FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Când neputința roade poetice capricii
Text postat de Adrian A. Agheorghesei


Când neputința roade poetice capricii
Cu incisivii groazei prin fiere poleiți
Tot astfel cum un fulger își caută suplicii
Mușcând din teama apei chiar dinții-i putreziți,
Când moftul de o stare cu jind se vrea menire
Bombastică în suflu-i calic și fără hang
Așa cum spuma bălții își cere împlinire
Crezând că-i stâncă-naltă o talpă de bocanc,
Atunci apar aezii pișcați de-o rază numai
Ce ale lor temeiuri le cumpără cu zei,
Atunci răsar poeții, ce-a lor scânteie bruma-i,
Și cumpără credință vânzând orice temei.
Dar nu se-aprinde cerul, nici stelele se-ascut
Cu sufletul de aer și oasele de lut.




Feb. 27
2008
Iași

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
...ai dreptate.. neatentie...oboseala?!

partea cu placutul ramane valabila



 
Postat de catre ... carcotash la data de 2008-02-29 18:32:12
         
 
  ..Veronica,, Gina, Florentin, vă mulțumesc frumos pentru vizită și semne!

...carcotash, mulțumesc pentru atenționare, însă nu există nicio aritmie dacă accentul se pune în spiritul logicii vorbirii curente.


...Mitică... ție numai de bine!

A.A.A
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-02-29 17:57:33
         
 
  Când moftul e o stare
Si dintii-s putreziti
Supliciul este mare
Si-atunci când doar cititi.
CiuLin
 
Postat de catre Mitica Ion la data de 2008-02-29 08:19:54
         
 
 
...citit...placut...

o mica aritmie in versul 3

 
Postat de catre ... carcotash la data de 2008-02-28 23:38:58
         
 
  Mi-am permis, Adriene, să mă împrumut cu o metaforă de la tine. Rămân dator; și cu un "gherghef" corect(am lucrat direct și am scăpat fortuit versuirea).
Și ultimul vers este:"Că-i el, tot,`mâzgâlaciul` pe suflete deschise"

Iartă-mă!
 
Postat de catre Florentin Maftei la data de 2008-02-28 22:37:09
         
 
 
Când migălind în vorbă ghergeful vremii cursă
de peste tot și toate, și toate-s un trecut,
poetul veșnicește, din macru-i rimă smulsă,
ori spre meschin aprinde al vorbei aspru cnut,

și nimeni, cum poetul, liant nu-și pune vrerea
de-n el s-asmute, tainic, aprinsul pal și mut
Căci nearzând luminii, târziu îi dă căldura
din "sufletul de aer, din oasele de lut"

Dar ei sunt mâzgâlacii pe suflete deschise!
 
Postat de catre Florentin Maftei la data de 2008-02-28 22:22:33
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Când moftul de o stare cu jind se vrea menire
Bombastică în suflu-i calic și fără hang
Așa cum spuma bălții își cere împlinire
Crezând că-i stâncă-naltă o talpă de bocanc,

rostire - muscatura...urma incisivilor ca o existentiala amprenta...nu sangereaza...

Atunci răsar poeții, ce-a lor scânteie bruma-i,

gand bun AAA,

regards,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-02-27 21:03:20
         
 
  Erata: sonoritatea....  
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-02-27 20:34:30
         
 
  AAA,

Din momentul in care am vazut titlul am stiut ca e vorba de o poezie grozava. Lectura ei nu mi-a confirmat, ci mi-a intrecut asteptarile!

Mi-a placut mult metafora talpii de bocanc-stanca inalta, mi-a placut cum curge, mi-a placut sonotritatea, ritmul, crescendo-ul, bravo cu toata admiratia!

*
Vero

Esti bun, omule, poezia asta e
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-02-27 20:34:08
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE