-era aproape imposibil, mintea imi zbura incontrolabil catre cascade tumultoase, reci ca gheata, sub care ma imaginam dezbracat, urland de placere, urmarind cum urletul mi se intoarce, izbit de stancile golase si umede, in ecou. Si ma aruncam in lacul format de caderea apei, cautand cu mainile si ochii pietrele de pe fund, lucioase, fara colturi.
Sau ma vedeam escaladand anevoie dune de nisip moale si cald, care imi intra in urechi, ochi si nari, care imi usca gura si imi crăpa buzele, ca dintr-odata sa imi izbesc privirea de o oaza verde, unde paraiase cristaline susurau imbietor, facandu-ma sa ma rostogolesc avid spre ele, sa ma aplec si sa le beau lichidul, din genunchi, direct cu buzele, ca apoi sa imi cufund capul in intregime in apa, racoridu-ma.
-As vrea sa fumez o tigara, am spus simplu.
M-au privit uimiti, vocea mea tremurata sparsese brutal linistea.
-Este spatiu cam mic aici, l-am auzit pe batran protestand. O sa inhalam tot fumul.
-Noi nu suntem fumatori, a spus Robert, insa o tigara nu cred ca ar fi atat de deranjant, nu Anca ? Haideti, se intoarse spre batran, cu un ton intelegator, o tigara nu face rau nimanui.
Nu am mai asteptat incuviintarea batranaului (care oricum nu veni insa nici nu l-am mai auzit protestand) si mi-am aprins repede o tigara, targand cu nesat in piept. M-am retras intr-un colt, incercand sa nu derajez prea mult cu fumul pe care il suflam in jos, la picioarel mele, privindu-l cum se ridica usurel, in aer, dizolvandu-se. Urmarindu-l, privirea mi-a fost atrasa de detectorul de fum fixat in mijlocul tavanului inalt. M-am urcat pe masa si am intins mana spre el, dar nu l-am putut atinge, tavanul era cu adevarat inalt, atunci am realizat asta. Am inceput sa suflu fumul cu putere in directia lui, dar am fost intrerupt de vocea batranului, iritata:
-Ce faceti ? Dupa ce ca ne afumati aici, acum v-ati gasit sa va urcati pe masa !
-Lasati-l, zise Robert, urmarindu-ma cu interes, e o idee buna, poate declanseaza o alarma ceva, si captam atentia cuiva.
-Nu vreti sa incercam amandoi ? am zis, si i-am oferit o tigara.
A aprins-o si am inceput amandoi sa aruncam rotocoale de fum spre tavan insa fara succes, nu se intampla nimic.
-Anca, hai si tu, spuse Robert iar eu i-am aprins si ei o tigara, facandu-i loc pe masa.
-Nu ne ajutati si dumneavoastra ? zise Anca dupa un timp, catre batran. Consumasem cateva tigari bune, fara niciun folos.
-As face-o, dar nu ma tin plamanii. In plus fumul imi face rau, asa cum v-am zis, iar acum e mult aici, degeaba. Nu pot sa respir. Nu stiu ce ati vrut sa faceti, dar nu ati reusit decat sa ne faceti viata mai grea in urmatoarele ore.
-Am realizat ceva totusi, spuse intr-un tarziu Robert. Ori este stricat acel detector de fum, ori mascheaza altceva.
-Ori nu se declanseaza asa de repede. Poate ii trebuie o cantitate mai mare de fum pentru a porni alarma. In plus, ce ar putea sa mascheze ? spuse Anca
-O camera de filmat, de exemplu, am zis.
-Credeti ?
-Putem afla.
-Cum ?
-Daca domnul se urca pe masa si ma tine pe umerii sai, pot incerca sa il desfac, cred ca as ajunge la el.
-De acord, zise barbatul, hai sa incercam.
I-am incalecat umerii si am fortat carcasa de plastic care ceda destul de repede, scotand la iveala o camera Sony in miniatura pe care am smuls-o din tavan.
-V-am spus eu ca suntem la camera ascunsa ! vorbi Anca, cu bucurie in glas.
-Nu va bucurati asa, zise si batranul. Am fost filmati, e adevarat, dar cine stie in ce scop.
-Robert, continua femeia, schimband brusc tonul. Asta inseamna ca m-au vazut cand… si arata spre sticla de plastic.
-Da, Anca, probabil au vazut. Si probabil s-au distrat de minune. Au ras cu gura pana la urechi. Probabil au dat inregistrarea si la altii, bucurandu-se in grup. Cine stie, poate e undeva pe internet acum, se zgaiesc la ea toti adolescentii cu mustatile abia mijite, razand printre dinti, ca hienele. Sau au pus-o la pastrare si o vor da la televizor, in scop de promo a noii variante Big Brother, atunci cand totul se va sfarsi : – Reality show ! O femeie urineaza in sticla ! Iar toate gospodinele si obositii tolaniti pe canapelele unsuroase vor comenta abitir momentul si vor astepta altele, altele, mai picante.
-Nu mai vorbi asa, te rog. Nu vreau sa ma gandesc acum la asa ceva, nu vreau sa ma gandesc la nimic, vreau doar sa se termine odata, asta vreau, Robert. Dar acum ca i-am descoperit, nu cred ca o sa mai dureze mult. O se vedeti – nu, Robert ? Or sa vina curand sa ne scoata de aci.
-O sa vedem, Anca.
Pusesem camera pe masa si o lasasem acolo, nu aveam nici chef si nici curiozitate sa o studiez. Fumatul si toata aventura aceasta ma facuse sa uit de sete pe moment si sa reflectez la cele intamplate. O parte din mine voria sa dea crezare Ancai, si spera ca totul se va sfarsi, ca usa se va deschide silentios, de la sine, lasandu-ne sa plecam, fara sa ne putem explica ce se intamplase, fara a avea pe cine sa intrebam, chiar daca unii dintre noi, Robert, sau chiar batranul, ar fi vrut probabil sa stie, ar fi cautat alte usi in cladire la care sa bata, fara a primi raspuns. Am fi iesit in strada, am fi vazut soarele in crepuscul si ne-am fi grabit sa ne despartim, cordial, cu Ne-a parut bine, poate ne mai vedem in alte circumstante, mai bune.
Insa oricat as fi vrut ca asta sa se intample, sageata ascutita a fricii ca inca nu se terminase, ca inca vom avea de stat aici mult si bine, ma impungea nemilos in coasta stanga, tinandu-ma treaz, alert, cu inima cat un purice. M-am intrebat cine urma sa cedeze primul, cine va ajunge la limita. Batranul, cu un organism bolnav, in degradare, atins iremediabil de suvoiul timpului, sau femeia, cu un organism sensibil, apasat de probleme femeiesti, delicate, sau eu, cu un organism tanar, insa macinat de frica. Sau Robert, barbatul, dintr-odata, intr-un atac brusc de panica incontrolabil, luat prin surprindere.
-Ma intreb daca or fi si altele, vorbi Robert ca pentru el, in timp ce studia atent camera de filmat, intorcand-o pe toate partile.
M-am uitat in jur, lovindu-ma de albeata imaculata a peretilor.
-Daca mai sunt si altele, nu ar putea fi decat in corpurile de iluminat, am zis si am inceput sa analizez cele patru aplice care emanau lumina laptoasa din camera. Le-am oprit pe rand, am scos-o pe fiecare in parte, am desurubat chiar si becurile, dar nu am gasit nimic.
-Pare ca asta a fost singura, am concluzionat.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Vero, ma flatezi. Ma bucur ca ti-a placut fragmentul asta, insa nu cred ca sunt chiar atat de bun si talentat :) pe cat imi spui. Sunt foarte critic cu mine si cu scrierile mele, sunt momente in care imi vine sa arunc totul, altele in care cred ca sunt un geniu neinteles. :)

Cu povestea asta sincer mi-e frica sa nu cad in cliseele filmelor americate cu tematica apropiata - SAW, The Cube, Dangerous Minds, etc, cu oameni inchisi, terorizati psihic, fortati sa interactioneze. Si cand Sartre a scris Cu usile inchise, in ideea "iadul meu sunt ceilalti", mi-e greu sa fiu original. Va trebui sa aduc ceva inedit in actiune si forma, altfel... nu stiu unde ajung!

Iti multumesc ca urmaresti povestea asta, deja m-am obisnuit cu tine ca cititor. Sper sa te tina aproape pana la sfarsit, atunci cand va fi unul!

Cu drag si prietenie

George

PS - cu domnul Corbu am interactionat pe email, a incercat sa ma sune dar nu a dat de mine, aveam probabil telefonul pe silent. I-am spus, rugandu-l sa ma sune din nou. Daca nu o face, nu e bai. Nu tin f mult la nivel. Comentariile imi apar imediat, asa ca o sa folosesc mecanismul asta - sa las un comm imediat dupa postare.
 
Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2008-10-10 12:02:55
         
 
  George,

Am intzeles acum de ce nu am vazut postarea ta: astepta sa fie validata.

Daca i-ai scris d-lui Corbu, da-i in email adresa ta de acasa si numarul de telefon, ca sa te sune, altfel nu merge. Poate ca nu i-ai dat numarul de telefon si nu-ti poate mari nivelul daca nhu te contacteaza direct.

Succes si inca odata felicitari pentru proza, e grozava!

VPL
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-09 19:54:51
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  George,

Iti multumesc ca m-ai asteptat. Dar n-am vazut textul pe prima pagina, e bine ca ai scris un coment, asa te-am vazut si l-am deschis. Mi-a placut fantastic, ai un talent nebun! Cu textele tale traiesc pentru prima data ceva foarte inedit: pe de o parte ma faci sa intru totalmente in universul paginii tale, de parca as fi si eu acolo, in fictiunea ta, pe de alta ma readuci la realitatea, pe crae, cand sunt in textul tau n-a simt, ca de fapt textul e al tau si ca depinde de tine cum va continua.

Asta-i semn bun: cand textul traieste si are viatza lui, separata de a autrorului, asta e semn ca e o opera literara reusita!

Sunt fericita ca au gasit camera de luat vederi, in textul tau, sper sa fie eliberati cat mai repede, m-ar durea sa i se intample cuiva ceva.

Felicitari multe si multumiri si vot,

VPL.

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-09 18:17:41
         
 
  Vero, capitolul acesta l-am scris mai demult, insa am asteptat sa te intorci pentru a-l posta .;)

G
 
Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2008-10-09 18:07:00
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE