FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Emanuel Cristescu
Astăzi prima propoziție

Este o contradicție în termeni și un mod otovist de impercepție a unei stări de fapt și de spirit încercarea distinsului domn Corneliu Traian Atanasiu, manifestată într-un text exemplificativ pentru titlul său și anume „Ecomaculatura”

Lipsa de valoare de adevăr și lipsa de valoare stilistică ale acestui „eseu” voit a fi denigrator ies la iveală, precum păduchele în frunte, de la primele cuvinte.

Să ne amuzăm un pic, înainte de a depune acest text în borcanul cu formol al excrescențelor nonliterare, spre conservare întru studiul patotextelor intratabile în spațiul logicii. Când compilează domnia sa are chiar stofă de eseist. Când este obligat să fie original, din păcate, pe lumină, el calcă în toate gropile reale ori imaginare pe care spațiul așa zis guttenbergian, virtual în cazul de față, i le oferă.

Așadar, „E ceva putred în conștiința celor adunați pe acest site.” scrie imprudentul domn, excedat se pare de povara unei imposibil de făcut investigații ca urmare a neadecvării sale la context. Trecând peste „e ceva” care intelectualicește s-ar fi scris „este ceva” să vedem ce spune această primă groapă textuală. Cu o conotație, posibil, voit hamletiană, improvizatul investigator de conștiințe, încearcă o judecată de valoare. O ștachetă mult prea ridicată pentru domnia sa în această insolită inițiativă. Adică o simplă impresie a domniei sale ar trebui luată în serios și ridicată la rang de evaluare. Probabil și-ar dori să înțelegem și vreo componentă științifică în această propoziție. Dacă ar fi să o luăm metaforic, zicerea de mai sus este un truism. O banalitate. Nu există act, fapt sau entitate pentru care, metaforic, să nu putem afirma „este ceva putred în….. (punctele de suspensie pot fi înlocuite cu extrem de multe cuvinte ca de exemplu, cunoscuta Danemarca, pădure, vreasc, teorie, Corneliu Traian Atanasiu, imprudență, Europeea, conștiință, etc) Despre lipsa de originalitate ar fi inutil să mai vorbesc. După cum vedem, metaforic, respectiv stilistic avem de-a face cu …NIMIC.

Să abordăm și valoarea de adevăr a zicerii. Ca să te apropii de conștiința individuală ori colectivă este nevoie de atât de multe cunoștințe de specialitate, interdisciplinare, transdisciplinare, științe cognitive și câte și mai câte. Acestea pentru cineva care se ia în serios, care își propune un minimum de rigoare. Pe ce bază face distinsul nostru coleg această apreciere „otovist㔠cum spuneam mai sus? Pe baze statistice? Pe baza studiului textelor membrilor, pe bază de exemple textuale? Ei ași! „Conștiinț-metrul” său este singura bază. Un fel de manelism axiologic in nuce. Apoi face inferența ilogică spunând „conștiința celor adunați pe acest site” Pe care evoluează și el. Probabil o excesivă autoinvestigție l-ar fi putut conduce la generalizarea de mai sus însă, ca orice generalizare bazată pe raționamente de tip deductiv, este suficient o simplă propoziție contrară și toată teoria cade. De exemplu, oricât de multe lebede albe am vedea nu putem face afirmația că toate lebedele sunt albe însă o singură lebădă neagră dacă vedem suntem îndreptățiți să afirmăm că nu toate lebedele sunt negre. Mutatis mutandis, câte carențe logice și nu numai, trebuie să aibă un text pentru a se afirma, extensiv, pe de o parte și inclusiv, pe de alta „E ceva putred în conștiința celor adunați pe acest site.” Eu i-aș putea replica simplu că în conștiința domniei sale, de om adunat pe acest site, nu este nimic putred, și toată valoarea de adevăr a propoziției se duce pe apa sâmbetei. Asta dacă nu cumva, voi fi având dreptate în ipoteza avansată, și anume, că domnia sa se va fi investigat și va fi fost ajuns la concluzia de mai sus, evident riscant, doar pe baza acelei investigații. În acest caz, probabil, pentru a păstra valoarea de adevăr a propoziției ar trebui să nu ostenească în a ne demonstra că de fapt este ceva putred în conștiința domniei sale.
Dacă timpul îmi va permite, tot așa, în joacă, spre amuzament, voi trece și la a doua propoziție, un fel de arie a calomniei în variante atanasciană. Propoziția „Și asta mai ales pentru că sînt o adunătură dependentă de un mesaj lipsit de orice consistență.” O propoziție care denotă cât de departe se poate situa cineva față de un concept pe care nu-l poate înțelege, și la ce „arme” se poate recurge pentru a susține o opinie complet falsă și nefondată.

Cred că ne-am amuzat destul, până acum, pe marginea primei propoziții din textul Ecomaculatura scris de către distinsul eseist Corneliu Traian Atanasiu.

Scriind cele de mai sus mi-am amintit o maximă a lui Adenauer : toții trăim sub același cer dar nu toți avem același orizont.

Poate va urma.

PS. Sper să vadă onoratul nostru conviv că textul și numai textul domniei sale a făcut obiectul amuzamentului meu
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Interesanta aplecarea lui nea Cornel pe altarul masochismului aplicat. O fura en fanfare de fiecare data, dar nu se lasa neam. Tot incearca si incearca sa prinda un verb mai viril cu care sa duca in postludiu ineptiile care ii chinuie noptile cu luna . Tot ii pute si il indispune acest site si politica sa editoriala. In loc sa-si vada de eseurile laborioase, distinsul sare la creasta pintenog. Sunt curios de ce o face. Chiar foarte curios. Asa cum spuneati si dvs, d-le Cristescu, tocmai am citit un text realmente extraordinar pe acest site de ,,adunati'. Este vorba de textul Ioanei Grigore Barac. Baby, adica.
Sunt curios cand va putea egala macar un space din acel text.
Sincer, cred ca nea Cornel se imbata. Nu poate sa mai mearga cu rolele si de aceea are insomnii. Drept pentru care cloceste. Cand rasare soarele, in locul erectiei de dimineata, se trezeste cu o polutie hermeneutica. Si cand te gandesti ca aspirina saracului nu este compensata. Sau poate ca este, dracu mai stie.
Nea Cornele, hai sa ne-mpacam....
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-01-25 23:12:14
         
 
 
Nu e cazul să vă supărați că nu sinteți amuzant. Vă puteți opinti în continuare, doar ați promis un ciclu. Mă mir că scrieți cu graba pe care, de fapt, o tot incriminați. Nu poate ieși decît ceva scrîșnit, cu lungimi inutile și mers din șanț în șanț, aștept o epigramă.

Nu mai scrieți la mînie, umorul nu se potrivește cu gîfîiala. Găsiți un minim echilibru, nu mă puteți lua de guler, ca în propoziția următoarea să-mi spuneți Excelență. Un text nu e doar o izbucnire emoțională incontrolabilă. Credeți-mă.

Sau poate spiritul Europeeea v-a anihilat cu totul spiritualitatea.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-25 22:49:34
         
 
  Ajungem poate și la pește. Însă mai frgezim textele domniei voastre. Nu știați? Descărcările de catecolamină frăgezesc bine carnea textuală. Și apoi de ce a tâta grabă? Că doar avem o a doua propoziție, un monument de "scriitură" delaționist-impudică. O propoziție pentru care nu SMURD-ul europeic ar trebui chemat ci mai degrabă ecarisjul stilistic dacă nu cumva vreun specialist în rabie textuală.

Cum poate domnia voastră să afirme așa de-mboulea că membrii acestui site "sînt o adunătură". Ce calificare are Corneliu Traian Atanasisu să-și permită o asemenea afirmație insolentă? Aud? Excelență, vedeți cum vă trădează subconștientul? Dacă aveți dificultăți de înțelegere vă va spune psihologul Carlea cum. Mediul proxim. Acolo este cauza. Aici vedem doar efectul. Sigur eu mă amuz. Dar domnia voastră ar trebui să plângă. Poate pe la Strehaia se mai folosește un asemenea limbaj neecoliterar? Vedți de ce este nevoie de ecoliteratură. Pentru că nu avem un Protocol de la Kyoto și în literatură. Și e mare nevoie. Mai ales pentru texte ca Ecomaculatura domniei voastre pentru care recycle bin nu este suficient!

Poate va urma. Însă mă îndoiesc de faptul că astfel de texte merită a fi luate în seamă.

 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-25 21:18:59
         
 
 
Starea pe care o comunică textele dv. este stenahoria. Plictiseala de moarte. Înțeleg de ce îl considerați un talent pe ex. Scremerile lui sînt mai zvăpăiate, n-au această premeditare neputincioasă față de ce îi cade greu la stomac, pînă la urmă chiar își dă drumul, chiar dacă pe el.

Dar cînd ajungeți la propoziția cu peștele? În al cîtelea volum?

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-25 14:47:29
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE