|
|
|
|
|
|
|
|
|
Paty (7) |
|
|
Text
postat de
George (Dumitru) Corbeanu |
|
|
După sesiunea din vară totul a luat sfârșit. Nu mai aveam ce să ne spunem. Mă simțeam obosit din cale afară. Sesiunea și examenele ne ținuseră departe unul de altul și ne secătuiseră de puteri. Efortul fusese cu atât mai mare cu cât în timpul anului nu prea dădusem pe la școală, așa că trebuia cumva să recuperăm acest handicap. Apoi, sfârșiți dar eliberați de griji, ne-am întâlnit. Mi se păru ciudată liniștea care se așternu între noi, golul pe care îl simțeam fiecare în celălalt, privirile care se străduiau să se evite. Îmbrățișarea o simții numai de formă, cumva în inerția a ceea ce fusese, căzută în obisnuință. Amândoi ne-am dat seama că ceva nu mai mergea cum trebuie, că o verigă a lanțului ce ne încolăcise ținându-ne împreună ruginise și acum era pe cale să se rupă, eliberându-ne unul de altul. Continuarăm să ne întâlnim, ca și până acum, zilnic, conștienți însă că se apropia vacanța, iar eu aveam să plec acasă, la mare, pentru trei luni.
- O să îmi scrii? mă întrebă odată, prefăcându-se tristă.
- În fiecare zi, am asigurat-o prefăcându-mă trist.
- Să știi că o să mă uit în cutia postală, chiar în fiecare zi.
- Așa să faci, o să gasești ceva de la mine, negreșit.
Apoi am plecat. Câtva timp i-am scris, în fiecare zi, așa cum îi promisesem. Câteva rânduri chinuite pe foi de caiete îngălbenite. Cuvinte goale, lipsite de implicare, lipsite de adevăr. După care m-am plictisit și de această îndeletnicire și totul a murit. Vara trecu ca de obicei, zile monotone sub un soare arzător, cu un aer umed, încărcat cu miros de scoici putrede și pești morți, iar eu mă văzui, în al doilea an, în București.
M-am dus la ea acasă. Mă întâmpină distant, ca pe un străin.
- Am venit să te văd
., i-am spus stânjenit. Eram prin zona și
Am intrat în camera ei, privind-o. Era la fel, nici nu avea cum să se schimbe în câteva luni. Ne-am spus amabilitățile de rigoare apoi căzurăm în tăcere.
- Mă simt cam ciudat, zise într-un târziu, fără să mă privească. Nici nu mai știu, suntem împreună, nu suntem
Nu mai eram, eu așa consideram.
- Nu știu
eu zic că încă mai suntem, i-am spus, fără să o privesc.
- Atunci de ce este totul așa de forțat?
- Pentru că ne-am schimbat.
S-a așezat lângă mine și m-a luat de mână.
- Uite, te ating și nu simt nimic. Înainte, când te luam de mână, simțeam că ești al meu. Acum nu simt decât un străin.
Nu aveam ce să mai spun, avea dreptate. Aveam chef să plec.
-T rebuie să plec, s-a făcut târziu
M-am ridicat.
- Așadar s-a terminat, mi-a zis.
- Așadar s-a terminat
Am ieșit în aerul umed de ploaia ce tocmai se terminase. Eram liber. Am mai privit o dată cerul plumburiu din acea zonă a orașului, luându-mi rămas bun și de la el. Apoi am luat autobuzul ce avea să mă ducă la noua mea locuință. Trecuse un an de zile.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata la 'anotimpuri'
io.
g.
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2008-09-30 21:30:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cat de bland ai incheiat. o iubire, cat cele patru anotimpouri - ori fusese doar indragostirea... ai finalizat aceasta nuvela. e ok. tematica este una 'obisnuita', insa, prin 'obisnuit' este cel mai real sa razbatem. abia acum o sa-ti dea lucru scrierea - datul 'ala bun de tipar'... succes.
regards,
goia
p.s in final, s-a dovedit ca Patty, este o femeie ok.
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2008-09-30 21:29:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc tuturor pentru lectura si comentarii.
Tea, Paty e o povestire de sine statatoare, nu e parte de roman. Are 7 parti, si gata, asta a fost ultima. O sa revin cu siguranta asupra ei, e scrisa dintr-o suflare, la prima mana, nu m-am intors pe text deloc, asa cum obisnuiesc. Asta pentru ca am fost nerabdator sa o impartasesc cu voi si sa iau ceva feedback la "cald". Asa ca va multumesc
Romanul de care vorbesti e altul, eu am postat aici cam tot ce am scris din el, insa a fost perioada 2006 in care s-au pierdut multe texte, inclusiv ale mele... O sa vad, poate repostez. Tot ce tine de roman nu are titlu in postarile mele, ci doar numarul capitolului... Am mai scris un capitol, dar o astept pe Vero ;) era curioasa ce se mai intampla.
Cu prietenie
George |
|
|
|
Postat
de catre
George (Dumitru) Corbeanu la data de
2008-09-30 10:16:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu este genul de proza cultivat de mine, dar trebuie sa recunosc, ai posibilitati de a deveni un prozator remarcabil.
ceea ce retin din seria aceasta - "paty"- roman inn lucru , daca am inteles bine, este conturarea personajelor, convingatoare, reale-
si daca-mi permiti o sugestie, incearca relatarea condensata fie ca e vorba de actiunea momentului fie ca e descrierea personajului sau a starii care il dirijeaza...
altfel... succes si asept sa te citesc in continuare.
calvar vot |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2008-09-30 01:02:53 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aș îndrăzni să cred că am citit un "text-grafică". Dincolo de linii voit stilizate, e un univers de trăiri.
* Elena |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Munteanu la data de
2008-09-29 13:36:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Toți am trecut prin situații similare, îmbătați de iluzii.
Viața ne învață, compensăm nevoia, atunci când suntem determinați.
Mințim, ne lăsăm mințiți, până la epuizare, când, asemenea lipitorii, îmbuibată, pică de la sine :))
Pfff... ce exemplu dădui și eu, dar... deh ! :))
Desigur, remediile exista.
Don't Worry Be Happy, vorba cântecului :)
" Mâine e o nouă zi "...,
cum spunea și Scarlet O` Harra.
Viața e frumoasă, merită o nouă șansă.
Șansa altor trăiri... mai mult sau mai puțin amăgitoare.
Viața e un fel de negociere, pași în zig zag, un dans al chemărilor. Cine-i vinovat dacă în ritm de samba partenerul execută triplu salt ?
Ne salvează marele ZERO. Năstrușnic, arată cu degetul ( deși nu-i frumos ), ușa prin care putem intra spre alt capăt, de fiecare dată cu un gram de pragmatism în plus, și asta ca să nu spunem că nu suntem elevi silitori la școala vieții:)
*
colegial
ET
|
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-09-29 12:59:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Paty - ultima parte! |
|
|
|
Postat
de catre
George (Dumitru) Corbeanu la data de
2008-09-29 11:07:28 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|