PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Mitul artistului în criză Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Mitul geniului eroic, al artistului care e suflet din sufletul poporului şi e menit să fie canonizat în panteonul naţiei s-a cam ofilit. Canonul literar este de la o vreme în perpetuă schimbare şi şcoala se va ocupa tot mai mult de învăţarea corectă a limbii şi a competenţelor ei aplicate decît de formarea conştiinţei naţional-literare. Ce se întîmplă în această situaţie ingrată cu conştiinţa creatorului? Mai poate umfla el pieptul crezînd încă în vocaţia sa iluministă? Se mai poate crede exponentul cuiva şi mai poate spera să ajungă la publicul care să se înfrupte din opera lui pentru a se culturaliza? Puţin probabil. Dacă la noi criza conştiinţei creatorului nu pare să fie încă destul de acută, prin alte părţi semnele ei sînt vechi şi redutabile. O ilustrare deosebită a temei este surprinsă într-o povestire a lui Kafka: Un artist al foamei. Artistul foamei era, se pare, o prezenţă obişnuită în caravana circurilor de la începutul secolului trecut. Prestaţia sa consta în a răbda de foame vreme îndelungată. În timpul şederii circului într-o localitate, undeva în preajma menajeriei era amenajată şi o cuşcă specială în care era expus artistul foamei. Cuşca era închisă şi cineva veghea permanent ca cel în cauză să nu primească mîncare. Undeva era afişat numărul zilelor de abstinenţă trecute, alături de recordul pe care dorea să-l atingă cu această ocazie. Pe măsură ce artistul înainta în efortul lui de a răbda, epuizat, vorbea tot mai puţin cu vizitatorii, şedea tot mai abătut pe paiele din cuşcă şi-şi petrecea timpul dormitînd. Artistul nostru era spre apogeul carierei, dar îşi dădea seama că vremea acestui gen de spectacol cam trecuse. Vizitatorii se opreau tot mai puţin să-l privească, să-l admire, să comenteze. Preferau animalele, mai vii, mai agile, mai ciudate. În special o panteră, o achiziţie nouă extrem de sprintenă şi capricioasă. Tot mai trist din cauza căderii în desuetudine a numărului său, artistul simţea că de data asta va trece cu uşurinţă de ultimul său record. Se simţea în formă şi nu avea decît să aştepte calm trecerea zilelor. În ciuda acestor presimţiri, directorul, văzînd că are tot mai puţini vizitatori, i-a mutat cuşca undeva la margine, unde cu greu mai aveau acces cei care veneau doar în grabă în pauza specatcolului. Cu vremea, îngrijitorii au cam uitat de el, îi schimbau paiele tot mai rar şi neglijau să adauge încă o zi la numărul celor prestate, dar artisul se simţea în continuare dornic să-şi depăşească performanţa. Toate vicisitudinile îl îndîrjeau şi tristeţea se preschimbase în aură a unei glorii neînţelese. A venit în fine şi timpul cînd şi-a depăşit vechiul record, era mîndru şi istovit, dar de mai multe zile nu mai trecuse prin preajmă nici un vizitator, iar îngrijitorii uitaseră complet de el. În ziua cînd circul trebuia să plece, au intrat şi-n cuşca lui şi, surprinşi, cînd vroiau să o cureţe, l-au găsit îngropat sub paie. Cineva şi-a adus aminte despre ce e vorba, a făcut un calcul şi s-a mirat că omul mai e în viaţă. Părea gata să-şi dea suflarea şi parcă voia să articuleze ceva. L-au lăudat că a reuşit să nu mănînce atîta vreme. Artistul nu mai avea putere să le spună ce dorea. Trecuse de orice orgoliu al performanţei şi simţea datoria onestă de a le spune doar atît: ’Ştiţi, eu am răbdat de foame nu ca să impresionez pe cineva. De fapt, mi-a făcut mereu greaţă să mănînc ceea ce mănîncă oamenii.’ N-a mai reuşit. Într-un interviu dat de Cioran, prejudecăţi din vechiul mit ies la suprafaţă într-o întrebare a ziaristului. Acesta îl întreabă, de fapt îl apostrofează retoric, cum de publică păreri atît de defetiste, de cinice, de deprimante. Nu-i îndeamnă oare pe oameni la sinucidere? Cioran, mai bine hrănit, reuşeşte să răspundă, precipitat şi ghiduş: - Nu, nu, ştiţi, eu am scris doar ca să nu ajung clientul puşcăriei sau al ospiciului. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Cioran n-a avut niciodata constiinta artistica a efectului propriilor scrieri...Din pacate! Pilda cu "artistul foamei" este si mai graitoare! Vot!   Postat de catre Bun Tare la data de 2008-08-29 19:18:47	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23930 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE