PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Nicolae Diaconescu Din dosarele secrete ale poliþiei Scurt preambul Bobiþã, vãrul meu din Braºov, sportiv de performanþã, dupã obþinerea unor premii internaþionale a fost recrutat în forþele speciale. Ne mândream cu asta, nu oricine ajungea acolo ! Dupã ce s-a însurat c-o artistã, o balerinã, a crescut ºi mai mult în ochii noºtri. Era mai în vârstã ca mine ºi nu m-am întâlnit ani mulþi cu el. Când însã am terminat liceul, dezamãgit cã nu luasem Olimpiada la matematicã, am tras concluzia cã nu sunt dotat pentru aceastã disciplinã ºi am hotãrât sã o las mai uºor cu derivatele, integralele ºi alte asemenea bazaconii. Colegul meu de clasã, „Malace” (azi cel mai renumit profesor de fizicã din Urziceni), abia trecuse clasa … la matematicã, doamna Haica vrusese chiar sã-l lase corigent. ÃŽnainte de susþinerea bacalaureatului, “ Malace” m-a invitat la el acasã, în comuna 30 Decembrie, nu departe de Bucureºti, cam la 15 Km, pentru a ne pregãti împreunã la matematicã. Mi-am fãcut socoteala, cã ºi dacã nu deschid o carte, tot voi lua examenele aºa cã acolo m-am lãsat în voia sentimentelor. Avea colegul meu o sorã, Petruþa o chema, cu doi ani mai micã decât mine dar mult mai maturã ! Pentru a o impresiona, fãceam dimineaþa gimnasticã la bustul gol, mã spãlam cu apã rece din puþ, iar prietenul meu abia de se scula pe la nouã. Taicã-sãu tot timpul îl certa, eu eram exemplul pozitiv, iar el … doamne, doamne, leneº, cu gãrgãuni în cap ºi mai ales foarte lacom la mâncare .Petruþa îi reproºa ºi ea cã nu lucreazã suficient la matematicã.ÃŽi dãdeam sã rezolve 20 de probleme ºi plecam doar cu ea la cules de cãpºuni, cireºe, zmeurã ºi mai intram ºi în ferma secretã a ºtabilor din 30 Decembrie. Am dus-o foarte bine atunci, ziua hãlãduiam dupã fructe “exotice” iar seara mergeam la ceaiuri dansante. Nimeni din familia mea nu ºtia unde „dispãrusem”! Locuiam pe vremea aceea, în gazdã cu fratele meu Gabriel, azi în California, pe strada Ulmetului nr.11, într-o camerã de 3 metri lungime ºi 1,75 metri lãþime. Altceva decât patul, n-aveam ce pune acolo, ba da, de pereþi atârnau tot felul de de poze, iar pe sub pat înghesuisem sacoºe, valize ºi rufele murdare. Vãzând fratele meu cã nu apar o zi, douã, o sãptãmânã, a intrat la idei ºi de teamã cã am pãþit ceva i s-a plâns lui Marin, celãlalt frate. Acesta, prieten bun cu Bobiþã, l-a pus în temã despre “dispariþia mea”, ºi într-o zi, cam dupã douã sãptãmâni de hoinãrealã, m-am trezit la “Malace “ acasã cu doi miliþieni, care ,dupã ce m-au identificat, mi-au spus cã am fost dat în “cãutare”. Cum Bobiþã îmi fãcuse acest pustiu de bine, aveam obligaþii morale faþã de el … aºa cã peste ani când mi-a cerut, bã vere, ocupã-te un pic de bãiatul meu, ãstuia nu-i place matematica, nici bãtut ! … Poate gãseºti metoda sã termine ºi el ºcoala …Nici-o grijã vere, îl scot campion la geometrie! Atunci l-am cunoscut mai bine pe Bobiþã, pe soþia acestuia ºi pe Grigore, bãiatul veºnic visãtor care voia cu orice preþ s-ajungã în strãinãtate … Dupã ce a terminat liceul n-am mai aflat nimic despre el. Pânã într-o searã, când Bobiþã m-a sunat iar, bã vere, te mai ocupi de prostii d’alea, poveºti sau ce naiba scriai tu când veneai pe la mine ? Despre ce e vorba, l-am întrebat prevenitor… Plec definitiv din Bucureºti ºi printre hârtiile mele … am gãsit ceva care ar putea sã te intereseze. Doar douã zile mai rãmân pe aici! Bine, mâine searã trec pe la tine … Aºa am pus mâna pe povestea de la fila 568 dosarul 1495 pe care v-o redau în întregime mai jos, dar nu azi, cã e clasatã ºi vãrul Bobiþã a spus cã e numai pentru mine.. RECVIEM PENTRU GAGICA MEA Replicã la povestirea “Recviem pentru un puf” de Silviu Lupaºcu, Cititã de acesta joi 10.02.1999, ora 17,30 la Clubul Profesionist al Muzeului Literaturii Duminicã 14.02.1999 Multe se întâmplã în oraºul ãsta pântecos. Gazetarii, poliþiºtii, procurorii, consemneazã fapte, atâta cã ei nu îºi pun întrebarea, sau nu înþeleg cum a ajuns unul ca mine sã ucidã. Toate au un început. Al meu s-a petrecut la 17 ani când am citit un articol despre Legiunea strãinã. Din acel moment numai la asta visam, aº fi fãcut orice sã-mi ating scopul. Mã antrenam zilnic, box, înot, alergam pe stadion treisprezece ture ºi când apucam mai învãþam ºi franceza ! Tot în perioada aia mã-ndrãgostisem de Aisha, o fatã cu degete lungi care intrepreta la pian Mozart, Schumann, Chopin. Venise din Moscova ºi nu vroia sã se mai întoarcã acolo, iar pe mine mã ruga sã n-o las, cã nu se va descurca singurã. Numai cã dragostea pentru legiune era mai puternicã decât dragostea pentru Aisha. Am rugat-o doar sã nu mã uite, cã dupã ce oi face bani mulþi am s-o caut. Cum obþinusem unele succese la box am fost inclus într-un lot care concura la Paris ºi visul mi s-a înfãptuit, am intrat în legiune dupã ce am trecut prin tot felul de probe. Legionarul nu e neapãrat un ucigaº, pentru el onoarea e mai presus de toate! Aº putea povesti fel de fel din acea perioadã, am avut un contract pe cinci ani, dar n-are legaturã cu ceea ce urmeazã ... Sau poate cã are. Cu vreo lunã înainte de a-mi termina contractul am fost rãnit într-o ambuscadã ºi dupã ce am stat trei sãptãmâni în spital am hotãrât sã mã întorc acasã. Am cãutat-o pe Aisha ºi am fost foarte surprins sã constat cã pentru ea muzica devenise doar un fundal, iar meseria pe care o alesese era ºi cea mai veche din câte se cunosc. La început am vrut s-o iau sã fugim în lume...Se opunea spunându-mi cã încã nu a sosit momentul ... ÃŽn cele din urmã am preferat sã o întâlnesc când n-avea program iar în restul timpului muream de plictisealã. ÃŽmi lipseau antrenamentele zilnice pentru a fi în formã, aventura cu care mã obiºnuisem în Legiune, plãcerea aºteptãrii într-o încordare maximã. ÃŽn starea asta mã aflam când un tip din lumea interlopã mi-a propus o ... sã-i zic “escapadã” cu ceva pumni, ceva îmbrânceli, oricum la limita legii. Treaba mi s-a pãrut distractivã aºa cã am primit. Nu am fãcut-o pentru bani, d’ãºtia strânsesem destui în Legiune. Dupã aceastã “înfruntare” am fost cãutat încã o datã, ºi-ncã o datã ºi gustul aventurii mi-a revenit. Simþeam din nou cã trãiesc ! Am început sã mã antrenez ca altãdatã, sã duc viaþã sportivã cã în meseria asta o fracþiune de secundã te poate costa viaþa. ªi-ntr-una din zile, pe la ora zece dimineaþa, am primit un mesaj cã dacã vreau sã fac ceva pe mãsura faimei mele, sã fiu la ora 21 în zona stadionului “Faur”. Mi-am urmat programul ca de obicei box, înot, alergãri, deºi o anumitã stare de febrilitate mã cuprinsese. Se însera când am pornit agale pe strada ce înconjura stadionul. Era la fel de cald ca în timpul zilei ºi pâcla de praf, fum ºi miasme îmi pãtrundea în plãmâni prin toþi porii. Aº fi vrut ca întâlnirea sã se fi petrecut într-un restaurant, la o masã, oriunde , nu pe stradã ºi mã întrebam din ce direcþie o sã aparã. Simþurile îmi erau încordate. Am ºtiut cu mult timp înainte, cã B,M.W.-ul care torcea în relanti în spatele meu, mã supravegheazã. Mergeam la fel de indiferent fãrã sã întorc capul. Dupã un timp maºina a accelerat ºi a oprit brusc, lângã mine. - Urcã, mi-a zis o voce guturalã care nu admitea replica. Omul de la volan, mãtãhãlos, transpirase din abundenþã. Deºi nu îi vedeam faþa, urcasem în spate, eram sigur cã îl mai întâlnisem. Am mers pe tãcute mai mult de o jumãtate de orã. Luminile oraºului se pierduserã în noapte. A tras într-o parcare ºi-a aºteptat o vreme cu motorul pornit. Continuam sã tac. Nici el nu pãrea grãbit sã-mi spunã ce vrea. A scos o þigarã, a aprins-o cu miºcãri încete la bricheta maºinii, fuma. Mirosul de transpiraþie amestecat cu parfumul bãrbãtesc ºi fumul de þigarã devenise scârbos. - Ei ce zici, a început grav dupã multã vreme, facem târgul ? - Pãi ... despre ce e vorba? - Vreau sã “i-o tragi” ãstuia ... uite poza. Am privit fotografia ºi-am tresãrit. Cunoºteam omul ºi încã foarte bine ! - Mai întâi mã documentez, am rãspuns prevãzãtor. - Nu e cazul, am toate informaþiile. - ªi dacã mã hotãrãsc,… cum i-o trag? - Cu ãsta, rânji el ºi împinse spre mine un revolver lucios, abia scos din cutie. L-am cântãrit în mâna stânga. Avusesem ºi în Legiune unul la fel. Se lipea de podul palmei de parcã îl þineam aºa de când lumea. - ÃŽl cunosc pe tipul din fotografie ... ºi când doarme e înconjurat de bodyguarzi. Treaba nu e uºoarã. - Crezi cã te alegeam pe tine dacã era …simplu ? Nu i-am rãspuns. ÃŽmi rumegam singur gândurile. “Aºa va sã zicã ! Iatã un bun prilej sã închei socotelile cu individul pe care îl pândesc de atâta vreme” - Ca sã mergi la sigur îþi dau ºi pontul, îmi întrerupse el gândurile. Poimâine la zece dimineaþa va ieºi din Casa Albã de lângã Banca Þiriac ºi va traversa Piaþa Universitãþii prin pasaj pentru a se întâlni la Intercontinental cu omul de legãturã al Poliþiei. Tot traseul dureazã cinci minute ºi nu-l însoþeºte nimeni. Tu hotãrãºti unde ºi cum îl achiþi. - S-a fãcut! O sutã miare în avans ºi de douã ori pe atâta, dupã. Am luat dolarii în teancuri de câte o mie. I-am îndesat într-o geantã fãrã sã-i numãr. - Mai e ceva ... vezi ce faci cu prietena ta, spune-i sã disparã o vreme, iar noi ne întâlnim la ora cinci în aeroport. S-ar putea ca poliþia sã-þi ia urma, aºa cã e bine sã pleci imediat, în Canada, Australia ... unde vrei... Pe drumul de întoarcere n-am vãzut nimic. Surescitarea era maximã ºi analizam mintal tot felul de variante. Acceptasem “misiunea” fiindcã îl cunoºteam pe bandit. Era vorba de Marciuc “tatãl târfelor basarabence, ucrainence ºi rusoaice” cum i se spunea în lumea interlopã. El o “sponsorizase” pe Aisha sã participe la un concurs internaþional ºi tot el aranjase sã fie jefuitã. La câteva zile bãtrânul mafiot o consolase pentru “pierderea” suferitã. Se purtase ca un tatã grijuliu ºi dupã mai multe sãptãmâni au trãit împreunã. Era tandru, atent, îi fãcea o mulþime de cadouri ºi-i îndeplinea orice capriciu. Dupã câteva luni, într-o searã, i-a spus: - Draga mea, sã terminãm cu farafastâcurile. Tu ai vocaþia sã fii târfã. Nu una de rând, eºti fatã cititã, poþi sã ajungi o Mata Hari dâmboviþeanã. Doar sã m-asculti ºi-o sã-þi fie bine, þie, mie ºi la tot neamul tãu! Lucrurile astea mi le povestise Aisha, demult. Cât despre faptul cã o vizitau generali, miniºtri, parlamentari, diplomaþi ºi cei mai grei tipi din lumea interlopã nu sufla o vorbã. - Unde te las ? a întrebat omul de la volan când am intrat în oraº. - ÃŽn Piaþa Romanã. Drumul pânã la intrarea în imobil l-am fãcut cu mâna în buzunar, jucându-mã cu pistolul. Sus în garsonierã mi-am probat încã o datã reflexele imaginându-mi cele mai imposibile poziþii. Totul funcþiona perfect, braþul, pistolul, mintea. Amãrâtul n-avea nici o ºansã ! ÃŽncepuse numãrãtoarea inversã ºi deodatã mã apucase mila. Era un sentiment ciudat, nu-l avusem niciodatã în Legiune. Drept îi, pânã atunci omorâsem doar în misiunile de luptã, duºmani invizibili. P’ãsta trebuia sã-l achit fãrã un motiv prea serios, deºi eu aveam unul. Sã treacã timpul mai uºor am desfãcut pistolul bucatã cu bucatã, i-am uns toate marafeturile, apoi l-am montat la loc. M-am minunat încã o datã cât de bine funcþioneazã. Mai aveam de pus la punct recuzita pentru deghizare, barbã, mustaþã, o perucã ºi-o cocoaºã nu prea mare. Le-am pregãtit pe îndelete ºi le-am probat pânã arãtam ca un bãtrânel cumsecade, chinuit de toate bolile. Deºi eram mulþumit de ceea ce fãcusem, timpul trecea la fel de greu ºi nu mã lua nici somnul. Abia spre ziuã am aþipit. Pe la prânz am cãutat-o pe Aisha. Nu rãspundea la telefon, probabil nu se trezise aºa cã am pornit agale spre ea, pe jos. ÃŽmi aminteam cât de încrezãtoare era în steaua ei când ne cunoscusem, ce râs plin de voioºie avea. Cu puþin noroc poate ar fi strãlucit într-o carierã muzicalã. Uneori se arãta ruºinatã cã decãzuse atâta ºi n-o mai scoteam din muþenie. ÃŽi spuneam cã o iubesc oricum ºi-ntr-o bunã zi o voi duce undeva, departe, departe. Era de o frumuseþe stranie, avea o distincþie care nu-i dispãruse nici dupã atâþia ani. Purta discuþii interesante mai ales cã citise în original pe Cehov, Dostoievski ºi Tolstoi. Casa era mobilatã cu gust fãrã a epata prin opulenþã. Mobila, lucrurile simple, chiar obiectele din bucãtãrie erau impregnate de mirosul ei ºi al orgiilor nocturne. Paradoxal când pe la amiazã mã întâlneam cu ea pãrea la fel de purã ca în ziua când o pãrãsisem pentru Legiune! Nu ºtiu de unde îi venea aceastã drãgãlãºenie, simþeam de multe ori nevoia sã o pedepsesc.Tot aºteptam sã decadã mai mult ºi mai mult, cã poate mã va implora s-o scot din mocirlã. Deºi îi promiteam lucrul ãsta ea se cuibãrea în braþele mele ºoptindu-mi cã reprezint oaza ei de liniºte într-o lume nebunã, nebunã ... Treptat am ajuns la concluzia cã lucreazã sub acoperire, cã e mânã în mânã cu poliþia, culegând informaþii despre contrabandã, spãlarea banilor negri ºi tunurile ce se dau prin bãnci. Pe de altã parte, gândeam, amorul devenise pentru ea un drog. Altmiteri cum putea sã se detaºeze cu asemenea uºurinþã de trãirile anterioare? Sufeream din cauza asta deºi niciodatã nu-i spusesem explicit. M-a întâmpinat radioasã, casa strãlucea ca întotdeauna de curãþenie ca ºi cum ar fi avut câte o servitoare în fiecare camerã, eu însã eram într-o mare încordare ºi n-am vrut sã fac dragoste. Am stat mult de vorbã ºi i-am promis cã de mâine voi fi singurul ei protector. Am mai rugat-o ca în seara aceea sã nu întâlneascã pe nimeni ºi dacã se poate nici a doua zi, sã rãmânã în casã pânã vin eu s-o iau, pe la prânz. Era lascivã, a pus în aplicare toate ºiretlicurile pentru a mã face s-o iubesc. De data asta mi-am învins simþurile, doream sã-mi concentrez energia pentru un singur scop. Puþin contrariatã de comportamentul meu m-a condus pânã în stradã. Coboram scara, imitaþie din stejar lãcuit, când s-a întors pe neaºteptate ºi mi-a prins capul în palmele ei. M-a privit câteva clipe intens ºi mi-a ºoptit: - Moartea cere moarte ºi n-aº vrea sã te pierd încã o datã. Sã nu ucizi ! M-am despãrþit de ea fãrã sã privesc în urmã. Onoarea e onoare ºi între bandiþi ! Sã îmi testez încã o datã reflexele am intrat pe ºtrand, acolo unde totdeauna se gãsesc grupuri care joacã volei. Am sãrit, salvam mingile imposibile, am înotat pânã spre amurg. Mã simþeam mult mai bine deºi apãsarea din capul pieptului îmi crea o stare a imposibilã. ÃŽn definitiv, ce-mi pãsa? Gunoiul ãsta a nenorocit pe mulþi. ÃŽn plus e turnãtor, asupra acestui lucru n-am nici-o îndoialã ... ÃŽl omor ºi scap lumea de un mafiot ... ªi-apoi mi-a cerut-o ãla, dacã n-o fac i-o trage altul ºi mã achitã ºi pe mine. Acum, mai important e sã ºtiu cum îmi asigur retragerea în plinã zi, în cea mai aglomeratã zonã a Bucureºtiului. Ora H se apropia cu fiecare clipã. ÃŽntins pe spate revedeam cu ochii minþii cele mai mici detalii. De dormit nu prea am putut ... La ora cinci dimineaþa aveam ochii injectaþi de nesomn. Am fãcut un duº finlandez, apã rece, apã caldã ºi mi-am masat îndelung mai ales zona plexului pe unde se spune cã primim energia din cosmos. Hainele împrumutate îmi veneau perfect ºi nimãnui nu i-ar fi trecut prin minte cã sub zdrenþe se ascunde un om în plinã putere. La nouã fix eram lângã semafor, la intrarea în metrou. A apãrut imediat, cu o jumãtate de orã mai devreme. Asta a fost prima surprizã. ÃŽmbrãcat în costum ºi cravatã pe o cãldurã de 28 grade Celsius, întorcea des capul, încercând sã pãtrundã cu privirea printre oameni. Mã furiºam dupã el prin mulþime. Când a coborât ultima treaptã în pasaj i-am înfipt pistolul între coaste ºi i-am zis s-o ia spre dreapta, spre toaleta bãrbaþilor. Cabina a doua din spate, l-am atenþionat dupã ce am lãsat douã fise la intrare :”Aºeazã-te!” Devenise o cârpã, nu schiþa nici un gest de împotrivire. Asta m-a surprins cel mai mult. Gras, chiar rotofei, cu o cravatã care îi strângea gâtul, aproape se sufoca. Pentru o clipã am fost tentat sã-l sugrum. Cu ochii mãriþi de groazã îmi urmãrea fiecare gest. Sudoarea îi curgea pe frunte, obraz, barbã ºi-apoi în picuri mari pe cãmaºã. Era alb ca tavanul. Am simþit o plãcere sadicã în prelungirea cât mai mult a momentului. I-am pus cu destulã încetinealã pistolul între ochi ºi înainte de a trage i-am ºoptit. - Pentru Aisha ºi pentru toate celelalte pe care le-ai pângãrit cu mãdularul tãu scârbos! Capul i-a zvâcnit într-o parte, sângele s-a împrãºtiat peste tot. Am rãmas câteva clipe paralizat. Oare eu fãcusem acea grozãvenie?! Am urcat treptele în goanã ºi m-am pierdut în mulþime. ÃŽn spatele meu þipetele se amestecau cu strigãtele dupã ajutor. Doar la câteva sute de metri viaþa pãrea la fel de paºnicã aºa cum era în fiecare zi. Deºi încordat mi-am rãrit ritmul paºilor. ÃŽmi spuneam cã ar fi fost mai bine sã îl sugrum, n-aº fi atras atenþia nimãnui. Oricum nu mai conta, aºa cã am intrat în garajul din spatele Cinema Scala ºi-am urcat în Mercedesul dinainte pregãtit. Pânã aici totul mersese ca la carte. Mai aveam de aºteptat o jumatate de zi ºi coºmarul acelor clipe ar fi rãmas departe. Am fãcut un ocol pe la Piaþa Romanã ºi mi-am supravegheat de la distanþã intrarea în imobilul unde locuiam. Totul era liniºtit. Dupã ce am fost sigur cã nimeni nu mi-a luat urma am dus maºina la un atelier din Floreasca. Cei de acolo urmau sã-i schimbe numerele, sã-i întocmeascã acte false ºi sã-o expedieze la Chiºinãu. Era o mãsura suplimentarã de precauþie cerutã de acelaºi om. Pe la prânz m-am întors în garsonierã ºi am ars toatã recuzita, bucatã cu bucatã. Apoi am dat un telefon Aishei. Nu rãspundea nimeni ... Am mai format numãrul o datã ºi încã o datã ... ÃŽn acel moment am ºtiut sigur unde se afla. Cu un taxi am ajuns în 20 de minute la vila celui ce-mi comandase omorul. Am întrerupt cu destulã usurinþã sistemul antiefracþie ºi m-am cãþãrat pe o iederã pânã la nivelul terasei. Uºa larg deschisã dãdea într-un salon aglomerat cu mobilã de epocã, tablouri scumpe ºi multe oglinzi pe pereþi. ÃŽntinsã pe covorul persan, Aisha, goalã, pãrea lipsitã de viaþã. Rãsturnat într-un fotoliu, mãtãhala se odihnea dupã un vizibil efort. Când m-a vãzut, cuprins deodatã de spasme, abia a bâguit: - N-am vrut s-o omor, zãu cã a meritat, o turnãtoare mai puþin, banii... Am tras rafalã scurtã, foc cu foc, aºa cum fãceam în legiune ... Apoi a urmat liniºtea, o liniºte fãrã sfârºit de care mã temeam cel mai mult. Vila era izolatã, nu se auzea zgomotul oraºului, vreun foºnet, un bâzâit de muscã, un scâncet de copil. Mi-am odihnit mâna pe fruntea Aishei aºa cum fãcuse ea la despãrþirea noastrã ºi i-am închis ochii miraþi de câte se întâmpla în oraºul ãsta pântecos ! Sã nu ucizi îmi spusese ea, cã moartea atrage moarte ! Dar cu tine ce-au avut ?! Ce-au avut de a trebuit sã plãteºti cu viaþa?! Nimic nu mai avea importanþã! Golul era de necuprins. Tatãl meu, maior la contrainformaþii o pãrãsise pe mama pentru o altã femeie. De atâta durere se aruncase de la etajul 8 ... Poate din cauza tatei am plecat în Legiune ... Nu ºtiu, nu sunt sigur ... Aisha avusese ceva din mama, din cãldura ºi tandreþea ei ºi de aceea am iubit-o atâta ... Mi-am dat seama târziu, dupã ce am ajuns în legiune, ce mult reprezenta ea pentru mine, dramul meu de speranþã, într-o lume adversã. Tãcerea era atât de apãsãtoare cã îmi þiuiau timpanele ... Instinctul de conservare îmi cerea sã fug, sã mã salvez. ÃŽn loc de asta am scos cele douã bilete de avion ºi le-am pus pe masã ... De mine însumi nu mã poate salva nimeni. Am mai fugit o datã ºi nu mi-am gãsit liniºtea. Dacã aº ajunge în Australia ce ar urma ? Tãcere ºi singurãtate ... ºi-o suferinþã îndelungatã ºi chinuitoare mult mai intensã decât ... Am privit din nou corpul Aishei, neurâþit nici dupã moarte. Tâmplele îmi zvâcneau puternic ... aveam impresia cã o aud ... nu mã lãsa singurã ... voi trece prin multe vãmi ºi-am nevoie de ajutorul tãu ... ÃŽntr-un târziu am format numãrul de telefon al Aishei ºi mi-am înregistrat pe robot aceastã spovedanie ... Poate o va auzi tatãl meu ... sau poate altcineva care m-a cunoscut sau poate cineva care va avea nevoie sã-ºi gãseascã mai uºor calea. x x x S-a lungit lângã ea aºteptând. ÃŽn capul lui totul se învãlmãºea, scrâºnetul maºinilor care se urmãresc, urletul lupului care îºi cheamã haita în miez de iarnã,cântecul din ce în ce mai puternic pe care îl asculta ori de câte ori îndeplinea o misiune a Legiunii ºi-apoi liber ºi fãrã nici-o grijã îºi potolea simþurile la vreun bordel. Je ne regrete rien Rien de rien... Cu miºcãri încete ºi-a fixat gura pistolului între ochi. Peste sunetele învãlmãºite în capul lui se suprapuse un zgomot mai infernal ca toate. De undeva de sus Aisha privea indiferentã la tot ce se întâmpla în camerã. Continua sã zboare, îºi vedea propriul trup, pe cel al bãrbatului care se aºezase alãturi, apoi nu mai vãzu nimic, simþi o durere groaznicã. Ar fi vrut sã þipe ºi nu avea glas. ÃŽn ea reverbera în mii de nuanþe muzica glontelui ce strãpunsese capul iubitului ! Nicolae Aurelian Diaconescu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE