PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Portret de autor - J.K. Rowling – Lumea magică a mileniului III Text postat de Andrei Petre J. K. Rowling este autoarea cea mai influentă a ultimilor 200 de ani, reuşind prin cărţile ei să transforme lumea şi să creeze o fantezie de proporţii epice care a ajuns în cele din urmă în întreaga lume. Seria, cea mai de succes din istoria literaturii, a reuşit să creeze o modă, un stil de viaţă. Cele peste 400 de milioane de exemplare, traduse în 64 de limbi, au demonstrat încă o dată puterea literaturii scrisă profesionist, puterea unui om care a îndrăznit să viseze. Având astăzi o avere de peste 1 miliard, J.K. Rowling este considerată de revista Forbes una dintre cele mai influente 50 de personalităţi feminine pe scena mondială. Autoarea britanică a demonstrat lumii întregi că poveştile de succes nu au murit, ci doar aşteaptă să fie descoperite. Epopeea Harry Potter a început în 1997, iar în 10 ani s-a transformat într-o franciză care valorează astăzi 7 miliarde de dolari. Cărţile au fost transformate în filme, iar o lume întreagă a asistat înmărmurită la aventurile vrăjitorului devenit simbol al mileniului III. Ecoul foarte mare şi popularitatea de care se bucură seria a adus însă şi obiecţii. Mulţi au acuzat cărţile că încurajează vrăjitoria, promovează în rândul tinerilor valori nesănătoase, sau îi fac pe oameni să spere într-o iluzie ce nu va putea niciodată să existe. În ciuda acestor acuze, isteria Harry Potter a cuprins întreaga lume odată cu lansarea ultimului volum din serie, pe 21 iulie 2007. Atunci toţi criticii au fost amuţiţi de valul de oameni care a luat cu asalt magazinele pentru a găsi, ceea ce unii acuzatori au numit, “o telenovelă proastă!”. Până la urmă, aşa cum timpul a demonstrat de atâtea ori, oamenilor le plac telenovelele. Şi de ce nu, până la urmă acolo este adevărata viaţă. Valorificând la maximum societatea modernă, J.K. Rowling reuşeşte să ne ofere poveşti fascinante, adevărate mituri, scene grandioase pe care ne putem juca în voie. Ne întoarcem la cărţile autoarei britanice din dorinţa de a afla mai mult, din dorinţa de a descoperi o lume care se află chiar în noi. Romanele semnate de Rowling îi ajută pe oameni să se descopere, să regăsească copilul din ei. Marile întrebări ale vieţii sunt pilonii centrali ai fiecărui volum, pentru că totul se învârte în jurul unor meditaţii existenţiale complexe, care transcend însăşi ideea de fiinţă. Rowling reuşeşte să îmbrace conţinutul profund filosofic în imaginea micilor vrăjitori, însă în definitiv, seria Harry Potter a creat şi va continua să creeze, generaţii. Timpul oamenilor non-magici s-a încheiat: “Oamenilor non-magici (cunoscuţi mai degrabă sub numele de Încuiaţi) le era deosebit de teamă de magie în perioada medievală, dar de cele mai multe ori nu erau în stare să o recunoască. În rarele ocazii când reuşeau să prindă un adevărat vrăjitor sau o vrăjitoare autentică, arderea pe rug nu avea absolut nici un efect. Vrăjitorul sau vrăjitoarea executa o elementară Vrajă de Îngheţare a Flăcării şi apoi se prefăcea că ţipă de durere, bucurându-se între timp de o senzaţie de furnicături şi pişcături blânde. Într-adevăr, lui Wendelin cea Ciudată îi plăcea atât de mult să fie arsă, încât s-a lăsat prinsă de nu mai puţin de patruzeci şi şapte de ori, sub diverse deghizări.” (Harry Potter şi Prizonierul din Azkaban) Cititorii vor descoperi în romane numeroase învăţături. J. K. Rowling împleteşte descrierile ample cu dialogul alert, folosind fraze şi propoziţii scurte, care dinamitează acţiunea şi oferă cărţii un ritm antrenant. Cititorul întoarce pagină după pagină, încercând să intuiască ce se va întâmpla mai departe. Cărţile au particularitatea că reuşesc să te ţină aproape indiferent ce s-ar întâmpla, iar Rowling ne face să suferim sau să exultăm pe parcursul a câteva fraze. Romanele conving prin naturaleţea stilului şi printr-o succesiune halucinantă a întâmplărilor. De la Hogwarts până deasupra Londrei sau în pădurea lui Dean, povestea Harry rămâne o legendă a magiei din noi. Personajele sunt construite atent, cu migală. Rowling insistă pe caracteristicile lor psihologice, fără să ofere însă explicaţii. Cititorul este invitat să le descopere singur. Descoperi mai multe variante, descoperi frământări specifice oamenilor şi vrăjitorilor, descoperi că realitatea ţine exclusiv de percepţie. Folosind un limbaj accesibil, autoarea îşi îmbracă ideile profunde într-un înveliş atractiv, reuşind astfel să ajungă la cititorii săi, să îi convingă că merită să citească mai departe. Romanul evită clişeele negative, concentrându-se asupra frumuseţii existenţiale şi asupra împlinirii prin magie, prin acele simboluri care depăşesc orice barieră. Fără ifose, fără gânduri inutile. Trebuie să visăm, să uităm de fiinţa noastră, să devenim una cu magia. Doar aşa vom învăţa să ne regăsim şi să fim noi înşine. Avem nevoie numai de curaj şi de un strop de vrajă. Prin stilul incisiv al personajelor create, J.K. Rowling scoate în evidenţă capacitatea incredibilă de a crea un univers nou, plecând de la zero. Acţiunea se derulează repede, însă în acelaşi timp se trag concluzii, se scot în evidenţă greşelile şi reuşitele. Analiza se face concomitent cu desfăşurarea faptică ce urmează a fi analizată, oferind astfel cititorului chei spre înţelegerea fondului ideatic al romanelor. Cărţile încearcă să transmită ceva, să pună probleme şi să invite la o meditaţie asupra situaţiei actuale, însă în acelaşi timp pot fi citite ca simple poveşti de cei care doresc să se bucure de o doză mare de entertainment cultural. În lumea noastră, dacă ştim să căutăm, vom descoperi că există o poţiune pentru orice: “Poţiunea Umflătoare a lui Harry era mult prea diluată, dar el se gândea la lucruri mai importante în acel moment. Aştepta semnalul Hermionei şi abia îl auzea pe Plesneală, care se oprise să-şi bată joc de poţiunea lui apoasă. Când Plesneală se îndreptă spre Neville, cu coada ochiului, Harry o văzu pe Hermione făcându-i semn cu capul. Harry se lăsă încet pe vine, în spatele cazanului său, scoase un artificiu Filibuster, pe care îl luase de la Fred, şi îl atinse cu bagheta. Artificiul începu să sfârâie şi să scoată scântei. Ştiind că avea doar două secunde la dispoziţie, Harry se ridică, fixă ţinta şi azvârli artificiul drept în cazanul lui Goyle. Poţiunea lui Goyle explodă, împroşcând toată clasa. Toţi ţipau, fiind stropiţi cu Poţiune Umflătoare. Draco fu nimerit chiar pe faţă şi nasul începu să i se umfle ca un balon. Goyle bâjbâia, cu mâinile la ochi, care se făcuseră cât nişte farfurii. In acest timp, Plesneală încerca să păstreze linişte şi să-şi dea seama ce se întâmplase. Prin toată nebunia aceea, Harry o văzu pe Hermione strecurându-se pe uşă.” (Harry Potter şi Camera Secretelor) Chiar şi pentru un om ce se arată reticent în faţa supranaturalului, cărţile autoarei britanice reprezintă o lectură captivantă. Nu ai cum să nu fi capturat de spiritul lor, nu ai cum să rămâi insensibil când vezi cât de simplu sunt create imagini care fascinează oamenii prinşi în lupta lor perpetuă. J.K. Rowling ne învaţă să ne relaxăm, să uităm pentru o clipă de probleme şi să ne aruncăm cu capul înainte într-o altă lume. Aici, totul este posibil. Rowling reprezintă o oază de linişte într-o literatură preocupată mai mult de distincţii şi de aprecieri decât de calitatea în sine a textului, de ritmul său care trebuie să i se dedice întru totul cititorului. Autoarea engleză scrie pentru cei care trăiesc, iar poveştile ei, ţesute într-un univers al magiei şi al simbolurilor apropiate de oameni, reuşesc să suscite interes şi să te facă să crezi, ceea ce este cel mai important. Rowling creează din bucăţele mici un mozaic cultural al societăţii de astăzi, reuşind să se debaraseze de prejudecăţile tipice Încuiaţilor, însă păstrând acel rafinament în construcţie inaugurat de maeştrii ai magiei ca Dumbledore... Acesta ne învaţă că o mingiuţă poate aduce fericirea celor mulţi, însă nu este uşor de prins: “Însă Harry o văzu în sfârşit: micuţa Hoţoaică Aurie înaripată plutea la câţiva metri deasupra solului în partea de teren a Viperinilor. Coborî în picaj... În câteva secunde, Reacredinţă coborî în goană din văzduh, în stânga lui Harry ― o siluetă verde cu argintiu, neclară, lipită de mătură... Hoţoaica ocoli unul dintre stâlpii porţii la bază şi porni către partea opusă a tribunelor; schimbarea ei de direcţie îi fu favorabilă lui Reacredinţă, care era mai aproape; Harry îşi întoarse Fulgerul; acum el şi Reacredinţă erau umăr la umăr... La câţiva metri de pământ, Harry îşi desprinse mâna dreaptă de pe mătură, întinzându-se după Hoţoaică... În dreapta sa, întinse braţul şi Reacredinţă, care încerca să ajungă la ea şi s-o apuce... Totul se termină în două secunde efemere şi disperate, de respiraţie tăiată... degetele lui Harry se strânseră în jurul micuţei mingi mişcătoare... unghiile lui Reacredinţă zgâriară deznădăjduite dosul palmei lui Harry... Harry se ridică pe mătură, ţinând în mână mingea care se zbătea, iar spectatorii Cercetaşi strigară la unison... “ (Harry Potter şi Ordinul Phoenix) Personajele, oamenii simplii şi vrăjitori deopotrivă, există pretudindeni în jurul nostru. Putem fi şi am fost chiar noi de atâtea ori în aceste situaţii, însă ne-am temut să mergem mai departe, ne-am temut să facem ultimul pas, să ne lăsăm purtaţi de curentul magic. Poate că da, nu ştii niciodată unde te va purta acesta, însă zborul în sine este ceva minunat. Iar Rowling reuşeşte foarte bine să surprindă asta, reuşeşte să ne prezinte beatitudinea clipei reiterată într-un halo magic. Lumea autoarei nu este una obişnuită, tipică, ci una nouă, variând de la o situaţie la alta, reconstituindu-se odată cu fiecare nouă buclă temporală, începând practic de la zero pentru a se diversifica într-o multitudine infinită de nuanţe. Scrise din perspectiva unui narator omniscient, cărţile sunt pline de simboluri, făcând legături interculturale fie prin intermediul miturilor, fie prin intermediul transpunerilor acestora din urmă în legende sau poveşti. Fondul principal rămâne însă magia şi în principal lumea magică a Hogwarths-ului. Imensul mozaic cultural specific acestei zone este ilustrat de multitudinea de personaje fantastice şi numeroasele elemente lingvistice specifice. Dansurile clasice, dialectele magice, momentele de tensiune extremă, toate se regăsesc într-un fel sau altul în această carte a poveştilor din jurul nostru. Rowling foloseşte asocierile inedite, propoziţiile foarte scurte, dialogurile lungi, monologul, descrierile metaforice complexe, toate integrate într-un stil propriu, rafinat, o adevărată frescă a limbajului, care defineşte şi acest volum dedicat puterii incredibile a cuvintelor. Iar mai presus de toate, rămâne naturaleţea, care astăzi în orice domeniu este cea mai importantă: “Unchiul Vernon îl aştepta dincolo de barieră. Doamna Weasley era aproape de el. Îl îmbrăţişă pe Harry foarte strâns când îl văzu şi îi şopti la ureche: - Cred că Dumbledore te lasă să stai la noi până la sfârşitul verii. Mai vorbim, Harry. - Pa, Harry, zise Ron, bătându-l pe umăr. - Pa, Harry! strigă şi Hermione şi făcu ce nu mai făcuse niciodată: îl sărută pe obraz. - Harry... mersi, murmură George, în timp ce Fred îl aproba, făcând semne entuziaste cu capul. Harry le făcu semn cu ochiul, se întoarse la Unchiul Vernon şi îl urmă încet, ieşind din gară. Nu avea nici un sens să-şi facă griji de pe acum, îşi spuse el, când se urcă pe bancheta din spate a maşinii Unchiului Vernon. După cum spusese Hagrid, ce va fi, va fi... Şi avea să vadă ce era de făcut la momentul potrivit...” (Harry Potter şi Potirul de Foc) J.K. Rowling creează un univers magic, un univers plin de creaturi fantastice şi plin de pildele acestora, care pot fi aplicate în numeroase situaţii în viaţa reală. Cartea poate fi citită de copii, care găsesc o istorie fantastică, o incursiune printr-o lume a poveştilor atât de dragă lor, însă şi de cititori maturi, care se pot delecta cu simbolistica rafinată ascunsă în spatele numeroaselor scene aparent superficiale. Meditaţii asupra dreptului la liberă exprimare, asupra conflictului dintre o lume capitalistă, nouă, lipsită de prejudecăţi şi o lume încă închistată în tradiţie, asupra conflictelor interumane inerente oricărei societăţi... Rowling proiectează în lumea sa magică multe teme centrale ale filosofiei sale existenţiale, teme prezente în discuţiile fiecăruia dintre noi, teme care dor şi ard astăzi. Cărţile surprind şi impresionează prin perspectiva degajată, fiind avantajate de simplitatea limbajului şi de numeroasele momente în care ritmul acţiunii este pur şi simplu halucinant. Intruziunea supranaturalului în viaţa personajelor are loc firesc. Cititorul nici nu realizează cum este urcat într-un carusel ameţitor care îl va purta pe cele mai întortocheate drumuri ale raţiunii, pe parcursul a peste 2500 de pagini de proză mirobolantă. Fenomenele sunt acceptate firesc, ele se scurg într-o banalitate a paranormalului care te bucură şi îţi aminteşte de copilărie. Încercând să te închipui în locul personajelor, înţelegi că astfel de fenomene se pot întâmpla oricând, începi să înţelegi că niciodată nu poţi să fii sigur că legile acestei realităţi îşi vor păstra caracterul lor imuabil. Niciodată în cărţile lui J. K. Rowling nu apare o revoltă în faţa acestor fenomene, care sunt acceptate ca atare. Este firesc să existe întunericul, este firesc să te întâlneşti cu vrăjitori, este firesc să alergi noaptea fugind din ghearele unui copac ucigaş, este firesc ca un om să aibă două capete, la fel cum şopârlele care te împietresc cu privirea lor nu mai sunt de mult o noutate... Totul este firesc în cărţile lui Rowling, care reuşeşte să îmbine planurile reale şi fantastice într-un meleu ameţitor care ajunge într-un sfârşit să îi insufle cititorului o stare plăcută de ameţeală, îmboldindu-l să se lase în voia lecturii, să cuprindă percepţia din ţinutul magic întocmai cum a intenţionat autoarea să o zugrăvească. Acesta este marele talent al scriitoarei, care transformă fiecare lectură într-o călătorie fantastică din care cititorul pleacă cu o nouă percepţie asupra lumii, care până la urmă poate fi privită ca o maşină zburătoare, fără ca cineva să se supere, pentru că asta nu contează realmente pentru nimeni. Crimele au loc în fiecare zi şi totuşi nimeni nu ştie de ce: “- Acel Sirius Black este cumva... Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit? - Black? Black? zise Fudge derutat, învârtindu-şi repede melonul. Vă referiţi la Sirius Black? Pe barba lui Merlin, nici gând. Black a murit. S-a dovedit că... ne-am înşelat în privinţa lui. De fapt era nevinovat. Şi nici nu era în cârdăşie cu Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit. Dar toate dovezile îl incriminau, adăugă Fudge pe un ton defensiv, învârtindu-şi melonul şi mai repede. Am avut peste cincizeci de martori oculari, mă rog, cum vă spuneam, a murit. Ca să fiu mai precis, a fost ucis. în Ministerul Magiei. O să se efectueze şi o anchetă, cât de curând... Spre marea lui mirare, primul ministru simţi în momentul acela un impuls de compasiune faţă de Fudge. Cu toate acestea, mila păli imediat, fiind înlocuită de un val de îngâmfare la gândul că, deşi nu excela în domeniul apariţiilor subite în şemineuri, în timpul mandatului său nu avusese loc nici o crimă în interiorul vreunui minister din guvernul condus de el... cel puţin până în atunci...” (Harry Potter şi Prinţul Semipur) J. K. Rowling, probabil cea mai apreciată scriitoare contemporană, ne arată că poveştile au încă putere, pot să ne marcheze viaţa. Descoperim personalităţi puternice, descoperim cuvinte de înţelepciune, descoperim viaţa trăită la maximum. Volumele ne vorbesc despre magie cu pasiunea magicianului şi despre puterea visului cu expresiile unui copil care ştie că aceasta este singura lui evadare. Poate că este bine pentru ca cititorii acestei serii să înveţe din pildele lui Harry şi să înţeleagă că violenţa nu este niciodată soluţia. Altfel, s-ar putea să înţelegem prea târziu că peretele prin care trebuia să trecem pentru a fi fericiţi s-a hotărât de mult să ne respingă... Bibliografie J. K. Rowling Harry Potter and the Philosopher’s Stone (Harry Potter şi Piatra Filozofală) – 1997 Harry Potter and the Chamber of Secrets (Harry Potter şi Camera Secretelor) – 1998 Harry Potter and the Prisoner of Azkaban (Harry Potter şi Prizonierul din Azkaban) – 1999 Harry Potter and the Goblet of Fire (Harry Potter şi Potirul de Foc) – 2000 Fantastic Beasts and where to find them – 2001 – supplement Harry Potter series Quidditch Through the Ages – supplement Harry Potter series Harry Potter and the Order of Phoenix (Harry Potter şi Ordinul Phoenix) – 2003 Harry Potter and the Half-Blood Prince (Harry Potter şi Prinţul Semipur) – 2005 The Tales of Beedle the Bard – Never published Harry Potter and the Deathly Hallows (Harry Potter şi Talismanele Morţii) – 2007 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   cu siguranta cinematografia a fost o 'catapulta' cu rost si in favoarea autoarei... ceea ce nu pune la indoiala talentul (autoarei!)... o scriere buna 'la locul si timpul potrivit'! regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-05-18 00:01:53	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE