PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
~Fii tu paşii mei~ Text postat de Furdui Ioana Este frumos chiar şi atunci când păşeşti doar în vise, şi chiar şi atunci când dansezi doar dormind. Mai greu e să speri la minuni nepermise De cînd m-am născut mă mişc... nepăşind! Păşesc!...adevărat! dacă mă iei de mână, şi zâmbesc cu condiţia, să zâmbeşti şi tu Oare mi-ai dărui o viaţă împreună, şi mi-ai ierta păcatul...că merg cu sufletul? Hai să facem altfel: fii tu paşii mei! şi fii tu persoana ce mă plimbă în lume, fii fericit pentru că... în sfârşit... Păşesc şi eu prin tine! Un mesaj pentru toate persoanele cu handicap fizic: „nu contează cum mergi...atâta timp cât ai curajul să mergi mai departe!” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   M-am tinut in general departe de aceste discutii, dar acum o sa-mi permit sa spun cateva cuvinte. Postarea aceasta impresioneaza prin final si orice om e sensibil la o tragedie a unui seaman. Daca aceasta ar fi fost singura postare a autoarei nu cred ca s-ar fi iscat multe discutii. Problema incepe din momentul in care un autor care primeste un comentariu nefavorabil insista in a posta IMEDIAT alte texte. E ca si cand acest autor nu posteaza decat pentru a se expune, si nu pentru a-si incerca posibilitatile literare. Fiind un atelier, daca se primesc comentarii negative din partea unor utilizatori cu talent, asta l-ar putea face, pe un om care doreste sa invetze, sa se gandeasca, sa exerseze, sa se amelioreze si sa vina din nou, dupa o vreme, cu o noua incercare. Nu spun ca pentru un nou venit e placut sa fie luat peste picior, dimpotriva, e chiar neplacut, dar nici nu cred ca aest nou venit trebuie musai sa insiste in a posta imediat materiale care vor provoca din nou un val de ironii.... Toti am fost incepatori. Pe mine m-ar onora ca "greii" site-ului sa-mi dea sfaturi si m-as gandi de zece ori inainte de a posta noul text, ca nu cumva sa repet greselile comise. Insfarsit, in incheiere, nu pot sa nu-mi exprim inca odata dezacordul cu cei care persevereaza in a posta inchizand posibilitetea de comentarii. Cei care posteaza intr-un atelier, dupa parerea mea, trebuie sa-si asume riscul comentariilor, altfel postarea este un simplu monolog si sensul de atelier isi pierde valoarea. VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-21 15:25:30 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               E păcat să nu se ţină cont şi de faptul că fiind atâţia oameni cu cap nu e vorba şi de educaţie. Principala calitate a unui scriitor, pe lângă minte şi talent-creaţie, ar trebui să fie sufletul pentru oameni. Nu venim aici ca la iarmaroc să ne expunem marfa. E atelier literar. Ar trebui măcar să li se permită noilor veniţi să evolueze, dacă tot nu ajută nimeni şi apoi să fie criticaţi mai dur dacă nu e bine ce scriu. Binele acesta cine îl hotărăşte? Personal, nu cred că voi doi. Spor la scris şi mult bine tuturor.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-06-21 14:04:16               Haideţi să n-o mai dăm atâta în teorii ale conspiraţie şi filozofii rupte-n coate. Unu plus unu este egal cu doi. Nu puteţi acuza pe cineva că-i place poezia altcuiva, gusturile nu se discută. Preferaţi să scriem fantezii erotice cu Shakira, Madona, Tina Tyler etc?   Postat de catre Danuz Daniel la data de 2008-06-21 10:30:50               Dragilor, Faceţi următorul exerciţiu de ipotetică, dacă mai puteţi. Presupuneţi că nu ştiţi autorul textului şi că va trebui să-l judecaţi. Ce aţi spune? Eu cred că nu aţi mai fi atît de îngăduitori. Pe de altă parte, dacă autoarea ar fi avut forţa de a-şi ridica durerea personală la rang de poemă, adică de lucru bine făcut, atunci nu ar fi fost nimic de zis. Căline, a scrie cu sufletul, nu-i suficient, din păcate. Mai trebuie să scrii şi cu ştiinţă şi talent. Mariana, cine ţi-a spus că acesta-i un sait de educaţie? Concluzie: poezia este slabă! Chiar dacă, prin revers, compasiunea pentru autoare sinceră... Atunci, hai să permitem tuturor organizaţiilor de gen să vină aici cu fel şi fel de producţii scrise "din suflet" şi să transformăm acest veşnic atelier literar, din păcate, în întruniri caritabile. Dar noi despre ce discutăm aici? Cred că multe neînţelegeri de pe acest sait vin din faptul că se săvîrşeşte această repetabilă eroare: confuzia dintre performanţă şi bătaia tovărăşească pe umăr. Poeţi sensibili ne putem permite a fi în viaţa de toate zilele, dar în acest spaţiu, nu. Aici se judecă reuşita, nu intenţia.   Postat de catre ioan peia la data de 2008-06-21 00:52:00               n-ai înţeles nimic, Mariana dar nu e vina mea   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-06-21 00:02:05               Nu meriţi să-ţi răspund, dar pentru că insişti să-ţi etalezi super... si super..., precum în cazul corbilor albi şi alte cazuri, află că merg de obicei pe jos şi încă mă ţin bine la cei 1,68 ai mei înălţime, iar sus, oricât de sus, nu mi-e frică. Punct final discuţiilor cu tine. O noapte liniştită şi mult bine.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-06-20 22:54:46               încă ceva, Mariana: ai putea jura că n-ai votat şi dintr-un pic de ură? fie, nu ură, hai să-i zicem ciudă eşti sigură că a întreţine iluzii e tratamentul cel mai bun pentru sufletele rănite? ştii cum e atunci când cazi de foarte sus?   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-06-20 21:42:02               Căline, intervenţia ta e de bun simţ, şi mă obligă să răspund detaliat, ceva mai târziu Mariana Călugăru, varianta ta e chiar mai slabă, pentru că ucide singura calitate a originalului, inocenţa...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-06-20 21:22:57               'credeţi-mă', Ioana. Sănătate multă şi mult bine mereu.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-06-20 19:38:58               E frumos chiar şi atunci când păşeşti doar în vise, şi atunci când dansezi doar dormind. E mai greu să speri la minuni nepermise De când m-am născut mă mişc... nepăşind! Păşesc!...adevărat, dacă mă iei de mână, şi zâmbesc dacă zâmbeşti şi tu Mi-ai dărui o viaţă împreună, şi mi-ai ierta păcatul... că merg... cu sufletul? Să facem altfel: fii tu paşii mei! şi fii persoana ce mă plimbă în lume, fii fericit pentru că... în sfârşit... Păşesc şi eu prin tine! Am modificat puţin textul. Am votat textul iniţial pentru că am încredere că mâine va avea acea formă frumoasă care să mulţumească în primul rând sufletul tău. Nu sunt deloc de acord cu metodele bărbăteşti dure de educaţie mai ales aici. Omului trebuie să-i spui cu răbdare când greşeşte şi cum e bine ce a greşit. În zadar arunci vorbe grele sau alte lovituri. Nu ajută cu nimic. Un bun dascăl e bine pregătit şi psihic pentru educaţie. Dacă nu ai răbdare sau nu ştii să ajuţi, mai bine taci. Acestea fiind spuse, o seara buna tuturor, sănătate, gânduri bune şi spor la scris.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-06-20 19:36:55               Şi eu am votat cu tot sufletul şi ştiu eu de ce. Mi-a plăcut.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-06-20 19:13:05               Cred că există o anumită lamură a simţirii umane care preferă o poezie mai stângace, dar scrisă cu suflet, decât deşartelor închipuiri de talent zdrobitor, care se vrea afirmat sus şi tare, fără motiv real, dar cu orice preţ. Cu alte cuvinte, un flaut plăpând chiar dacă uşor falsează, e preferabil unei trompete de tablă ţipând. În cazul de faţă o mai atentă construcţie a strofei a treia o poate "acorda" la primele două. Nu cred că stângăciile ajung a fi chiar în număr de 9, dar chiar şi aşa, orice părere, chiar şi a lui Radu Ştefănescu poate că ar fi prins bine spiritului a ceea ce înseamnă europeea, şi exprimată adecvat ar fi făcut să tacă şi "cohortele de aplaudaci". "Fii tu paşii mei" e un titlu bine ales şi invită la lectură întrucât exprimă sensibil o curioasă dorinţă pe care o înţelegi pe deplin abia prin precizarea/notă din final, care astfel, e binevenită, nu este în plus, şi poate nici ca subtitlu nu ar fi avut acelaşi efect. Aş preciza doar, că poate versul ultim din prima strofă n-ar trebui să alunece spre persoana I, ci să rămână în acel modest neutru al primelor trei, lăsând doar strofa a doua să se rostească altfel. Primele două strofe(menţinând corecţia amintită) sunt bine construite şi aduc a Radu Gyr ori Aron Cotruş, mai ales subtilitatea ideii din versul 8. Cu această a doua strofă se păşeşte deja pe un tărâm tragic, al unei dorinţe aproape deznădăjduite, pe care autoarea riscă mult prin a o dezvălui, dar ea aceasta face: îşi aşează sufletul pe o tavă pe care o întinde cititorului. De fapt e un fel de rugăciune care ia o minunată formă, o rugăminte plină de speranţă şi candoare: lasă-mă să "păşesc şi eu prin tine"! Nu trebuie să vă opriţi şi să ascultaţi, nu vă obligă nimeni, dar poate că în unii dintre noi reverberează la această rugă izbită de pereţi. Ioana dovedeşte că "merge" mai departe. Poate că alţii vor contesta pura poeticitate, dar nu pot nega faptul că este, totuşi, în sine, un act artistic.   Postat de catre Calin Samarghitan la data de 2008-06-20 19:04:38               D-le Stefanescu aveti dreptate! Dramele personale nu au legatura cu poezia, dar anumite drame te pot forta sa "te ingropi" in ceva, sa prinzi curaj pentru a cere ceva de la viata asta, pentru a le putea semnaliza unora ca, si noi facem parte din societate! Persoanele cu deficiente fizice nu se deosebesc cu nimic fata de ceilalti, dimpotriva... E adevarat! si eu fac parte din categoria persoanelor cu handicap si crede-ti ma ca nu cer prin textele mele compasiunea nimanui! daca merit o apreciere, foarte bine, daca merit critici la fel! sunt dispusa sa invat! nu m-am crezut, nu ma cred, si nu ma voi crede niciodata un "talent literar!" Insa ce uita fiecare om e urmatorul lucru: Dintr-o persoana cu handicap ca sa ajungi din nou ca ceilalti cere sacrificiu si poate ani de ambitie, insa dintr-o persoana normala ca sa ajungi persoana cu handicap poate dura o secunda!   Postat de catre Furdui Ioana la data de 2008-06-20 18:06:54               Căline, trebuia să te cheme ''Samaritean''. Dramele personale nu au nici o legătură cu talentul poetic, iar cu Vasilica Ilie nici atât. Aş putea da 9 exemple de stângacii care compromit definitiv acest text, dacă n-aş şti că-mi răcesc gura de pomană în faţa cohortelor de aplaudaci care vor sări ca arşi. Şi am cam obosit. Ioana, toată compasiunea mea.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-06-20 17:06:00               Bun text ce-şi găseşte deplina explicaţie abia în final, moment în care te-ntorci pentru a-l citi altfel. Cred că nu întâmplător l-am citit pe fondul muzical al "Missei Solemnis - Kyrie Eleison", inspirat postată de Vasilica Ilie în altă parte.   Postat de catre Calin Samarghitan la data de 2008-06-20 15:15:34	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE