PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Stoica-Mujea Oana COªMAR DE CRÃCIUN Ajunul Crãciunului. Cerul, curat ca licrima, soarele strãlucea puternic nici urmã de fulgii de nea. O uºoarã adiere trecea sfioasã printre crengile goale. Din când în când, câte o vrãbiuþã, poposea pe citura casei. Câinele cel mare, Azor, rodea un os, aproape adormit; cel mic, Patrocle, alerga un boboc de raþã, abia nãscut. Bãrbatul, a tras douã fumuri din þigarã ºi-a zâmbit mulþumit. O zi frumoasã, tocmai bunã pentru pescuit. ªi-a scos ustensilele din cãmarã, ºi-a încãlþat cizmele din cauciuc ºi a pornit spre lacul din spatele grãdinii. Atâta liniºte, nu mai avusese de mult timp. Se simþea tot una cu natura. Soarele strãlucea cu atâta putere, încât pãrea a fi, o zi de primãvarã. ªi-a aruncat undiþa în balta murdarã, ºi-a aprins tacticos o altã þigarã, ºi a aºteptat liniºtit. Apropae aþipise când: lãtratrul puternic al lui Azor l-a adus cu picioarele pe pãmânt. Cu paºi greoi ºi, la fel, de adormit, a pornit pe cararea spre casã. Curtea pãrea a fi goalã, chiar pustie. Câinele lãtra la ceva sau cineva invizibil, omul l-a privit surprins. Nu înþelegea agitaþia animalului, fãrã rost, gândea el. S-a aºezat pe prispa casei ºi ºi-a aprins o nouã þigarã. O savura încet, cu calm, privindu-ºi animalu care nu se oprea din lãtrat. Spre deosebire de Azor, Patrocle, stãtea liniºtit. De obicei, se întâmpla, invers. Pãrea cã, se bucurã, la adierea vântului. ÃŽi privea uimit ºi, totuºi, calm. A intrat în casã, lãsându-ºi animalele cu gândurile ºi nebuniile lor. S-a trântit pe pat, gândindu-se la femeia, care nu de mult, l-a pãrãsit. Nu ºtia nici el sã dea rãspunsul întrebãrii: „de ce?”. ªtia, doar, cã la venirea zorilor, ea aducea de douã ori mai multã luminã. Pãrul glaben, ca soarele însuºi, trupul zvelt ca al unei cãprioare ºi, privirea drãgãstoasã, toate astea îi lipseau acum, mai mult decât a crezut vreodatã. Lãtratul câinelui l-a trezit din visare, pãrea cã îi face în ciudã. Era bizar, Azor nu se manifesta niciodatã în felul acesta. A ieºit din nou, un fulg rãtãcit i-a aterizat pe nas, dispãrând în pielea fierbinte. Bãrbatul a privit în jur, fãrã sã vadã nimic. A dat sã intre în casã, când pe prispã a observat niºte urme ciudate. Semãnau cu niºte labe de picior, dar în loc de cinci degete erau doar trei ºi, chiar de a fost aºa cum de a intrat pe lângã el, cum de, Patrocle nu lãtra? Pentru o clipã s-a gândit cã imaginaþia îi joacã feste, dar a vãzut cum urmele prind contur ºi învãluie întreaga curte. Fãrã sã stea pe gânduri s-a repezit în casã ºi a adus cu el, vechea puºcã de vânãtoare, pe care a primit-o cadou atunci când era copil. S-a repezit afarã cãutând înnebunit urmele, care au dispãrut în mod misterios. Noaptea a cãzut caldã ºi liniºtitã. Bãrbatul a uitat evenimentul de dupã amiazã, a tras obloanele ºi a intrat în casã. * O nouã zi la fel de caldã ºi blândã îºi fãcea loc. O razã a ieºit triumfãtoare din negura nopþii ºi s-a oprit în curtea bãrbatului fãcându-l pe Azor sã scoatã un nou lãtrat furios. Bãrbatul tocmai îºi turna apã fierbinte peste cafeaua din ceaºcã, a tras uºor perdeaua ºi a privit afarã. Imaginea l-a fãcut sã zâmbeascã. Azor era furios pe raza ce tocmai poposise peste coteþul sãu mic ºi sãrãcãcios: - Bietul animal, a îngânat, ºi el îi simte lipsa. De când plecase de lângã el, parcã totul devenise sumbru ºi gol. Femeia aceea îi adusese atâta cãldurã ºi atâta iubire doar cã el nu le-a vãzut la timp, iar acum timpul stãtea în loc. Nici mãcar nu îºi mai amintea cum se numeºte, asta poate din pricina faptului cã mai demult o renegase din sufletul sãu. Dar viaþa continua, aºa tristã ºi monotonã. ªi-a sorbit cu delicateþe cafeaua apoi s-a privit în oglindã. Era încã tânãr chiar dacã pãrul i se încãrunþise iar ochii îi erau acoperiþi de cearcãne, însã figura îi era încã caldã ºi pãrea a fi destul de arãtos. S-a mai privit câteva clipe apoi s-a întors la ale sale. Avea sã fie o zi istovitoare. Alesese sã se mute la þarã cu mult timp în urmã, atunci când viaþa de la oraº nu i-a mai oferit alte perspective. Nici aici nu era mai fericit însã se putea ascunde de ochii indiscreþi ai celor ce îl proclamau zi de zi. Fusese ºi încã mai era, un mare scriitor ce îºi dedicase viaþa oamenilor ºi scrierilor. ÃŽn cele din urmã faima l-a ajuns iar ceea ce a urmat i-a adus mai multã tristeþe decât bucurie. Cu câteva veri în urmã a cunoscut-o pe Angel, era un înger în adevãratul sens al cuvântului. Pe vremea aceea încã era asaltat de sutele de fani iar el se simþea mai puternic ca niciodatã. La început, Angel a fost una din multele femei ce îi treceau pragul. Era mai tânãrã ºi mai frumoasã, avea o naivitate gingaºã ºi un zâmbet fermecãtor. Toate astea nu l-au oprit însã sã mai cunoascã ºi alte femei, s-au poate cã era doar indiferenþa. El era stãpânul ºi creatorul, putea sã facã tot ceea ce îºi dorea, lumea îi cãzuse la picioare. Când a cunoscut-o se simþise oarecum îndrãgostit, dar sentimentul a dispãrut cu timpul, se scufundase prea mult în scrierile sale ºi trãia în lumea pe care o contura cu atâta migalã. Cu timpul, fãrã sã ºtie cum s-a trezit cãsãtorit iar frumoasa, Angel i-a ºi dãruit un bãiat. Apoi viaþa aceea nu l-a mai atras. Simþea mii de ochi ce se îndreaptã spre el ºi spre familia abia creatã, atunci a hotãrât sã „fugã”, sã fugã de acel vis ce ºi l-a împlinit cu greu dar ce nu îi mai aducea satisfacþie. Când au ajuns acolo, într-un sat mic cu oameni sãraci dar muncitori, a crezut cã totul se va schimba, însã a fost tot mai rãu. Nu îºi mai amintea când a plecat Angel ºi nici mãcar nu îºi amintea de ce a plecat, memoria îi juca deseori feste. Poarta micã, din fier ruginit a scârþâit. Bãrbatul ºi-a ºters broboanele de transpiraþie ºi a alungat vechile amintiri. Azor lãtra din nou, de data asta gudurându-se pe lângã cineva. A ieºit din casã ºi l-a vãzut pe Michel, sau mai bine spus pe pãrintele Michel. Era un bãrbat în vârstã cu o constituþie atleticã, început de chelie ºi o barbã micã ºi rarã. Ochii îi erau ca douã mãrgele de un negru vioi ºi sincer. Preotul s-a jucat cu cãþelul, ce dãdea tot mai fericit din coadã, ºi s-a îndreptat spre interlocutorul sãu: - Bunã ziua, domnule D’ubois! Astãzi e Crãciunul iar cerul nu ne dã nici mãcar un fulg de nea, a spus privind spre cer. Bãrbatul ºi-a scãrpinat bãrbia. Era puþin încurcat. Nu îºi aducea aminte sã se fi numit D”ubois, nici mãcar nu cunoºtea franceza: - Bunã ziua, pãrinte! Ce vã aduce pe aici, a interogat încercând sã iasã din încurcãturã? Preotul a mai mângâiat o datã cãþelul ce se gudura pe lângã el ºi s-a aºezat pe prispã fãrã ca mãcar sã fie invitat: - Am venit sã vãd ce face doamna, a spus simplu. E a doua duminicã când nu vine la slujbã, m-am gândid cã poate e bonlavã. Bãrbatul s-a încruntat ceva groaznic îi apãrea în minte. ÃŽi vedea chipul femeii acoperit de sânge, dar imaginea a dispãrut brusc ºi a revenit cu picioarele pe pãmânt. Preotul îl privea întrebãtor parcã simþind neliniºtea din sufletul sãu: - Este bonlavã, a mai întrebat o datã? Nici pe micul Rene nu l-am mai vãzut. Bãrbatul ºi-a aprins o þigarã ºi a tras cu nesaþ: - Cred cã m-a pãrãsit, a spus cu jumãtate de gurã. Preotul a avut o uºoarã tresãrire, însã ºi-a revenit repede: - Cum aºa? Doar vã iubea atât de mult... - Nu-i aºa, a întrebat bãrbatul cu nostalgie? Ah... Adevãrul este cã habar nu am cum s-a întâmplat, nu îmi amintesc nici mãcar de ce a plecat. Este totul confuz. ÃŽn fiecare dimineaþã mã trezesc cu alte amintiri, de parcã nu mi-aº mai aparþine mie. - O, cred cã a fost un adevãrat ºoc pentru dumneavoastrã. Nu trebuie sã vã învinovãþi-þi. Poate cã asta a fost voia Domnului... Nu îl mai auzea pe preot, alte imagini însângerate îi apãreau acum în minte. Chipul soþiei atât de frumos altãdatã acum îi apãrea stafidit. ÃŽi ºoptea ceva dar nu înþelegea nimic. O atingere bruscã l-a trezit la realitate: - Ei, atunci vã las domnule D’ubois, a spus preotul. O sã vin sã vã mai vizitez atunci când timpul îmi va perminte. Dar, poate cã ar fi înþelept sã mai veniþi din când în când la slujbã. Astfel poate veþi reveni pe drumul cel bun. Bãtrânul Michel l-a bãtut uºor pe umãr, ºi-a fãcut loc printre cei doi câini ºi a pãrãsit curtea. De acum rãmas singur ºi-a aprins o nouã þigarã ºi s-a aºezat pe prispã chiar în locul în care a stat preotul. Patrocle ºi-a înfipt cãpãþâna mare în poala lui ºi s-a lãsat mângâiat dupã urechi. O palã de vânt a trecut aproape neobservatã, ºi un tril scurt s-a auzit din depãrtare, dupã care s-a lãsat aceiaºi liniºte mormântalã: - E duminicã, a ºoptit ca pentru a-ºi aduce aminte. A surâs fãrã sã vrea când amintirea micului Rene i-a revenit în minte. Avea o piele atât de albã, iar buclele blonde în combinaþie cu ochii de un albastru clar, îl fãceau sã parã un înger cãzut din rai. ÃŽnsã chipul bãiatului s-a schimonoºit, ochii i s-au înegrit ºi a început sã urle ca un demon. Când ºi-a revenit ºi-a dat seama cã cel ce urla cu adevãrat era vântul. Cerul s-a înnegrit dintr-o datã iar vântul nu mai contenea sã batã. Vuve, vuve se ridicau de la pãmânt cãtre cer ºi tunete înspãimântãtoare se pogorau într-un cântec funebru. Bãrbatul nu s-a miºcat de pe prispã privind cum fulgere se întrec într-un dans bizar ºi totodatã magic. Parcã mii de suflete umpleau cerul într-un dans seducãtor. Azor a început din nou sã latre, de data asta mult mai aprig ca ºi cum s-ar fi temut de blestemele cerului. Bãrbatul s-a ridicat ºi l-a mângâiat uºor pe cap: - Nu îþi face griji bãiete, e decembrie. E normal sã mai fie câte o furtunã. Domnul D’ubois s-a retras uºor în casã. Lumânãrile erau stinse iar înãuntru domnea întunericul. Mai mult pe ghicite a reuºit sã aprindã o lumânare. Lãtratul lui Azor încã se auzea chiar dacã ploaia pornise vijelioasã. Bãrbatul a zâmbit, nu îl considerase niciodatã prea deºtept pe Azor. De îndatã ce a aprins lumânarea a vãzut acele urme bizare ce duceau pânã în dormitorul sãu. Pentru o clipã inima a început sã-i batã cu frenezie. Poate cã de aceea lãtra ºi câinele cu atâta înverºunare. A aprins ºi restul lumânãrilor, a luat douã dintre ele ºi s-a îndreptat timid spre dormitor. Baldachinul de un albastru aprins era exact aºa cum îl lãsase de dimineaþã. ÃŽntr-un colþ se afla maºina de scris, cea care i-a adus faima ºi o mulþime de bani. ÃŽn partea cealaltã, lângã fereastrã se afla pãtuþul micului Rene. Hainele îi erau aºa cum le lãsase, aruncate la întâmplare. ÃŽnsã urmele nu dispãruserã. ªi-a ºters broboanele reci de pe frunte. Inima îi zvâcnea ca nebuna iar lãtratul lui Azor îl alarma ºi mai mult. O altã imagine i-a apãrut în minte: Angel îºi întindea braþele pline de sânge spre el. Pãrea cã strigã dupã ajutor, dar chipul îi era atât de calm ºi trãsãturile atât de frumoase. Dintr-o datã toate lumânãrile s-au stins, întunericul domnea din nou. Ploaia s-a oprit dar cerul era la fel de ameninþãtor. Doar lãtratul lui Azor însoþit de Patrocle mai rupeau acea liniºte infernalã. O umbrã s-a miºcat, ca o palã de vânt, pe lângã fereastrã. Bãrbatul a amuþit. A închis ochii, parcã pentru a se convinge cã este un coºmar, dar când i-a deschis nu s-a putut abþine sã nu scoatã un þipãt de spaimã. Un bãrbat învãrstã cu o barbã lungã ºi nearanjatã, stãtea chiar în faþa lui. Putea sã vadã prin ochii lui douã douã licãriri ca de lumânãri, iar buzele acelea subþiri ºi reci... Bãtrânul nu a schiþat nici un gest doar buzele i s-au miºcat aproape mecanic: - Sunt demonul disperãrii tale, a pronunþat ca un tunet. Bãrbatul s-a cutremurat de îndatã ce vocea lui a prins contur. Camera pãrea sã se micºoreze iar în mijlocul acesteia o lumânare imensã a început sã rãspândeascã lumini bizare. Bãrbatul s-a lãsat pe vine ºi fãrã sã înþeleagã de ce s-a pus pe un plâns cumplit. Bãtrânul nu îl bãga în seamã, aceiaºi expresie ca de piatrã îi rãmãsese pe chip. Un vânt puternic a început sã batã mutând toate lucrurile din camera, doar pe bãtrân pãrea sã nu îl deranjeze. Un râs strident ca de femeie a cutremurat încãperea. Vântul s-a oprit ºi o palã uºoarã de luminã a pãtruns în camerã oprindu-se pe chipul unei femei cu trãsãturi aspre. Asemenea bãtrânului chipul sãu nu schiþa nici un gest, doar vocea i s-a cutremurat: - Eu sunt conºtiinþa ta, pãtatã de sânge nevinovat. Bãrbatul simþi cã leºinã dar nu a avut timp pentru aºa ceva, cãci din nou câteva lumini i-au luat privirea, apoi un vârtej a trecut ca prin vis ºi un al treilea personaj a apãrut. De data aceasta era un bãtrân posomorât cu o faþã lungã ºi plinã de zbârcituri. Bãrbatul a glãsuit, însã vocea îi era mai domoalã ºi mai rãguºitã ca a celorlaþi: - Eu sunt judecãtorul. Lumina s-a stins din nou. De data aceasta s-a lãsat o liniºte perfectã, nici lãtratul câinilor, nici tunetele de afarã pãreau sã nu mai pãtrundã în cãsa micã. Ca ºi cum s-ar fi aflat într-o dimensiune îndepãrtatã. Senzaþia de leºin persista, nici el nu ºtia ce forþã îl mai þine în picioare. Parcã ghicindu-i gândul un scaun a aparãut din senin. Privirile celor trei îl îndemnau sã se aºeze. ÃŽn alte condiþii poate ar fi refuzat dar în acest moment simþea cã picioarele îl lasã ºi s-a supus ca un copil cuminte. Bãtrânul a fost cel dintâi care a înaintat, nici de data aceasta nu a schiþat vreun gest ca ºi cum faþa i-ar fi fost din piatrã: - Am fost desemnaþi sã te judecãm. Apoi destinul îþi va fi hotãrât. Bãrbatul privea disperat ºi nu înþelegea nimic. Parcã, undeva în depãrtare se mai auzea lãtratul alarmant al câinelui dar nu era sigur. Cu jumãtate de glas ºi cu o emoþie nebunã a întrebat: - Sã mã judecaþi? Judecãtorul a înaintat ºi el, lãsând sã i se vadã ºi mai mult cutele adânci: - Crima pe care ai comis-o este de neiertat. Sufletul tãu este de acum al diavolului. Am venit sã hotãrâm dacã îþi mai dãm o ºansã sau dacã te lãsãm pradã coºmarurilor ce o sã-þi bântuie atât viaþa cât ºi eternitatea. Lacrimile l-au cuprins din nou, o nouã vedenie îl fãcu sã tresarã. Avea mâinile pline de sânge, atâta sânge cã aporoape-i simþea durerea. - Am sã te ajut sã-þi aminteºti, s-a auzit vocea cutremurãtoare a femeii ce preferase sã rãmânã în întunericul din fundul camerei. - Sã-mi amintesc, a întrebat printre lacrimi? Fãrã sã i se dea vreun rãspuns camera s-a luminat dintr-o datã. O razã caldã a pãtruns pe geamul între deschis aducând o miasmã de aer proaspãt. A tras aer în piept de parcã ar fi fãcut-o prima oarã. Glasul vesel al lui Rene se auzea în depãrtare. Cât de dor îi era de el, cât de mult îl iubea. S-a întors aproape mecanic spre uºã sperând sã vadã chipul luminos al micuþului, dar un alt chip îl aºtepta în uºã. Faþa radioasã a soþiei ºi zâmbetul ce îl cucerise cu mulþi ani în urmã. Ar fi vrut sã o sãrute doar cã emoþiile nu îl lãsau sã facã nici cel mai mic gest. Ea s-a apropiat ca o felinã ºi s-a strecurat în braþele sale, în scurt timp Rene a intrat în încãpere urlând de bucurie: - Tati, tati, vino sã vezi ce-a fãcut Patrocle! La vederea copilului o nouã lacrimã i s-a scurs pe obraz însã fãrã nici un motiv a început sã-i urascã. ÃŽi ura cu atâta putere încât fãrã sã îºi dea seama a împins-o pe Angel lãsând-o sã se prelingã de perete: - Roger, a murmurat femeia aproape ameþitã. - M-am sãturat, ºi-a auzit propriul glas cutremurând încãperea! Din pricina ta ºi a plodului am ajuns aici. Mi-ai mâncat faima, banii... acum ce o sã mai urmeze? Ce? Din ceea ce eram uite ce am devenit. Bãrbatul a întins mânile mecanic cãtre femeia ce îl privea îngrozitã. Fãrã sã îºi poatã controla furia i le-a înfipt direct în gât: - Nu eºti cu nimic mai bunã ca celelalte, eºti chiar mai rea, continua sã strige. Rene a început sã plângã. La început a plâns înãbuºit, dar când ºi-a vãzut mama cãzutã fãrã suflu glasul lui a început sã sune a groazã. Bãrbatul ºi-a privit mâinile, erau vineþi. Iar ea, ea zãcea acolo cu ochii larg deschiºi parcã spunându-i cã-l iartã. Un nou exces de furie l-a apucat. Nu suporta sã-i mai vadã privirea aceea ce îl mângâia, nu mai suporta. S-a repezit în bucãtãrioara micã, lovindu-l fãrã sã vrea pe Rene, apoi s-a întors cu o bardã. ÃŽntr-un moment de nebunie a început ai ciopârþi corpul femeii. Copilul i-a sãrit în spate încercând sã-ºi protejeze mama, fãrã sã vrea l-a aruncat lãsându-l întins pe jos. Abia atunci, vãzând chipul alb al lui Rene, ºi-a dat seama ce-a fãcut. ÃŽntr-un gest de disperare s-a aruncat asupra pruncului dar nu mai respira. Zadarnic a încercat sã-l readucã la viaþã, dar nu se lãsa, nu se lãsa... Se zvârcolea ca un nebun când ºi-a dat seama cã încãperea se întunecase iar judecãtorii sã-i îl priveau cu indiferenþã. ªi-a ºters transpiraþia rece ºi a încercat sã îºi revinã. Nu era sigur dacã visase sau totul era real ºi cu toate astea era convins cã nu el fãcuse toate astea. Disperat ºi speriat s-a aruncat la picioarele judecãtorului: - Nu i-am ucis eu. Jur! Nu aº face niciodatã aºa ceva. Niciodatã! Nici unul dintre cei trei nu pãreau miºcaþi, dincontrã. Pe chipurile lor se citea o dezaprobare totalã. Femeia s-a arãtat în lumina, ca o dârã, ce o dãdea luna. Chipul îi era mai grotesc decât prima oarã. Era ca de cearã, galbenã iar ochii îi erau afundaþi în orbite, pãrând mai mult moartã decât vie: - Tu i-ai ucis. I-ai ucis cu sânge rece iar acum te vom judeca. Mâinile i-au rãmas încleºtate, aproape cã nu le mai simþea. Transpiraþia curgea din abundenþã dar nu o mai bãga în seamã. Ochii i-au rãmas aþintiþi asupra celor trei, îºi dãdea seama cã nu mai are de ales. S-a resemnat în faþa destinului cumplit pe care i l-a ales soarta. Spiritele s-au aºezat confortabil pe niºte scaune invizibile. Ceea ce avea sã urmeze avea sã-i schimbe viaþa într-un fel sau altul. * Stafiile s-au fãcut comode, de undeva din neant a aparut un dosar gros cu file vechi ce miroseau a mucegai. Judecãtorul l-a rãsfoit cu grijã oprindu-se asupra unei pagini. A citit câteva rânduri apoi s-a încruntat, fãcând ca cutele de pe chipul sãu sã se adânceascã ºi mai mult. Femeia a aruncat o privirea ºi a rãmas aproape înmãrmuritã: - Atâtea femei, a murmurat ca pentru sine. Bãrbatul simþea din nou cã leºinã, parcã simþea despre ce e vorba. ÃŽn minte i-au apãrut zeci de chipuri feminine. Pe multe le cunoºtea, pe altele doar ºi le amintea. Dar cine ar mai fi reþinut atâtea chipuri ce i-au trecut pragul de-a lungul anilor. Un alt chip, distins, a rãmas întipãrit în retinã. Femeia cu buze atât de moi ºi de vinete, ca un apus ce venea mult prea târziu; ochii îi erau aproape albi, asta ºi din pricina luminii ce-i cãdea pe faþã, lãsând sã se vadã urmele bãtrâneþii. Pe aceasta o recunoºtea, era cea ce-i dãduse atât viaþã cât ºi dragoste. Fusese cel mai de temut aliat al sãu ºi tot timpul i-a fost alãturi orice s-ari fi întâmplat. Poate cã el greºise faþã de ea ca orice copil neastâmpãrat însã amintirea era mereu vie în sufletul sãu, ºi o iubea aºa cum merita chiar dacã nu i-o arãtase niciodatã. De multe ori o privise ca pe una din „victimele” sale, ºi de tot atâtea ori îi pãrea rãu cã o face sã îndure atâtea. Chipul blajin al femeii a mai rãmas doar câteva secunde, încercând, parcã, sã-i aducã alinarea de care avea atâta nevoie în acele momente. Apoi totul a dispãrut ºi s-a întors în dormitorul ce acum era atât de mic ºi de neîncãpãtor, iar în faþa sa stãteau cãlãii acelor clipe. Cu greu ºi-a ºters broboanele reci de transpiraþie. ÃŽntr-un gest necontrolat a cãutat o þigarã pe care a ºi aprins-o. S-a lãsat pe scaun trãgând cu o poftã bonlavã din foietajul subþire. Parcã se simþea mai liniºtit. Stafiile încã cercetau dosarul, cãutând sã-l compromitã tot mai mult, putea sã vadã asta în ochii reci ce nici mãcar nu catadicseau sã-l priveascã. ÃŽn cele din urmã judecãtorul s-a ridicat plimbându-se nervos prin camerã. Ochii lui s-au oprit pe o paginã anume ce pãrea cã-l tulburã. ªi-a întors privirea strãfulgerãtoare spre el, fãcându-l sã scape þigara printre degete. Vocea judecãtorului nu mai era calmã ºi nici rãguºitã, pãrea cã se aude de undeva din fundul pãmântului ºi cu toate astea rãsuna ca ºi cum nu ar fi fost mai departe de câþiva paºi: - Þi-o aminteºti pe Anna Slotar? Bãrbatul pãrea sã caute printre amintiri în tim ce s-a aplecat sã culeagã de pe duºumea þigara. Singurul lucru ce îi venea în memorie era glasul soþiei ce îl muºtruluia. A alungat gândul ºi s-a concentrat asupra numelui rostit de judecãtor. Femeia s-a ridicat ºi i s-a adresat cu o voce mieroasã ce aproape cã îl fãcea sã se cutremure: - Poate þi-o aminteºti mai bine sub numele de, Cherry. O nouã amintire l-a tulburat. Femeia aceea diabolicã ce se bãga în patul sãu ori de câte ori avea o ocazie ºi uneltea tot felul de planuri pentru al îndepãrta de Angel. Toate astea l-au fãcut sã scape un oftat prelung ºi chinuitor: - Mi-o amintesc, a spus cu jumãtate de glas. - Ah, a exclamat bãtrânul cu chip de cearã! Nu a fost ea cea care þi-a dictat întreaga viaþã, nu a fost ea cea care te-a împins spre crimã, a interogat cu o voce crudã dar calmã? - Nu îmi amintesc, a venit rãspunsul promt al bãrbatului. Femeia a levitat în jurul sãu lãsând sã i se vadã coapsele zbârcite ºi mult prea albe: - Pãi, se ne amintim atunci... ªi fãrã sã mai audã altceva s-a trezit în încãpera micã ºi modestã din apartamentul sãu din Londra. Cherry stãtea întinsã pe pat lãsând sã i se vadã goliciunea în toatã spelndoarea ei. Nu mai era tânãrã dar încã arãta bine, iar ochii aceia de un albastru intens i-ar fi furat minþile oricãrui bãrbat. Camera era slab luminatã, doar douã lumânãri îndrãzneau sã tulbure întunericul ce se lãsase dincolo de ferestre. Bãrbatul ºi-a lãsat capul pe coapsele amantei, lãsându-se dezmierdat de degetele ei lungi ºi firave: - Iubitul meu, i-a rostit cu o voce suavã ce trãda o dragoste nemãrginitã. ªtii cã nu îmi place sã te sâcâi dar nu crezi cã te-ai plafonat în locul acela? Departe de mine ºi de toate iubitele tale? Pãrãseºte-o, Roger! Nu ºtiu de ce ea meritã toatã atenþia ta iar pe mine m-ai uitat cu totul. Abia dacã te mai vãd. Roger s-a lãsat ºi mai mult dezmierdat plãcându-i atingerea finã ºi catifelatã. Nu îndrãznea sã strice acel moment de intimitate ce îi fãcea o deosebitã plãcere. S-a întors spre femeie ºi a strâns-o în braþe cu putere acoperindu-i trupul cu sãrutãri fierbinþi, sperând astfel cã o va uita de cea ce îl aºtepta acasã. Dar Cherry nu i-a dat rãgaz sã uite. L-a împins violent ºi s-a ridicat aprinzându-ºi, cu delicateþe, o þigarã lungã de culoare închisã: - ÃŽntotdeuna încerci sã îmi astupi gura, s-a revoltat ea. Niciodatã nu eºti concret. Te bucuri de trupul meu dar niciodatã nu dai nimic la schimb, nici mãcar o vorbã. Bãrbatul simþea cum o stare de nervozitate îi pune stãpânire pe întrg trupul. Fãrã nici o vorbã ºi-a pus hainele pe el ºi a dat sã iasã, dar mâna finã a amantei l-a prins la timp: - Doar nu vrei sã fugi? ÃŽntotdeauna faci aºa. S-a smucit din strâmtoare ºi fãrã sã îºi dea seama a lovit-o violent peste faþã: - Doar o femeie ca toate femeile, a bombãnit nervos. ÃŽn timp ce se grãbea spre uºã imaginea devenea tot mai întunecatã dându-ºi seama cã încã se aflã în micul dormitor. Privirile celor trei erau aþintite asupra lui, nu trãdau nimic, nici urã, nici compasiunie, erau ca de obicei, reci ºi fãrã de înþeles. Femeia a mai levitat în jurul sãu pentru un timp, timp în care cei doi bãrbaþi studiau cu atenþie dosarul gros ºi prãfuit. Dintr-o datã s-a auzit o bubuiturã ºi o scânteie a apãrut luminând pentru o clipã chipurile celor trei, nici unul nu a fost surprins, doar el a rãmas uimit. Din acea luminã s-a conturat un trup femeiesc, mlãdios, acoperit cu o rochie de dantelã de un alb sidefat ce aproape cã îþi lua ochii. Când ºi-a întors chipul cãtre el, a observat cã-i zâmbea prieteneºte, iar în ochi i se citea compasiunea. Era o tânãrã, destul de frumoasã, doar aura diafanã din jurul trupului îi trãda trecerea în nefiinþã. Bãrbatul a înþeles imediat era vorba de un alt spirit: - Nu e drept, a þipat nou venita. Sã judecaþi astfel un om ºi sã nu-i chemaþi apãrãtorul. Asta este blasfemie, apoi s-a întors cãtre el ºi s-a prezentat cu drãgãlãºenie: - Sunt Aurora, apãrãtoarea ta. Roger începea sã se simtã ceva mai bine, acum parcã, balanþa era mai echilibratã. I-a mulþumit din priviri ºi s-a lãsat pe spãtarul scaunului aprinzându-ºi o nouã þigarã. Fantoma ce tot levita în jurul sãu s-a oprit pentru o clipã studiind chipul Aurorei: - Una nouã, a spus maliþios. Nu ne va fi prea greu. Roger simþea cã îi îngheaþã sângele, un frig de nestãvilit îl cuprindea încet, încet. ÃŽnsã senzaþia a dispãrut repede, odatã cu vocea rece ºi rãguºitã a judecãtorului: - Roger D’ubois, acum cã þi-a venit apãrãtorul putem merge mai departe. Pagina ºase sute patruzeci ºi opt, din Cartea Vieþii spune cã în urmã cu trei ani ai obligat-o pe Angel sã avorteze un copil. Bãrbatul ºi-a ridicat repede ochii încercând sã surpindã mãcar un gest al apãrãtorului. Acea amintire se derula uºor în mintea sa ca un film prost ce rula de prea multe ori. Bãtrânul cu chip ca de cearã i-a distras atenþia: - Priveºte! ªi-a arcuit degetul într-o rotire perfectã ºi o luminã gãlbuie, palidã a apãrut deasupra capului sãu. Din acea luminã se contura un chip micuþ al unei fetiþe ce semãna atât de mult cu micul Rene. Avea un zâmbet zeiesc ºi o privirea luminoasã, iar glasul îi era aproape perfect: - Acesta era copilul ce trebuia sã se nascã, a spus apãsat ºi strângând pumnul, ca ºi cum ar fi luat fetiþa în mâna sa, imaginea a dispãrut. - Aºa este, a recunoscut cu jumãtate de voce. Aurora s-a ridicat în faþa judecãtorilor ºi a luat cuvântul: - Nu este relevant ceea ce încercaþi sã arãtaþi. Mulþi oameni preferã aceastã variantã. Nici unul dintre cei trei nu i-a dat vreo atenþie de parcã nici nu o auzeau. Femeia a fost urmãtoarea ce a deschis cartea. Dupã câteva minute de liniºte chipul i-a trãdat o uºoarã tresãrire ºi mai apoi un sentiment de compasiune: - Priveºte, a spus pe un ton plângãreþ. O altã imagine apãrea acum, de data asta mai mare. Se integrase în acea luminã ca ºi cum ar fi fost acolo, ca ºi cum ar fi putut atinge, însã el era doar un musafir nevãzut ºi nesimþit. Angel stãtea pe marginea patului ºi þinea la piept un manuscris. ÃŽl rãsfoia cu plãcere ºi din când în când o lacrimã îi curgea pe faþã. Bãrbatul s-a apropiat pentru a citit titlul mansucrisului. Era cartea pe care cu câþiva ani în urmã a publicat-o cu greu, dar i-a adus multã satisfacþie atunci când a reuºit. κi amintea câte pãtimise din pricina acelei cãrþi, dar bucuria a fost imensã atunci când fanii sãi au ajuns sã o citeascã. A alungat acest gând ºi a privit spre Angel. Lângã ea avea mai multe hãinuþe, ºi ace. Unele nu erau terminate, dar dupã buricele degetelor, înþepate ºi pline de sânge, a înþeles cã chiar ea le cosea. Apoi imaginea s-a mutat în biroul unui editor, acolo Angel plângea din rãsputeri ºi îl ruga pe bãrbat sã primeascã banii pe care i-a fãcut cu greu, pentru a-i publica cartea soþului. Dupã o umilinþã cumplitã bãrbatul a acceptat: - S-a sacrificat pentru tine, l-a readus la realitatea glasul femeii. A muncit luni în ºir ca tu sã îþi publici cartea ºi nu a scos nici un cuvânt, lãsându-te sã crezi cã ai reuºit de unul singur. Aurora s-a ºi bãgat în discuþie. De data aceasta pãrea nervoasã iar glasul i se auzea precum un tunet: - Oare nu asta este datoria oricãrei femei? Nu trebuie sã ne ajutãm soþii ºi soþiile atunci când au nevoie de ajutor? Judecãtorul a bãtut în masa invizibilã ºi s-a ridicat nervos: - Cine a trimis-o pe asta aici? Nu vezi cã încercãm sã-i salvãm sufletul? Aurora pãrea sã nu se teamã de vorbele cutatului însã s-a aºezat lângã Roger ca un copil cuminte: - Mult mai bine, a spus liniºtit judecãtorul. Tu eºti aici pentru a te asigura cã procesul este corect, nu ai voie sã intervii. Femeia ºi-a lãsat privirea în pãmânt admiþând astfel cã a greºit. Dar aceastã greºealã era un avantaj pentru Roger care a prins curaj ºi a spus: - Nu aveam de unde sã ºtiu, ea nu îmi spunea niciodatã nimic. Nimic! Femeia s-a apropiat de el ºi l-a privit atât de intens în ochi încât mii de amintiri l-au invadat. Vedea acum fiecare zi în care ºi-a bãtut soþia dintr-un motiv sau altul. Când imaginile au dispãrut s-a simþit epuizat, ca ºi cum pânã atunci ar fi muncit câineºte. A scos un oftat profund ºi a încercat sã se facã comod. - De asta nu îþi spunea nimic, s-a auzit femeia. Pentru cã îi era teamã. Un pâlc de lacrimi i-au înconjurat obrajii pe care îi simþea atât de fierbinþi. Simþea fiecare palmã pe care i-a dat-o pe propriul trup, acea durere era atât de.... Sfâºâiat de durere aproape cã a leºinat, doar vocea cutremurãtoare a celei dintâi stafii l-a fãcut sã îºi revinã: - ªi nu este singura pe care ai umilit-o. Pentru tine femeile nu au fost decât un motiv de batjocurã sau cineva de care te puteai folosi. Te-ai folosit de ele într-o manierã meschinã ce l-ar face ºi pe cel mai rãu om sã pãleascã pe lângã tine. Nu ºtiu dacã meriþi iertarea, nu ºtiu nici dacã þi-o voi acorda. ÃŽnsã, de va fi sã obþii graþierea la cea mai micã abatere vei arde în iad. Ochii bãrbatului erau plini de lacrimi. Nu mai auzea ce spun stafiile cu toate cã le auzea ºuºotind, doar mâna rece a Aurorei ce îi mângâia creºtetul, îi mai alina din acel nestâmpãr. Dupã o clipã, ce i-a pãrut o veºnicie, i-a vãzut pe cei trei strângându-ºi lucrurile invizibile, apoi dosarul a dispãrut. Doar judecãtorul a rãmas privindu-l cu acelaºi aer rece ºi distant. Din mâneca hainei a scos un ciocãnel ºi a bãtut de trei ori în aerul rece, care s-a rãspândit pe loc: - De tine depinde dacã vei obþine graþierea sau nu. Cu acestea fiind spuse fantasmele au început sã disparã una câte una, lãsând în urma lor un aer de nerespirat. Camera a început sã se lumineze ºi sã se mãreascã pânã a ajuns la dimensiunile normale. ÃŽn mijlocul încãperii se afla un brad cu multe zorzoane iar de lângã brad, Rene îl privea uºor speriat. Roger ºi-a aþintit privirea asupra fiului ºi s-a aruncat asupra lui acoperindu-l cu sãrutãri. Din uºã Angel îl privea fãrã sã înþeleagã: - Te simþi bine, a murmurat ea, parcã fiindu-i teamã sã mai scoatã ºi alte sunete? Bãrbatul a lãsat copilul ce ºi s-a îndreptat spre ea. Era aºa de frumoasã, cum nu o mai vãzuse vreodatã. Iar rochiia aceea de un verde smarald îi venea ca turnatã: - Nu am sã te mai rãnesc niciodatã, a spus cu vocea sfâºiatã de emoþie. Ai sã vezi totul se va schimba. A simþit cum femeia îl strânge cu blândeþe aºa cum nu o mai fãcuse vreodatã. O lacrimã s-a prelins pe obrajul ei unindu-se cu lacrima lui. A sãrutat-o nebuneºte, dându-ºi seama cã doar de ea avea nevoie pentru a fi fericit, apoi într-un exces de bucurie a spus: - Ar trebui sã-l invitãm ºi pe Azor, alãturi de Patrocle la masã. Angel a zâmbit: - ªi cine e Azor?  Sfârºit  Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE