PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
MAFIA UNIVERSITARA Text postat de nino ionica “Un câine cum latră, ceilalţi câini după el se iau.” (Proverb) Când foloseam cuvântul mafie cu zeci de ani în urmă, ne gândeam fără să vrem la mafia italiană sau la Casa nostra, la acţiuni pe care le vedeam în filmele cu mafioţi italieni şi americani. Astăzi vorbim despre o mafie românească, despre structuri mafiote ale căror protagonişti şi acţiuni poartă sigla made in Romania. Faptul este cunoscut până la cele mai înalte instituţii ale statului. Fenomenul a penetrat aproape orice segment al societăţii şi nu poate fi eradicat decât luând barda şi tăind în carne vie. Dar cine s-o facă? Cine are interesul să stopeze fenomenul? Nimeni. Există în lumea universitarilor o serie de specii care sunt greu de descris în termeni academici. Cameleonii, fariseii, impostorii, plagiatorii, lingăii, pupincuriştii, jigodiile şi frustraţii sunt doar o parte din speciile care au populat universităţile româneşti. Aceste categorii s-au organizat în structuri mafiote cu ierarhii bine precizate şi titluri academice fără acoperire profesională, structuri care controlează absolut totul în mediul universitar, de la stabilirea salariului la promovarea membrilor care cotizează la aceste structuri. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Stiinţifice întreţine şi încurajează aceste structuri fără de care o armată de funcţionari din minister n-ar funcţiona. Ar trebui tomuri de hârtie pentru a prezenta numai în rezumat faptele acestor structuri mafiote, motiv pentru care mă voi limita la câteva personaje reprezentative pentru fiecare categorie, personaje care trăiesc în mediul academic craiovean. Comportamentul lor este de mafioţi necalificaţi pentru că încalcă voit legea fără să le pese că vor fi pedepsiţi. Mafia universitară cooperează cu Mafia din Justiţie făcându-si servicii reciproce. Judecători de la instanţele craiovene, procurori de la parchetele din Craiova, sunt doctoranzi la Facultatea de drept a Universităţii din Craiova, sunt profesori cu posturi la cumul (cazul judecătorului Dan Spînu de la Curtea de apel Craiova), urmează cursuri de master , au copiii şi nepoţii studenţi la facultăţile de stat din Craiova. Ca urmare îşi servesc cu sârg stăpânii, ling mâna care îi plăteşte. Modul cum lucrează cele două mafii îl voi exemplifica prin fapte concrete într-un capitol special dedicat mafiei din justitie. NASII Naşul în înţelesul mafiot al cuvântului, este o persoană care conduce o structură mult mai puternică decât amărâtele de găşti care s-au format prin universităţile româneşti. La noi din nefericire există o categorie de indivizi ajunşi prin mila lui Dumnezeu şefi de catedre, decani, prorectori, rectori etc. şi care au comportamentul naşului dar sunt atât de mediocrii şi incompetenţi că la o primă cercetare penală o iau la fugă. Voi folosi cuvântul naş cu înţelesul lui firesc: cel care a purtat lumânările la cununie, cel care a botezat copii cuiva. Si m-am oprit la această categorie de indivizi pentru a ilustra până la ce nivel a fost distorsionat sufletul unor indivizi numai pentru a-şi atinge scopurile meschine. Universităţile s-au umplut de cupluri naş-fin şi nu este un lucru rău în asta. Rău este că naşul este în stare să-şi calce în picioare tata, mama, finii numai pentru a parveni, pentru a-şi umple mai bine tubul digestiv. La nivelul facultăţilor de profil tehnic din Craiova deja sunt celebre duelurile Marian Gheorghe - Cârstea Ion şi Lungu Romulus-Preotu Octavian, cu primii având rol de naşi. Naşii au dat în judecată fini şi având şi funcţii de şefi de catedră, şi-au folosit funcţiile şi influenţa pentru a tortura psihic şi distruge fizic pe finii lor. Fenomenul în sine este normal dacă s-ar desfăşura în stil fair-play dar când tu naş, profiţi de funcţia de şef de catedră ca să loveşti în finul tău, prin refuzul de a-i recunoaşte drepturile conferite de lege, fenomenul este condamnabil şi trebuie tratat ca o boală. Leacul este unul : cei care au transformat o părticică dintr-o instituţie de stat într-o feudă personală, cei care îşi folosesc funcţia ca instrument de tortură psihică trebuiesc daţi afară şi trimişi acolo unde este locul infractorilor. NASUL MARIAN GHEORGHE Fiecare ţară are regiuni ai căror indivizi au anumite particularităţi native atât la nivel comportamental cât şi la nivel intelectual. Citeam pe vremuri cu mult nesaţ cărţile despre muschetari şi identificai câte un erou care după temperament şi limbaj ştiai din ce regiune vine : este gascon, sau este parizian. In America de azi recunoşti un texan după felul în care vorbeşte. Si noi avem moldoveni, ardeleni, olteni etc. care au particularităţi specifice în gândire şi în obiceiuri tradiţionale. Despre ardeleni se spune că gândesc încet dar asta nu înseamnă că gândesc bine tot timpul, cum de altfel se poate întâmpla şi la olteni. Despre oltenii se spune că sunt temperamentali, iuţi la mânie şi câte alte trăsături pozitive sau negative nu identifici la fiecare categorie. Marian Gheorghe (M.G.) este un ardelean care gândeşte încet dar defectuos. El a încercat să-şi suplinească zestrea intelectuală limitată prin eforturi considerabile, fără să înţeleagă că natura nu poate fi forţată dincolo de anumite limite. Inteligenţa nativă pe care o au unii oameni nu poate fi înlocuită cu muncă. Sigur că un om inteligent care nu munceşte pierde mai mult în viaţă decât unul mai puţin dotat cu intelect dar care munceşte mult. L-am pus naş gândind că este ardelean cu minte înceată dar cu coloană vertebrală. De unde să ştiu caracterul acestui individ, de unde să ştiu că acest individ calcă totul în picioare pentru a intra în graţiile unuia cu putere cum era Cernian Oleg la un moment dat. L-am ales naş crezând că va fi un coleg şi un prieten. O alegere nefericită pentru că servilismul, slugărnicia acestui individ faţă de şeful său Cernian Oleg sunt proverbiale. Când am plecat ca bursier NATO în 1998 la Politehnica din Milano, Marian Gheorghe care îndeplinea funcţia de şef de catedră, făcea informări pe ascuns, una din acestea intrând în posesia mea prin bunăvoinţa şefului secţiei judiciare de la Secţia 4 Poliţie Craiova. Limbajul suburban, caracterul josnic al acestui individ în acest document numit INFORMARE mi-a dovedit fără echivoc că am gresit numai şi pentru faptul că am stat de vorbă cu un asemenea cetăţean. M-a muşcat o dată de fund, m-a muşcat a doua oară dar când am văzut insistenţa paranoică a acestui individ de a mă urmări pentru a-mi vâna greşelile şi a lovi în mine şi familia mea, un individ care se crede un fel de dumnezeu pe pământ, am început să mă apăr. Şi aşa am ajuns în anul 2006 să fiu dat în judecată de profesorul Marian Gheorghe pentru calomnie şi insultă. Intr-un proces civil am arătat că acest individ ajuns şef de catedră prin mila lui Dumnezeu, nu mai are discernământul propriilor fapte şi că este un cameleon. In mintea lui înceţoşată de ură, individul nu a sesizat că tot ce am afirmat despre despre el a fost susţinut cu înscrisuri care nu au nevoie de vorbe. Am susţinut că M.G. a ajuns şef de catedră prin “mila lui Dumnezeu”. Omul s-a simţit profund lezat privind inteligenţa sa nativă. Probabil că nu a citit nici cronicarii români, nici Istoria lui Bălcescu ca să înţeleagă că nu a fost domnitor român care să nu spună “ ... ajuns domnitor prin mila lui Dumnezeu”. Asocierea cu divinitatea nu era o jignire pentru oamenii mari pentru că în fond nimeni nu a ajuns într-o poziţie privilegiată în societate decât prin mila lui Dumnezeu care a ales unul dintre supuşii sai să păstorească o turmă de credincioşi. Rău este când alesul nu se ridică la înălţimea postului dar el va plăti în faţa unui Dumnezeu care nu iartă răul. Am susţinut că M.G. este cameleon şi individul a început să se plângă la toţi că este insultat. Insă posed o parte din aprecierile elogioase la adresa mea pe căre le făcea acest individ înainte de 1989 şi după. Atunci însă când mentorul său spiritual Cernian Oleg i-a comandat “loveşte tu în Cârstea”, individul a sărit în sus de bucurie că în sfârşit şeful său l-a băgat în seamă. Si a trecut la îndeplinirea ordinului cu un zel, cu o sârguinţă demnă de alte cauze mai nobile decât de a da în finul tău. Copilul lui era student la secţia de calculatoare şi avea examen cu Cernian Oleg dar asta nu–l scuză de ceea ce a făcut acest individ numai să intre în graţiile unui Cernian Oleg, individ care nu a reuşit în 34 de ani să obţină titlul de doctor. Am susţinut că M.G. nu mai are discernământul propriilor fapte şi că laşitatea lui este proverbială. După ce în anul 2004 a informat eronat conducerea Facultăţii de Automatică şi conducerea Universităţii privind modul de apreciere al studenţilor la o disciplină pe care eu am predat-o, acest individ fără coloană vertebrală m-a acuzat pe mine de lipsă de comunicare cu studenţii. Am înţeles încă o dată că individul ori nu ştie ce face, ori este un laş ordinar care fuge de răspundere. Cum s-a terminat procesul în justiţie? Am fost achitat la prima instanţă dosar 1241/P/2006. A făcut sau nu recurs naşul, nu ştiu, până în acest moment întrucât nu am primit citaţie. In ura sa arhicunoscută faţă de persoana mea, naşul nu s-a mulţumit numai cu acţionarea mea în justiţie pentru insultă şi calomnie, ci a făcut o plângere la Senatul Universităţii din Craiova şi a cerut sancţionarea mea. O echipă din prorectorul Panea Ion, decanul Popescu Dan şi liderul de sindicat Bâzdoacă, cu un zel demn de cauze mai nobile, au trecut la efectuarea cercetării « faptei » şi au propus imediat sancţionarea mea pe 13 martie, iar pe 14 martie rectorul Ion Vladimirescu a emis decizia de sancţionare a subsemnatului. Prin sentinţa judecătorească a Tribunalului Dolj în dosarul 762/CM/2006, s-a anulat decizia de sancţionare emisă de rector. Că va face recurs sau nu, este mai puţin important. DUMI Prietenii îl alină cu numele DUMI dar numele lui adevărat este Burdescu Dan Dumitru. Acesta poate să-şi atârne orice titluri în coada numelui său pentru că rămâne ce a fost : un mediocru ilustru. Iniţial a dat examen de admitere la Facultatea de Electrotehnică şi nu a putut intra. Pe vremea lui Ceauşescu selecţia era riguroasă şi intrau cei care ştiau carte şi nu ca acum, mulţi analfabeţi. Individul a intrat la Facultatea de Matematică din Craiova în perioada în care erau şi examene orale de admitere, după care s-a transferat la secţia de automatică. Aşa a devenit absolvent al Facultăţii de electrotehnică din Craiova, secţia automatică. Prin anii 1982-83 acest individ asista la examenele mele şi a reuşit să influenţeze aprecierea unor studenţi prin mijloace murdare. Am aflat că mama sa obţinea avantaje materiale de pe urma studenţilor care aveau examen cu mine iar Burdescu Dan mă asista. Când am aflat aceste fapte murdare, am făcut plângere la parchet. Procurorul Farc de la procuratura din Craiova, prieten cu familia Burdescu, a instrumentat cazul şi împreună cu decanul facultăţii de electrotehnică, m-au rugat să stopez acţiunea invocând că “este un coleg de-al nostru”. L-am iertat dar vorba românului: “Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”. Tatăl lui a fost doctor chirurg în Craiova şi unul din candidaţii la primăria Craiova în perioada postdecembristă. Dumi însă a obţinut titluri peste titluri în condiţiile în care plagiatul celebru al acestuia după cartea profesorului Creţu de la Politehnica Timişoara a făcut înconjurul ţării. Au apărut pe Internet pagini întregi din plagiat şi deşi bănui cine ar fi fost în spatele acestei acţiuni, mă abţin. Cert este că eu am sesizat conducerea Universităţii despre ce se difuza pe Internet iar fostul decan Răsvan Vladimir, un susţinător al lui Dumi în realizarea profesională a acestuia, mi-a răspuns că nu ia în seamă anonime. Logica defectuoasă a acestui fost decan este notorie iar argumentul său cu anonimatul dezonorează genul literar numit comedie: eu am semnat sesizarea pe care am făcut-o iar fapta exista. Curat murdar, profesore Burdescu D-tru. DE CE MĂ ALUNGI RĂSVANE? Profesorul Răsvan Vladimir, evreu român, este individul care merită o atenţie specială pentru că fără el, fără manifestările sale paranoice nu ar fi existat nicio faptă din cele descrise în această carte, nu ar fi existat această carte. Moralitatea acestui individ este zero. După revoluţie şi până în anul 2004 a ocupat funcţia de decan, profitând ca şi alţii de un vid de legi şi de o conjunctură favorabilă care l-a propulsat într-un scaun mare pentru un om mic. Nu mă pot pronunţa asupra pregătirii lui profesionale pentru că domeniile noastre de competenţă sunt divergente dar caracterul său, josnicia faptelor, opacitatea şi ura faţă de mine, insistenţa cu care m-a urmărit zeci de ani pentru a mă distruge, îl situează în sfera patologicului. Câteva acţiuni ale acestuia merită să fie prezentate pentru că dovedesc fără echivoc că ura poate înceţoşa mintea unui om atât de mult că nu mai are discernământul propriilor fapte. Si când acestea se întâmplă într-un mediu academic ne dăm seama că învăţământul românesc are cancer…. Neavând copiii, Răsvan Vladimir nu a putut şi nu poate înţelege problemele şi grijile zilnice pe care le ridică creşterea copiilor. Dar nu-l condamn pentru aceasta însă vreau să scot în evidenţă că faţă de acest cetătean care nu a avut decât grija sa, eu am avut şi am şi grija celor doi copiii ai mei. Aceasta este marea diferenţă dintre mine şi acest cetăţean înrăit, diferenţă care ne situează pe scări diferite ale existenţei. Am trăit până în clasa a şasea primară la ţară, într-un sat mic din apropiere de Slatina, Grădiştea. Am fost crescut de bunici pentru că din motive necunoscute prea bine de mine, părinţii mei s-au despărţit iar bunicii mei după tată au avut sarcina de a se ocupa de mine si sora mea. Si au făcut-o cu un zel pe care puţini bunici îl au faţă de nepoţii lor. Si m-au învăţat să merg la biserică iar singura carte pe care o aveau era o biblie cu coperţi negre şi ponosite, moştenire din vremuri mai vechi. Am citit Biblia fără să o înteleg în profunzime la vârsta respectivă. In ani am pătruns mai mult în tainele acestei cărţi care este un love-story incomparabil cu toate cărţile de acest gen pentru că ilustrează fără echivoc o mare iubire: iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, o iubire atât de mare că şi-a sacrificat fiul pentru iertarea păcatelor oamenilor. Si ce iubire poate fi mai mare decât iubirea părinţilor pentru copiii. Sunt oameni fără copiii şi nu trebuie să-I condamnăm pentru că natura în manifestările ei, chiar negative, nu poate fi condamnată. Dar sunt de condamnat acei care lovesc în copiii tăi pentru că nu pot lovi în tine. Pentru aceştia nu există iertare, nici pe pământ şi nici în ceruri. Pornind de la puţina cultură pe care o am într-un domeniu în care mintea omenească nu poate să pătrundă, creştinii au fost prigoniţi şi ucişi la începuturile creştinismului. Aşa cum îmi amintesc, Biblia povesteşte de un evreu cu numele de Saul , cu cetăţenie romană, care prigonea creştinii şi care a plecat spre Damasc să ucidă creştini. In pustiu Dumnezeu i-a luat vederea pentru a-i arăta câtă putere are Domnul, dar tot Dumnezeu I-a redat vederea. Si în deşert s-a auzit vocea Domnului întrebând “De ce mă alungi Saule?”. Acel evreu a devenit apostolul Pavel, adică din prigonitor al creştinilor a devenit el creştin. O pildă de convertire de la un comportament de asasin la cea de om bun, cu crediinţă în Dumnezeu. De ce am făcut această introducere? Povestea biblică îmi aduce în faţă un personaj din lumea Universitătii din Craiova: Răsvan Vladimir. Este evreu, este cetătean român şi seamănă până la un punct cu Saul. Numai că acest prigonitor al meu nu a înţeles niciodată pe Dumnezeul meu şi ura cu care m-a urmărit şi urmăreşte să mă distrugă, mă face să-mi pun întrebarea “De ce mă alungi Răsvane? . Povestea acestui individ este greu de descifrat. A venit în Craiova înainte de 1989, fiind un prieten al profesorului Belea C-tin, cel care a creat Facultatea de Automatică din Craiova în anul 1966. La Universitatea din Craiova s-au aciut ani de zile diverse persoane din capitală unde nu aveau loc, erau rejectate de o anumită elită a societăţii dar în Craiova erau cocoţăţi în scaune moi cu funcţii de conducere. Insă în mod cert nu a fost o regulă generală pentru că în Craiova au venit şi profesori de marcă din Bucureşti ca Marius Preda, Mihail Botez, Belea C-tin ş.a.care au avut un rol pozitiv în dezvoltarea învăţământului craiovean. Dar au venit şi o serie de mediocrităţi, unele dispărute şi cum despre morţi trebuie să vorbim de bine, mă opresc în a le pomeni numele. Nu am înţeles niciodată ura acestui Răsvan Vladimir faţă de mine, nu am înţeles niciodată inverşunarea cu care a urmărit să-mi facă rău. Nu îmi amintesc să-i fi făcut vreun rău pentru că domeniile noastre erau total diferite: eu sunt specialist în calculatoare, el poate în teoria sistemelor. Am sa vă prezint câteva fapte care dovedesc fără echivoc ca acest individ nu are ce căuta într-o instituţie de învăţâmânt. Nu are copii şi nu are grijile celor cu copiii. Nu am avut niciodată pretenţia să înţeleagă aceste lucruri. Un om cu copii mai îşi fură din timpul său şi-l dăruieşte acelor vlăstare care au nevoie de el. Dacă nu aş fi avut famile aş fi avut mai mult timp pentru studiu dar mă consider mai bogat şi mai deştept pentru că am copii. Ei rămân după mine. Suntem cruci vii cum scria Adrian Păunescu, care după moarte suntem acoperiţi de uitare şi de praf iar cărţile noaste sunt aruncate la gunoi. Nu le mai citeşte nimeni. Rămân operele poeţilor şi ale savanţilor dar nu cărţile mele sau ale altora publicate în reprografie sau în edituri necunoscute. Statistica arată că sunt foarte puţini oameni de ştiinţă valoroşi dar care nu schimbă fundamental istoria sau mersul unei societăţi. Si atunci cum putem crede că acesti profesori fabricaţi pe bandă după anul 1989 vor avea un loc nu în istorie, ci în istoria unei instituţii de felul Universităţii din Craiova? TUTEA De ce au existat întotdeauna resentimente fata de ovrei? - Stilul lor de viata. Cînd în Antichitate, au intrat în contact cu romanii, acestia îi întelegeau la nivelul sticlei. Nu stiau ce sînt. Nu semanau cu romanii. Eu nu vorbesc rasial, vorbesc antropologic: pur si simplu nu-i întelegeau. IO, MIRCEA VOIEVOD, DOMN AL ... Profesorul Mircea Ivănescu care a fost rector din 1989 până în 2004 este personajul care din poziţia pe care a avut-o, a distrus spiritul academic din universitate. El este principalul protagonist al haosului, al corupţiei, al imposturii instaurate în Universitatea din Craiova. Sigur ar fi vrut ca şi marii noştri domnitori să moară pe tronul Universităţii din Craiova, să fie domn al Universităţii din Craiova şi să emită legi şi edicte care să facă să pălească toţi marii noştri domnitori. Dar în anul 2004 au avut loc alegeri şi PSD-ul a căzut şi cu el şi iniţiativa guvernamentală prin care rectorii trebuiau să rămână rectori pe viaţă. Ei îşi motivau iniţiativa legislativă cu argumentul că trebuiau să finalizeze opera pe care au început-o, opera de distrugere a învăţământului tradiţional românesc. In anul 2002 m-am prezentat la postul de televiziune local 3TV la emisiunea TOP SECRET a lui Ion Spînu, emisiune în care am făcut o serie de dezvăluiri privind “opera” lui Mircea Ivănescu. Emisiunea l-a înfuriat pe acest voievod oltean iar mafia universitară a trecut la acţiuni de exterminare a mea. Timp de un an şi jumătate nu mi-a dat salariul încercând în mod diabolic să mă exileze la Râmnicu Vâlcea, la un colegiu care între timp a dispărut. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea acţiune de exterminare fizică într-o instituţie de ivăţământ, acţiune susţinută în totalizate de ministeriatele Ecaterina Andronescu şi Atanasiu şi continuată cu acelaşi zel de actualul ministru Mihail Hărdău. CERNIAN OLEG STEFAN Acest personaj care pâna în anul 2005 a jucat unul din rolurile nefaste în povestea vieţii mele, a fost un reprezentant tipic de mediocritate atât pentru era socialistă cât şi pentru produsele aşa zisei revoluţii române. Spun a fost pentru că din data de 1 martie 2005 a devenit pensionar. A obţinut titlul de doctor în anul 2005, după pensionare, întrucât în luna februarie 2005 a susţinut teza în târgul Ieşilor iar pâna la confirmarea titlului a fost pensionat. Zvârcolirile de-o viaţă ale acestui individ de a obţine un titlu en vogue în vremea zilelor noastre, neputinţa de a fi o autoritate profesională într-un domeniu extrem de dinamic, l-au transformat într-un individ al cărui comportament simptomatic îl recomanda să fie oriunde, numai nu într-o instituţie de stat cu rol educaţional. Aşa a fost să fie istoria. A venit prin anii 1965-1966 la Facultatea de Electrotehnică din Craiova, adică atunci când secţia de automatică din Craiova ducea o lipsă de cadre didactice autothtone. Numai că dintre colegii săi de atunci Ivănescu Mircea, Nicolae Dan, Marin Constantin ş.a. el a fost singurul care nu a progresat pe scara valorilor universitare iar această neputinţă l-a dus la fapte greu de catalogat în termeni juridici şi medicali. El merită o atenţie specială având în vedere că a ocupat ani de zile funcţia de şef de catedră în condiţiile în care nu a putut obţine un titlu de doctor decât după pensionare. Singurul merit al său este acela că s-a înconjurat de un grup de lingăi, de oameni fără coloană vertebrală care au ajuns în stare să-şi calce în picioare şi rudele. A reuşit să creeze o gaşcă de indivizi al căror comportament antisocial ar trebui să fie supus atenţiei organelor abilitate ale statului. Mediocritatea unui individ nu este influenţată decisiv de regimul care este la putere. Argumentul în susţinerea acestei afirmaţii este Cernian Oleg. El a avut şansa istorică să fie admis la doctorat în anii 1970-1971 pentru că ulterior se cerea avizul Comitetului Judeţean de Partid pentru a participa la aşa zisul concurs de admitere la doctorart. Ori în această perioadă comunistă cine şi ce l-a împiedecat pe acest individ să oţină titlul de doctor? După 1989 şi până în februarie 2005, Cernian Oleg s-a chinuit să obţină titlul de doctor şi l-a obţinut după ce s-a transferat de la Universitatea din Craiova la Universitatea din Iaşi iar din comisia de doctorat a făcut parte profesorul german Soceanu Alexandru, (fost coleg al acestuia la Universitatea din Craiova înainte de a părăsi ţara). Comportamentul acestui cetăţean ar trebui studiat în manualele de medicină pentru că este greu să înţelegi comportamentul acestui cetăţean într-un spaţiu universitar şi mai ales felul în care acest cetăţean desfăşura examenele cu studenţii. Maniera lui de lucru a dus la fracturarea destinelor unor studenţi. Examenele acestui individ începeau stereotip: nu se prezenta niciodată la ora 8 aşa cum era ora planificată de către decanat. Practic întârzia examenul cu câteva ore încât studentul era torturat psihic şi obosit. Incepea examenul la ore târzii şi îl termina în noapte, examenul fiind practic o vânătoare de greşeli ale studentului şi amplificarea lor la cote extreme. Am dat examen cu acest individ, am asistat la examenele acestuia şi a asistat la examenele mele până când am luat atitudine faţă de comportamentul de torţionar al acestuia care mi-a viciat o serie de examene. Realizările cele mai cunoscute şi unice ale lui Cernian Oleg sunt:  Acordarea unei note foarte mici unei studente care era peste medie: fata fostului rector Mircea Ivănescu, atunci când acesta în funcţie  M-a pus absent nemotivat şi mi-a reţinut drepturi salariale atunci când am fost să-mi susţin teza de doctorat în 12 iulie 1992, adică într-o zi în care studenţii terminaseră cursurile  Timp de peste 34 de ani s-a zvârcolit să obţină titlul de doctor pe care l-a obţinut după pensionare  A fost retrogradat pe post de şef de lucrări suplinitor întrucât nu a reuşit să obţină titlul de doctor în termen legal  Intocmirea pe ascuns de informări privind persoana mea şi din laşitate a cerut tuturor subalternilor să semneze aceste informări.  Crearea unei aşa zise catedre plină de lingăi care să-l preamărească şi să suporte A discuta toate faptele acestui cetăţean reprezintă o atenţie pe care n-o merită. Pentru mine şi pentru mulţi alţii, nu a fost o autoritate profesională. Acum se luptă prin tribunale cu Universitatea din Craiova pentru că a fost pensionat legal şi pentru că a pierdut un concurs la care am participat şi eu, concurs anulat în final pentru vicii de procedură. Nu a înţeles acest dictator în miniatură că totul este finit, că traseul lui la Universitastea din Craiova s-a încheiat. Acum poate să-şi scrie memoriile dar dacă le va termina în acelaşi interval de timp cât a durat finalizarea tezei de doctorat, mă tem că nu va scrie nici cuvântul de introducere. Ar trebui să-mi mulţumească că-l amintesc în această carte pentru că altfel ar fi dat uitării. tezei “Caeterum censeo, Universidade di Craiova delendaum esse.” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE