FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Preludiu
Text postat de Raluca Oprita



A rămas o rană deschisă dincolo de viață
unde umbrele se târăsc
acolo nimeni nu mai poate tocmi cu
îndurarea

va veni o vreme când doar fantomele păsărilor
vor străbate cerul

cu miros de capcane își țese moartea libertatea
în zidul de ceață înșelător
pândesc ghiare ascunse
din pământ
vor naște dimineți în negru
trecerea zilelor poartă trădarea
peste locul plângerii presimte în aerul greu
preludiul

pentru o vânătoare
de îngeri.



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Radu mulțumesc pentru ajutor!
Da, ai dreptate este un "promo"... stai pe aproape!

drag - Ralu
 
Postat de catre Raluca Oprita la data de 2008-06-14 12:47:27
         
 
  Marinela, îți mulțumesc mult că te-ai oprit asupra textului, pentru evidențierea lui (și nu oricum) și pentru încurajare. Înseamnă foarte mult pentru mine gestul tău!

cu bucurie!



No Ioane, că te-mpiedicași de stele!
La câtă lene ai, mă mir că ai avut atât năduf, expertule în ale poezelei!
Nu știu ce vrei să insinueși tu cu cititul poeziilor adevărate, dar îți spun un singur lucru: infatuarea ta îți este cel mai mare dușman.

cu același drag - Ralu
 
Postat de catre Raluca Oprita la data de 2008-06-14 12:44:34
         
 
  Să te lămurescu eu, maestre Peia: doua supernove și un vot le-a dat M.P., dupa cum declară ea insăși, ceva mai la vale (de ce tocmai 2 + vot, nu se știe, dar bănuiesc ca e vorba de un pachet promoțional, gen OMO + inălbitor). Cealaltă steluță și votul ramas sunt acordate probabil, empatic, de o bună prietenă, fie mai introvertită, fie incapabilă să furnizeze o argumentație la fel de solidă ca aceea aparținând doamnei M.P.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-06-14 12:33:03
         
 
  Sigur că, la relectură, am depistat niște typo. Mi-e lene să le mai evidențiez.  
Postat de catre ioan peia la data de 2008-06-14 11:33:58
         
 
  Iată, cineva a supraînstelat acet text. Ar fi fost fair să iasă la lumină și să spună ce argumentație are în favoarea gestului său. Nu a făcut-o, ceea ce spune destul de mult, atît despre sine, ca user, cît și despre modul în care se operează pe acest sait, adică totalmenete neprincipial, adică pe bază de rudenie , iar nu avînd drept aspirație perfectibilul actului poetic.
Dar să trecem peste asta.
Să încercăm a diseca motivația posibilă a anonimului entuziast, care a scuturat cerul de stele și ne-a fericit cu această baliză de semnalizare a unei reușite "de excepție"!
Mai întîi, aș vrea să spun că nu mă interesează semnatarul textului. Poate fi femeie, poate fi bărbat, poate fi pseudonim, poate nume real. Cel ce a pus la gazetă această scriere, ne-a propus un tip de lectură. Bună, crede el, căci, altfel, beneficul spirit autocritic l-ar (ar) fi împiedicat(o) să se expună privirilor noastre.
Să vedem de ce crede că e bună...

"A rămas o rană deschisă dincolo de viață
unde umbrele se târăsc"

Sigur că mulți dintre cei ce ocupă, între două activități diurne, - cum ar fi curățatul cartofilor și aprovizionarea din supermarketuri - cu fabricatul versurilor și care au citit, la viața lor, cam vreo cîteva sute de versuri, din cîțiva autori preferați, au învățat, așa, ca la școală, că poezia este făcută din cuvinte și cuvintele pot fi împerecheate oricum, dar cît mai metaforic cu putință. Ce e aia metaforă? Ceva care pare a fi un procedeu poetic generalizat și care, ca un fel de piatră filozofală, încheagă orice idee cheală. "A rămas o rană deschisă dincolo de viață..."! Mai întîi că dincolo de viață nu mai există nici o rană, ci doar cadavre nesimțitoare. Și, la un cadavru, este absurd a vorbi despre răni. A, va fi vrînd să spună că un fel de spirit, care a ajuns în lumea ailaltă, și care, săracul, avea nu știu ce răni sufletești, încă de pe lumea asta, spiritul ăsta nu a trecut printr-un proces transcendent de cicatrizare și tooot o rană deschisă a rămas. Vai de capul lui! A ajuns acolo unde "umbree se tîrăsc", vai și de capul ăstora, cum ar spune nenea Dante! Că, odată ajuns aici, nu mai poate "tocmi cu îndurare"! Ceea ce, ca formulare poetică, este de tot hazul.
Dar să mergem mai departe:
"va veni o vreme când doar fantomele păsărilor
vor străbate cerul" și trebuie să recunosc că mi se face părul măciucă atunci cînd mă gîndesc la vremea aia, în care fantome de păsări vor survola celestul cu agresivitatea unor MIG-uri refuzate la export.
"Miros de capcane", auzi!! Oricîtă fantezie așa avea, oricît m-aș strădui să-mi imaginez un atare miros, nu-mi trece prin cap ce fel de iz ar putea avea o capcană. Poate ne explică autorul (autoarea).
"Își țese moareta libertatea" - vorbă să fie, mai întîi că moartea nu e cusătoreasă și nu se ocupă cu astfel de operațiuni mecanic-artizanale. În plus, oricum, e liberă de-o veșnicie să-și facă de cap, ce să-și mai confecționeze nu știu ce altă libertate?
Dar urmează o treabă de geografie poetică foarte hazlie. I-auziți:

"în zidul de ceață înșelător
pândesc ghiare ascunse
din pământ"

Acu, vrînd-nevrînd, îmi aduc aminte de un banc oltenesc: cum sapă oltenii o fîntînă? Simplu: fac un șanț și îl ardică în picioare!! Așa și cu zidul ăsta "de ceață înșelător": Cum poți face un zid în pămînt de unde "pândesc ghiare ascunse"? Simplu: îl (o) întrebăm pe autoare, că le are pe astea cu ingineria poetică.

"vor naște dimineți în negru
trecerea zilelor poartă trădarea
peste locul plângerii presimte în aerul greu
preludiul"

Nici nu mă mai străduiesc să subliniez artificialul și găunoșenia versurilor, - sau, mă rog, ceea ce emite pretenția asta – de mai sus.

În final, suntem invitați la o angelică "vînătoare de îngeri"! Parcă-mi și văd șoricarul cum îmi aportează o halcă de înger între fălci. Demențial!

Așadar, generosule cu evidențierile, mai du-te și tu un ăpic pe la școală și învață că poezia arată cu totul altfel, nu te maia scălda în această imensă baltă de mediocritate care este Europeea și corifeii ei de mucava. Căci vinovat de propserarea ei ești și tu.

PS: Despre bazaconiile înșirate de preoteasa nici nu mă mai obosesc să zic ceva.
Văd că, între timp, au mai apărut și două voturi!!
Băi fraților, voi ați citit vreo poezie adevărată la viața voastră?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2008-06-14 11:29:55
         
 
  Raluca, îmi place poemul tău. Conduci foarte frumos versul printre imagini poetice, îți prevăd un viitor în poezie.
Te citesc cu plăcere, stele și un vot,
cu drag,
 
Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2008-06-14 09:43:25
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE