FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
perorație cu ‘cel mai singur număr din lume’
Text postat de Stefania Klein
și poate că nu vreau să mă iubiți poate vreau
doar să mă învelesc cu asfaltul fierbinte așa
cum te învelești cu palma cuiva când ești
cel mai singur număr de pe lume
poate că țip doar pentru că voi tăceți abundent
că nu mă găsesc întreagă
din câte știu ar fi trebuit să fiu
tălpi goale în colb și limbă de viperă
albă nu mă găsesc și pe voi nu vă aflu niciunde
unde să mai caut
o lume întreagă nu ar fi putut să dispară
mi-aș fi adus aminte potopul, mamele rupte urlând cuvinte fâșii
după copiii umflați de apă ca niște baloane câini și bătrâni
leșinați în copaci și mirosul de baltă secată
chiar dacă aș fi uitat mirosul ar fi rămas
acru și mușcător ca o palmă zdravănă
mi-aș fi adus aminte
si-gur
și sigur aș fi simțit în pumnii încleștați
cel mai singur număr de pe lume

poate ceea ce îmi lipsește nu sunt mirările
nu sunteți voi ci
ricoșeul unui pat de armă care îți transferă
pocnetul glonțului direct în vintre pulsează aritmic
e viu sau e vină
nu știu


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Veronica, multumesc pentru vot si apreciere.
La buna citire! :)
 
Postat de catre Stefania Klein la data de 2008-07-14 09:42:03
         
 
  Stefania,
Eu eram cea care votase ieri. Mi-a placut mult si titlul si toata ideea poeziei.

Cu admiratie,
VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-12 15:25:40
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE