FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Întâlnire neașteptată...
Text postat de valentina becart bisog
“Tăcerile-s ascunse-n grinzi...doar pădurea știe plânsul lemnului...”
{Valentina Becart}




Am întâlnit-o la colț de stradă...
Stătea rezemată de trunchiul unui copac visător –
Privea frunzele ruginii – aripi de fluturi –
Cu zborul lin, spulberate de vântul nostalgic.

În soarele palid, părea atât de...
Zdrențuită și de ruginită!
A întins o mână spre albastrul cerului,
Vrând parcă să prind㠖 o rază de soare –
În pumnul de frunze și iarbă,
Ce mai păstra ca o tain㠖 visul verde!

Un gând – ca o umbră cenușie,
Îmi șoptea înduioșat – că cerșește!
M-am apropiat...călcând sfios,
Frunzele – fluturi agonizând –
Să nu le trezesc somnul adânc,
Și clipa de inerție – ceasul pustiu...

Caut ceva mărunțiș agonisit cu grijă,
În zilele senine – când visele germinau!
Se uită la mine mirată, cu ochi aprinși,
Arzând în ei...beție de arome târzii
Și de culori vrăjite...

Legănându-se... înaltă și galbenă,
Pasul obosit în peregrinări...
Spre mine-și îndreaptă.
Zâmbind, mă sărută pe creștet,
Răvășită de gânduri ruginii –
Și-mi șoptește cu glas cenușiu:

- “ Nu m-ai recunoscut?!
Sunt toamna vieții tale...”
Mereu m-ai purtat în suflet,
Ca pe o muzică trist㠖 izvorâtă din amurg –

Am tresărit...și aripile inimii – mi s-au frânt...
Și flacăra ce arde încă în mine – plânge!
Din mâna tremurând...
Mărunțișul agonisit – în primăveri de vis –
Sună trist pe caldarâm...
Împrăstiind – albe neliniști – de argint!
de argint...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE