|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cu patimă...am sărutat pământul |
|
|
Text
postat de
valentina becart bisog |
|
|
Și cum stăteam așa culcată,
cu mâinile sub cap
și inima ușor bătând...
mi s-a părut,
cum din adâncuri
urca spre mine
un glas...cântând...
am tresărit...
și mi-a trecut prin gând,
că-i glasul blând al mamei
ce-mi cânta duios,
când adormeam
plângând...
și cum stăteam așa culcată,
cu inima-mi de doruri legănată,
mi s-a părut că văd
aievea,
chipu-i adorat,
în sevele adâncului culcat...
și nu știu cum,
așa deodată,
cu patimă ...am sărutat pământul
ce-mi urca spre mine
cântul,
cântul...
din ciclul [ poeme becartiene]
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|