PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Nicolae Diaconescu Colind Timpul abia curgea ºi nu mai aveam rãbdare. L-am cãutat pe Titel ºi-am plãnuit întâlnirea la primul cântat al cocoºilor. Cum a înserat, m-am ghemuit în patul de cinci persoane, lângã geam, deºi în celelalte zile dormeam în capãtul opus. Am închis ochii, am strâns pleoapele, doar, doar s-o prinde somnul ºi timpul va trece mai repede. Dupã câteva minute m-am sãltat ºi priveam bezna. Ascultam. Câinii lãtrau în Toboºari, în Mâzgana, în Bârdigani. - Maicã-mare, îi auzi, a început colindul, mã-nbrac sã nu întârzii. - Potoleºte-te Uþã, nici n-a înoptat bine, te trezesc eu când o fi sã pleci. - ÃŽntâi ne strângem maicã-mare, cã noi nu pornim alan-dala, toþi o datã, din capul satului. Aþipeam puþin ºi mã trezea cântatul cocoºilor. Cum îi auzeam, nu ºtiu, da mã trezeam la primul cântat. - Maicã-mare, unde mi-ai pus ghetele ? Da’ mãnuºile ? - E miezul nopþii mãi copile, la ora asta lumea doarme ! Mã scotea din încurcãturã Titel. - Uþãã, eºti gata ? - Gata, gata, aºteaptã-mã. Maica-mare mã înfofolea de mi se vedeau doar nasul ºi ochii. Porneam pe drumul mare spre capul satului, la câteva sute de metri de ultima casã a þaþei Lenuþa ªchioapa. De-acolo începeau râpile Albuleºtilor ºi pãdurile nesfârºite. Mergeam domol, þinându-ne de mânã, pânã zãream la orizont cerul arzând. - L-au aprins Titele, or sã porneascã fãrã noi....ºi-o luam la fugã de ni se tãia rãsuflarea. Gerul ne ardea faþa, pieptul, iar focul îl zãream din ce în ce mai aproape. Limbile roºietice ne atrãgeau cale de patru kilometri, cât þineau Bârdiganii, de la Albuleºti la pãdurea Grinilor. Unul câte unul, copiii rãsãreau din întuneric, îmbujoraþi, încotoºmãnaþi ºi având atârnate de gât o traistã. - Plecãm? întreba abia trãgându-ºi sufletul ultima mogâldeaþã sositã. - Ne-ncãlzim un pic ºi dup’aia. Ne fãceam roatã ºi care rãmâneam pe vine lângã foc, care în picioare, mai în spate, schimbându-ne din când în când locurile cã cei din faþã prea ne-ncingeam, iar ceilalþi îngheþau bocnã. - Nene Mocanule, plecãm ? - Pãi v-aþi strâns toþi, apropiaþi-vã sã vã numãr ! Mi se pare cã lipsesc doi ! Dupã un timp mai apãreau trei patru inºi. - De unde ºtii nene Mocanule când s-au strâns toþi ? - Aºa e obiceiul, la al treilea cântat al cocoºilor îi dãm drumul ! - Dacã n-auzim cocoºii ? - Asta n-o sã se-ntâmple. Ascultaþi ! Se auzea focul arzând, iar în depãrtare lãtratul câinilor, din toate pãrþile. Unii rãguºiþi, alþii ca ºi cum s-ar certa, numai unul se plângea de ger chelãlãind. - Be-he-he ! Be-he-he ! Behãitul a acoperit pentru o clipã toate celelalte zgomote. Ne uitam în direcþia Albuleºtilor unde rãsunaserã aceste chemãri înfricoºate ºi gândeam cã vreo oaie a fost mursecatã. - O fi omorât-o ?! - Cine ºtie ! Viseazã ºi ele urât, se sperie ºi se trezesc behãind. Când vine lupul lãtratul câinilor e altfel ! Mocanu a aruncat câteva buturugi în foc, a scorocit jarul ºi-a dispãrut în noapte. Se ridica un fum gros, negru ºi care mai de care tuºea, îºi ºtergea nasul, ochii lãcrimând. Dupã un timp, Mocanu a apãrut iar târºind un pom întreg dupã el. I-am fãcut loc bucuroºi. A rupt câteva crengi, s-a aºezat pe ele ºi-a întins picioarele direct pe jar. Stam înghesuiþi în jurul focului ºi-a lui Mocanu, ascultând fâsâitul crãcilor verzi, aruncate în foc. - Sã vã povestesc, a început el, ce mi s-a-ntâmplat într-o toamnã sus pe deal. - Spune nene Mocanule, spune ! - Aveam pe vremea aia o caprã, o frumuseþe ºi-o învãþasem de se þinea dupã mine ca mielul dupã oaie. De, îmi þinea de urât, cã omul singur se leagã de-o lighioanã ca de-un copil. ÃŽntr-o searã, când bãgasem oile-n þarc sã le mulg, Florina, aºa o chema pe caprã, a început sã behãie ca apucatã. Se învârtea în þarc, îºi proptea picioarele pe gard, iar se rãsucea, parcã ar fi fost încolþitã de-o fiarã. Câinii nu hãmãiau, oile stau liniºtite, numai pe caprã o apucaserã dracii. - Taci fa cu tata, taci Florina tatii, încercam s-o liniºtesc ! Þi-ai gãsit, behãia de mã scotea din minþi. - Taci fir-ai a dracului, cã n-o fi intrat în tine. Abia am apucat sã zic asta cã în vârful gardului (þarcul meu era din laþi) a behãit o arãtare de-a bãgat fiori de broascã în mine. Era, cum s-o descriu eu, aþi vãzut pâciul lui Cãlae ? E, cam aºa era, da mult mai mere ºi-avea o barbããã... ºi niºte coarneee,... ce mai, dracul în persoanã! Voi ce-aþi fi fãcut în locul meu dacã v-aþi fi trezit singuri cu arãtarea ? Câinii se târau scheunând, oile se-ndesaserã unele în altele ºi-n gard, iar eu mã uitam ca prostu’. Aºa ceva nu mai vãzusem ºi behãiaa, al dracului behãia ºi el ºi Florina mea. Am pus mâna pe-un par ºi arde-i una, arde-i douã, ... nu mai ºtiu, c-odatã m-am trezit azvârlit peste gard ºi când dau sã mã ridic, o namilã cât toate zilele trecea cu douã oi în spate. - Pãi ce-a fost nene, întreba câte unul timid. - Cum ce-a fost, n-ai priceput?! dracul era, se fãcuse pâci ºi behãia pe þarcul meu. Ne strãngeam ºi mai mult unul în altul ºi ne bucuram cã suntem atâþia, cã fiarele se tem de foc iar dracii în ajunul Crãciunului se ascund în adâncul vãgãunilor ºi n-au curajul sã se arate. Rãmâneam aºa pânã ce unul dintre noi rupea tãcerea. - Da’ n-am terminat, staþi sã vã spun ce-am pãþit dup’aia. Mi-am jelit cât mi-am jelit cãpriþa cã fusese mursecatã, apoi am pus-o în cârcã ºi-am coborât în sat s-o dau pe niscaiva mãlai. Voi ºtiþi, cu ursul m-am luptat de –atâtea ori, doi lupi i-am hãcuit cu toporiºca, da’arãtarea aia sã mã rãpuie nu alta. Mocanu s-a oprit, noi abia mai respiram, ºtiam cã nu e lucru curat în povestea lui ºi aºteptam sã continue. Se fãcuse jar mult, feþele ne ardeau de cãldurã ºi nerãbdare iar spatele ºi picioarele le simþeam sloi. - Arãtarea era neagrã, îndrãznea unul sã rupã din nou tãcerea. - Eraa ... , pãi v-am spus, nu pot s-o descriu, parcã arãta a pâci, parcã nu ! Da sã lãsãm asta. Cum vã ziceam, o luasem prin pãdure sã scurtez drumul, prin valea Baicului, când trop, trop în urma meu. Mã uit, nimeni. Mai merg cu urechea ciulitã ºi trosc, pleosc, de parcã sãrea unul în apã. Mãi ce sã fie ?! Mã uit, nimeni. Cât aº fi de curajos, noaptea în pãdure, singur, cu zopãielile ale curioase, am luat-o la fugã. Capra o þineam pe dupã umeri, în spate. Fugeam de nu mai ºtiam de mine. Mãi frate, când mã-npiedic de-un clonþ, de-o rãdãcinã, naiba ºtie ce-a fost, mã duc pe burtã cu mâinile întinse, cã-mi rup pantalonii, cãmaºa, iar obrazul ... ÃŽmi plângeam singur de milã. - Ptiu drace, m-ai aranjat ! - Abia zisei asta, cã pâciul a rãsãrit lângã mine : Be-he-he ! Be-he-he ! Al dracului, behãia de parcã ar fi fost Florina mea, da ea sãraca, moartã, cine ºtie în ce groapã nimerise. Mã agãþ de-un tufiº, pâciul nu mã slãbea un pas ; Be-he-he ! Be-he-he ! Avea coarnele, aoleu doamne, mãiculiþa mea, iar barbaaa... îi atârna pânã-n pãmânt. Mã uitam pierit, când am bãgat de seamã cã are copita despicatã. Mi s-a tãiat rãsuflarea ! Când nu mai ai scãpare, îþi faci singur curaj, aºa ºi eu, m-am repezit sã strâng dihania de gât, da ºi ea, când mi-a dat una în dos, m-am dus zece metri de-a berbeleacul. - Aaah ! oftam noi. - Dacã vã spun, era sã mor pânã am ieºit de-acolo. Când în cele din urmã am ajuns la mal, alta ºi mai mare ! Florina mea moartã, mursecatã de diavol, înviase ! - Aaah ! - Zãu aºa ! Mi-am scuipat în sân, m-am târât cum am putut în sat ºi-am vândut-o în aceeaºi zi pe-o vadrã de þuicã þaþii Mariþii, dumnezeu s-o ierte cã s-a prãpãdit ºi ea. Ne uitam cu spaimã în bezna de nepãtruns, lemnele verzi pârâiau puternic, când deodatã, peste vãi ºi dealuri, au rãsunat ca la un semnal din toate pãrþile : - Cuu-cu-ri-guuu ! Cuu-cu-riguuu ! Cuu-cu-riguu! - Al treilea cântat, sã mergem, haide nene Mocanule, haide odatã, am sãrit care mai de care îmbrâncindu-ne ºi strigând de rãsuna valea : Foaie verde ºi-o migdalã Noi suntem copii de ºcoalã ªi-am venit sã colindãm Pe la case sã strigãm Bunã dimineaaaþa la Moº Ajun ! Ne daþi ori nu ne daþi Covrigi încârligaþi Ne daþi, ne daþi, ne daþi, ne daaaaþi ! Luminile se aprindeau una dupã alta la casele oamenilor. - Mulþi mai sunteþi maicã, ia, aranjaþi-vã frumos, nu-mi ajunge sã vã dau de douã ori ! Tu ai luat, lasã-l ºi p-ãlãlalt. - Nu bre, eu nu am luat!... ªi mâinile se ridicau : - ªi mie, ºi mie, ºi mie ! De-acolo plecam mai departe lãudându-ne : - Eu am primit doi covrigi ! - Ce dacã, mie mi-a dat un biscuite, iar altul mai norocos : - Sâc, mi-a dat o bomboanã ! - Bunã dimineaþa Loooº ... strigam la altã casã. - Mai întâi strângeþi-vã, aºa, na, na, na ºi þie, ºi þie, staþi sã-i dau lu’ãsta micu, nu-l mai înghesuiþi aºa, ai luat maicã ?! - Daa ! - Mai na de la maica unu’ ! Foaie verde... - Tetelee ! - Ãu ! - Te-am întrecut, am traista plinã ! - A mea e la fel ! - Dacã nu se lumineazã curând umplem ºi buzunarele ; Bunã dimineaþa La Moº Ajun ! Turma de copii cu Mocanu în frunte, nu scãpa o casã. Toatã lumea ne primea. Când începea sã se lumineze, unul câte unul ne retrãgeam. Era ruºine mare sã colindãm în zori. Acum era rândul rudarilor. Ei veneau câte trei, patru ºi nici nu ºtiau sã cãnte colindul . Acasã, deºertam traista în pat, iar ce scoteam de prin buzunare, fãceam grãmãjoare alãturi. - Am treizeci ºi ºapte de covrigi ºi n-am numãrat jumate! - N-ai luat ºi dintr-ai mei ?! - Pãi þi-am purtat eu traista ? - Am o sutã doiºpe covrigi ! - Eu o sutã nouã zeci ºi opt da mi-au sãrit câþiva când alergam pe coastã la vale. - Sâc te-am întrecut ! - Sâc cã desearã cu Florile Dalbe þi-o iau înainte. - Sâc cã te-ntrec ºi desearã. Maica-mare intra în camerã. - Ce faceþi mãi copii, nu dormiþi ? - Ba da, hai Titele sã dormim ! - Hai ! Foaie verde ºi-o migdalã Noi suntem copii de ºcoalã ... Be-he-he ! Be-he-he ! Cucuriguu ! Bunã dimineaaa... Sunau în cap de-a valma ºi câinii nu mai lãtrau, focul nu mai frigea, doar geamurile trozneau de ger. Nicolae Aurelian Diaconescu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Nicolae, la multi ani, dragule. Un an bun, bun de tot iti doresc. Craciun fericit! sorin   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2005-12-23 15:59:05               Nu mai este nici o taina pentru mine... ai harul de a ma determina sa ma intorc in timp, la anii copilariei, la o lume care a incetat sa mai existe astazi pentru mine. A disparut odata cu trecerea bunicilor mei in lumea de dincolo. Au luat cu ei atata frumusete, atata bucurie si nevinovatie... nimeni si nimic nu le mai poate compensa. M-am revazut, copil fiind, cu mainile si picioarele inghetate bocna, cu obrajii in flacari, batand din poarta in poarta, ducand in spate o traista mult prea mare, cusuta de bunica. Doamne cat de vii sunt inca in suflet aceste amintiri! Multumesc inca odata pentru minunatul tau dar de suflet!   Postat de catre Adelina Ionescu la data de 2005-12-21 11:44:28               Nicolae D - stii ce regret acum? Ca nu mai e pe net Nicolae Tudor, prietenul meu. Sa-ti citeasca proza si sa se-ncante cu regionalismele folosite de tine. El obisnuia sa posteze texte cu foarte multe regionalisme, copiind vorba libera a omului de la masa unui bar. Mi-a placut mult descrierea nerabdarii copiilor si povestitul din jurul focului (de obicei aici vin povesti de groaza), cantecul cocosului si numaratul covrigilor castigati de la colind. O poveste ce se potriveste perfect cu apropierea sarbatorilor de iarna. Cu plecaciune, Nicule. st   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2005-12-21 08:27:30	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE