PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ARCAD@, Numarul 13, Mai 2008 Text postat de Andrei Petre Citiţi în revista ARCAD@ un interviu fascinant cu Louie Austen, cântăreţul care ne învaţă puterea voinţei şi ne demonstrează că putem cu toţii să devenim nemuritori. MANIFEST - Marius CONU se REVOLTĂ Despre Scris, Marketing şi Viaţă cu Daniel Vighi: "E mişto să scrii, restul e marketing!" Orhan Pamuk la Bucureşti - în viziunea lui Ducan Darie Petre Flueraşu - editorial: Valiza cu bani e a mea, sau cum şi democraţia greşeşte? Ursul Flămând IKEA, Suedia într-un sos savuros MIT ŞI LOGOS Tudor Petcu: Habermas şi Papa Benedict al XVl-lea Perspective asupra statului liberal într-o societate postseculară, partea a III-a Cultură şi Cultură de masă, partea a II-a - Virgil Diaconu Isip Andre - Pisica Neagră, o poveste halucinantă aflată la limita dintre natural şi supranatural Lucian BLAGA - POLEMICĂ despre mit, mitic şi literatură cu Costel Matei Cosmin Perţa: ”Cred în cultura elitistă fără nici o ruşine!” FILM Mongol, se naşte stepa dezlănţuită - Petre Flueraşu BookZoom - Ionuţ Caragea despre Adrian Erbiceanu POETICA TEATRU Liliana Petcu Teatrul Ha! Adelaida Mateescu Casandra Ioan Casa cu gardul de tablă - Florin Iordache Lorela Buta Ionuţ Popa Mihai Merticaru Victoriţa Duţu PROZA CARTE PetroGrafii Dan Pandici Moştenirea Templierilor, Steve Berry Victoria Milescu Marketing cultural de la fondatorul acestui gen în România Mihail Medrea J.K. Rowling - Portret de autor Dorin Marchiş: ”Aikido este calea armoniei” UNDERGROUND Hypercablat - Visul unui vamaiot - Golan Brand @ Romania De la Tara La Tărtăria - Camelia Tripon Ce înseamnă a fi român pentru Dan Puric - Tudor Petcu @ WWW Jurnal qatarian (1) - Mihnea Voicu Şimăndan Theathrum Platonov, un spectacol despre ratare M Â N Ă S T I R E A V Ă C Ă R E Ş T I E timpul să ne recuperăm istoria ARCAD@, entertainment cultural... www.arcada.org.ro Valiza cu bani e a mea, sau cum şi democraţia greşeşte! “Un om real nu poate fi respectat. Cum l-ar putea respecta societatea? Ea l-a crucificat pe Iisus, l-a omorât cu pietre pe Buddha, l-a otrăvit pe Socrate.” Osho – Cartea despre Tao Astăzi oamenii au nevoie de hârtii, de aprobări, de implorări, pentru a se bucura de cele mai elementare drepturi, de însăşi naturaleţea lor. Evoluţia societăţii a adus cu sine o complicare a existenţei, o transformare a lumii într-un uriaş aparat birocratic în mijlocul căruia poţi acţiona doar urmând tipare bine definite. Unul dintre drepturile esenţiale ale fiinţei umane este să beneficieze de roadele propriilor eforturi. Dacă acumulezi bani pe căi legale, este dreptul tău natural să îi foloseşti aşa cum crezi de cuvinţă. Este practic imposibil astăzi să donezi sume mari de bani, să ajuţi statul, să îi ajuţi pe cei din jurul tău. Pentru că ai nevoie de explicaţii, pentru că societatea modernă nu acceptă cea mai normală şi evidentă motivaţie: voinţa. Nu respectăm legea pentru că ea există, o respectăm pentru că aşa vrem noi. Nu omorâm oameni, nu oferim mită, nu pornim războaie, nu discriminăm, doar pentru că aşa vrem noi. Omul este liber, iar fiecare acţiune a sa depinde exclusiv de voinţă. Nimeni nu te poate opri să loveşti, să distrugi, să ucizi. Oamenii secolului 21 trebuie să accepte că nu prin edicte morale sau legale se schimbă mentalităţile. Este inacceptabil ca astăzi flagrantul să fie intuit, presupus. Pe drumul către casa dealerului de droguri, consumatorul se poate răzgândi, este dreptul fiecăruia dintre noi să zică astăzi ceva şi mâine altceva. Nu poţi condamna inconstanţa, pentru că este o caracteristică naturală specifică fiinţelor vii. Viaţa este o înşiruire de paradoxuri, iar asta este principalul motiv pentru care trebuie să zâmbim. Datoria procurorului este să aştepte momentul în care cei doi îşi strâng mâna după încheierea tranzacţiei. Abia atunci poţi acuza, abia în faţa evidenţei cuvintele tale au valoare. Ne îndreptăm spre o realitate a urmăririlor, spre o lume în care proprii mei bani, ţinuţi în portbagajul maşinii, înseamnă o infracţiune. Ne îndreptăm spre o lume în care telefoanele sunt ascultate, spre o lume în care oamenii sunt încurajaţi să acţioneze în spatele cortinei. Trăim printre iluzii, la care trebuie să renunţăm pentru a putea progresa. Oamenii vor încerca să înşele, este datoria lor să facă asta. Războiul este natural, pacea o simplă convenţie. Iar datoria sistemului este să îi prindă pe care încalcă legea păstrându-şi statutul minimal. Controlul statului asupra vieţii cetăţenilor nu poate fi justificat prin nevoia de siguranţă. Individul este singurul lucru care contează într-o societate, iar fiecare dintre noi trebuie să-şi poarte singur de grijă. Vremea eleganţei s-a terminat demult, pentru că eleganţa reuşeşte foarte rar să aducă succesul. Să încercăm pentru câteva momente să fim noi înşine. Ne temem de ceea ce se ascunde acolo? Opinia publică se arată şocată de cei care afirmă cu tărie că fac doar ce vor ei să facă, pentru că opinia publică a uitat de mult de asta. Am uitat că noi suntem de fapt Dumnezeu, am uitat că noi putem decide. Există consecinţe, pe care s-ar putea să nu reuşim să le evităm. Dar, la capătul drumului, vom descoperi că în valiza cu bani se ascunde sufletul nostru. Petre Flueraşu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE