FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Solidaritate și revoltă
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu



„Mă revolt, deci sîntem.” Parafraza camusiană la faimoasa formulă carteziană este nu atît o încercare polemică, cît o revenire la bunul simț al gînditorului ce își asumă condiția umană fără rezervele dubitativ-sterilizante ale raționalismului excesiv. Obținută printr-o îndelungată asceză, în care tot ce e tulbure și fecund în viața umană este eliminat pentru a păstra doar claritatea aseptică a cugetului, certitudinea carteziană nu reușește să dea seama de auteniticitatea omului. Raționalitatea propusă ca esență umană se dovedește doar notă a genului proxim care adună laolaltă cu omul zeii și alte felurite ființe fantastice ce populează lumile posibilului.

Patosul, pătimirea, patetismul uman sînt desigur diferența specifică necesară pentru a recunoaște cu adevărat omul. Și, conștient de această noblețe umană, Camus e îndreptățit să exclame: „Dumnezeu s-a coborît pe cruce pentru că ne invidia pentru suferința noastră.” În abstracția sa spectrală, raționalitatea se dovedește lipsită de vehemența sîngelui. Conștiința nu este umană decît în modalitatea ei revoltată ce asigură recunoașterea semenului și generoasa lui preluare în proiect, solidarizarea tuturor într-o atitudine și o luptă comună împotriva vicisitudinilor sorții.

Libertatea ființei omenești nu poate fi decît eliberare de tirania propriei indivudualități, deschidere spre altul și spre ceea ce unește aspirațiile umane întru gloria spiritului. Libertatea este totdeauna însoțită de simțul riscului, ea implică asumarea primejdiei și deci cutezanța, dar și încrederea în solidaritatea virilă cu ceilalți.

„Mă revolt, deci sîntem.” Exprimarea este surprinzătoare în lapidaritatea ei abruptă. Surprinzătoare pentru că surprinde într-o străfulgerare a gîndului taina umană a neîmpăcării cu destinul, aptă să unească într-un șuvoi de luciditate patetică șuvițele mărunte ale nemulțumirii fiecăruia. Surprinzătoare pentru că surprinde și receptează acea bunăvestire ce poate funcționa ca liant energetic al nobilei solidarități umane – revolta. O solidaritate care nu va obține poate nici o victorie pămînteană, dar va păstra demnitatea ființelor ce se recunosc în tragica lor menire și care, susținîndu-se reciproc, vor birui – cum spune Blaga – în baladă.

Există în formula camusiană o mîndrie subînțeleasă care își are ecoul în altă celebră formulare: „Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit!” Or, efortul solidar al oamenilor trebuie să țintească tocmai această convertire la fericire a destinului absurd al fiecăruia. Și ea nu e posibilă decît prin consimțirea recuperatoare la truda generoasă a închipuirii. Revolta, dacă este cu adevărat revoltă, nu se poate confunda cu fanatismele revoluționare ce abdică de la orice omenie și nici cu deprimările și umoarea neagră a celor învinși în luptele sociale. Revolta este amnarul ce scapără în cremenea suferinței fericirea scînteilor.

Este de aceea cu atît mai tristă abdicarea celor împăcați cu o soartă meschină, cu pseudo-fericirea confecționată de-a gata în fabricile de optimism oficiale și plătibilă în ratele zelului colaboraționist cu mafia protectoare. La fel de tristă ca adoptarea pripită a fatalității, cu lipsa vădită de spirit a maniei persecuției, ce poate naște o agitație isteroidă, revendicativă și neputincioasă sau o trîndavă blazare dezabuzat-cinică sau înțelept-zeflemitoare.

Constatînd lipsa de imaginație generoasă, altruistă și harnică ce ar trebui să alimenteze revolta noastră solidară și să preschimbe suferința în flacără a spiritului, Camus e îndreptățit să conchidă cu mîhnire: „Singurătatea noastră e lașitatea celorlalți.”


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 

"asa ca o discutie"

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=29533


 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-01 15:54:09
         
 
  E oricum un mit care l-a depasit , pe Camus, vreau sa zic .
Penitenta lui are fatetele multiple ale stradaniei , ale permanentei inercari - fie trenata de esecuri fie conditionata de incapacitati fie oprimata de indrasneli- dar sanctionata fara putinta de scapare de incapacitatea omului de se misca ( a trai) echilibrat intre intrebare si raspuns.

Chemarile ideatice ii zdruncina soliditatea calcaturii reale si plateste tributul...n-are de ales!

asa ca o discutie,

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-08-30 20:21:12
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
 
Camus s-a desolidarizat oricînd a avut ocazia de revoluționarism. Eseul său, Omul revoltat, face o analiză a multiplelor forme de revoltă, cele mai multe ideologizate. Cred că genul de revoltă pe care îl agreează este mai curînd unul complicitar, dacă se poate vorbi astfel despre asocierea spontană a celor ce mizează pe noblețea sufletească.

Cu Sisif nu sîntem solidari. Într-un anume fel, sîntem chiar Sisif. Împingem mereu un bolovan care nu va rămîne unde-l ridicăm - avem un destin absurd, care nu ne împiedică însă să fim fericiți. Pe care-l învingem oarecum printr-un anume dispreț și, evident, prin puterea de a fi fericiți, în ciuda lui. Cam asta vrea să spună Mitul lui Sisif, una din posibilele interpretări ale mitului pe care a riscat-o Camus.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-08-30 09:17:45
         
 
  typo ..intr-un....in (conditia)...scuze,

calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-08-30 00:07:09
         
 
  Ideatic argumentul tau e posibil...ideatic, zic...altfel asocierea-sugerata de Camus-"Ma revolt, deci suntem" e o facatura ideologica...tangibila prin intentia pe care o dezvalue, daca dam atentie...

colectivismul solidaritatii este menit sa anuleze sensurile profund umane, poate aberante, dar umane, ale revoltei...ceea ce initial este o reactie fireasca, innobilanta, se metamorfozeaza itr-un marasm al gramezii...pentru ca altruismul ca manifertare superioara a spiritului uman este posibil numai int conditia vis-a-vis (ului) ....privirea in "ochi" ar fi conditia lui esentiala.

Ca ni l-am putea inchipui pe Sisif fericit e firesc atata timp cat ramanem la stadiul de observator ( din afara)...incercarea de a intra pe usa deschisa de posibilitatea palparii chinului continu e o absurda aroganta...care sigur ne e caracteristica.....solidar cu el nu putem fi.

Interesant!

ps. nu contrazic, imi expun punctul de vedere, numai!

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-08-30 00:05:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE