PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ÎN CIUDA CRAHULUI Text postat de CUM SE VEDE ÎN CIUDA CRAHULUI Cele trei texte, bune, rele, în care mă uitam pe după cortina literară ca să văd marele, uriaşul, giganticul proiect EUROPEEA, utopie la îndemîna oricui vrea să deschidă ochii, se află din nou în faţa dv. Ele au fost numite înainte de recenta dovadă a acestei şubrede încropiri: SĂ DĂM BUZNA-N EUROPA, TROPA, TROPA-N EUROPA, EUROPA, MON AMOUR. În ciuda celor ce plîng pe ruine, mi se par de actualitate pentru că arată că dezastrul era nu doar previzibil, ci se găsea în chiar miezul găunoasei utopii. * Cu ceva şmecherie balcanică, românul intră fără jenă-n Europa. Ştie să profite de portiţele deschise la fondurile ivite cine ştie de unde ca o pomană: face proiecte utopice, grandioase şi fîsîitoare. Ca să ia bănuţii. De o asemenea pleaşcă s-a grăbit să profite şi marele mecena Ion Corbu. Nu ştim care e sursa finanţării acestui proiect eşuat, dar avem la îndemînă, doar butonînd un pic, vasta şandrama cu care şi-a adjudecat chilipirul. Ştiu că sînteţi curioşi. Vă conduc. Apăsaţi vă rog butonul REVISTA EUROPEEA din bara de sus. Veţi găsi marea promisiune a unui maestru în proiectarea farselor. Sînteţi în redacţia unei reputate reviste lunare care din 2003 încoace se screme să scoată un număr... pilot: EUROPEEA Revista cetateanului european © 2003 Revista lunara multilingva ISSN 1583 – 8234 Redacţia este doar o gogoriţă. În afara directorului, cine altul decît coordonatorul financiar, toţi ceilalţi au început şi şi-au continuat activitatea printr-o lungă şi definitvă vacanţă (bănuiesc că ştiţi în ce an ne aflăm): Director: conf. univ. dr. Ion Corbu Redactor sef: vacant Secretar general de redactie : vacant Redactori : vacant Marketing – Publicitate: vacant Revista are şi o administraţie, cu acelaşi director cumulard, acum economist de profesie: Director : Ec. Ioan Emanuel Corbu Contabilitate : Ing. Ec. Dragos Vlascianu Resurse umane : Ec. Andreea Vlascianu Oricum, vi se deschid ceva perspective, există aici şi oferte de muncă (voluntară, bănuiesc, după faptul că posturile au rămas în perpetuă vacanţă): Pentru posturile vacante care sunt de tipul «home work» asteptam înscrieri. Trimiteti CV + propunere de salariu (exceptie voluntarii ) pe adresa : [email protected]. Conditii minime obligatorii : -Cunostinte in domeniu, (vezi sectiunile revistei) -minim o limba straina -operare PC, Word, Outlook, Netmeeting, etc. -obligatoriu candidatul trebuie sa dispuna de un PC si sa aiba instalat Netmeeting si Yahoo Messenger. Discursul tînărului director, acum preşedinte fondator, a fost rostit la Bucuresti, în 11.04.2003, în sunetele Imnului Bucuriei (dacă apăsaţi butonul din dreapta jos – sound off). Europeea lansa astfel epopeea unei vaste agora electronice întinsă, fireşte, de la Atlantic pâna la Marea Neagra, de la Marea Nordului pâna la Marea Mediterana. Vă las însă să citiţi, în acordurile exaltante ale imnului, ditirambii adresaţi cetăţenilor Europei. Care a fost activitatea glorioasă a revistei o să vedem mîine cu ajutorul butoanelor din acea pagină. Deocamdată, ca să vedeţi cîte luni a apărut revista, apăsaţi pe butonul arhivă. Ce aţi constatat îmi spuneţi mîine (nu uitaţi, sîntem în 2007). * Corneliu Traian Atanasiu crede că mi-a descoperit călcâiul lui Achile. În absolut are dreptate. Nu am reuşit să finalizez proiectul. Am circumstanţe atenuante însă repet NU AM FINALIZAT PROIECTUL ŞI DIN PĂCATE NU AM TIMPUL NECESAR SĂ-L FINALIZEZ NICI PÂNĂ LA SFÂRŞITUL ANULUI. Eu sincer regret. Corneliu exultă şi are dreptate. Îmi asum această neîmplinire. Într-o povestire de cîteva pagini, Dino Buzzati vorbeşte de o magaoaie, o clădire imensă aflată în cîmp, numită Baliverna (aţi citit bine). Ieşit la aer, personajul din poveste intră dintr-o dată în panică pentru că atingînd uşor clădirea, aceasta se dărîmă spectaculos, ca un castel din cărţi de joc. Îmi pare realmente rău pentru suferinţa unei fiinţe atît de suave ca dragul de Liviu. Mai ales pentru modul zgomotos în care ea răbufneşte după o îndelungă şi eroică abţinere. (Aşa se întîmplă cînd te balonezi singur.) Ştiu că nu se cuvine, musafir fiind, chiar dacă simţi că te doboară mirosuri insuportabile, să dai covorul la o parte. Gazda a avut grijă să-l aşeze strategic peste tot ce putea să deranjeze un ochi scrutător. Covor sau draperie, hai să trecem iar în culise. Ieri am făcut o mică omisiune involuntară. Am uitat să vă spun că mai trebuia să apăsaţi şi butonul REDACŢIA. În bara de jos, lîngă ceasul care măsoară acum un timp, deşi local, integrat în Marea Uniune, sînt o serie de butoane buclucaşe. Să începem cu primul din stînga, MEMBRI DE ONOARE. Ce vedem? Defilează, grupuri, grupuri, pe care alegorice: ACADEMICIENI, ACTORI, ARHITECTI, AVOCATI, INGINERI, JURISTI, JURNALISTI, MEDICI, MUZICIENI, OAMENI DE AFACERI, PICTORI, POETI, POLITICIENI, PROFESORI UNIVERSITARI, SCRIITORI, SCULPTORI, STUDENTI. Au dispărut doar muncitorii şi ţăranii, intelectualii şi ostaşii. Doar acum sîntem în Europ(e! ee)a. Lucru temeinic de activist reciclat. Cum se află dînsul în treabă? Iată: are un soft generos cu poze, dar după ce a aruncat cu furca o căpiţă de nume din toate păturile socio-competenţelor, n-a mai apucat să-i şi contacteze pe onorabili pentru a le pune poza la gazeta de perete. Ca un gospodar ce este, preşedintele a vopsit repede gardul. Restul poate să mai aştepte cincinalul ăsta. Cu butonul SPONSORI, pătrundem în lumea colaborării europene. Vedem o strîngere de mînă tovărăşească, dar şi siglele a doi sponsori care au ajutat cu logistica. Avem parte de o nouă gargară (adresată unei domnişoare din Olanda), dar şi de o ţintă bănuiesc la fel de utopică în generozitatea ei (interesată): Exista in momentul de fata un proiect Europeea depus la organismele Comunitatii Europene pentru obtinerea unei finantari care ar permite realizarea în integralitate a site-ului respectiv traducerea în toate limbile tarilor CE. Ce era de tradus o să vedeţi curînd. Trecem peste SUMAR, la care vom avea timp să revenim, şi ne bucurăm iar apăsînd butonul PRIMA PAGINĂ. În mod firesc pentru conceptul site-ului, această primă pagină este o fundătură, nu duce nicăieri, n-are nici un link, ca să ieşi din ea trebuie să dai back ca racul. Dar vă puteţi relaxa ascultînd înălţătoarea muzică a Europei, privind coroniţe, drapele şi, bineînţeles, numele fondatorului alături de ISSN 1583-8234 (despre care preşedintele nu putea şti ce aprige controverse va aprinde în viitor şi nici cine va fi cel preocupat de asemenea achiziţii sterile). Dăm un pic cu spatele şi revenim la butonul PUBLICITATE. E o pagină încărcată de pretenţioase informaţii tehnice şi tarife exorbitante. Pe final însă se văd şi realizările: trei anunţuri anemice care puteau fi lipite pe orice stîlp din staţia de autobuz. Există un inutil buton CAUTA si altul CONTACT care duce într-o pagină goală. COPYRIGHT ca şi ARHIVA nu funcţionează. În schimb LINKS este luxuriant şi ne trimite la românii din toată lumea. În fine, ca să terminăm cu bara de jos, cu butonul WEB-CAM aţi putea vedea ce n-a văzut Parisul... dacă măcar unul din linkuri ar funcţiona. O concluzie, e adevărat pripită, îmi spune că Europa n-a prea dat mulţi bani pe site-ul ăsta sau poate nu i-a mirosit bine proiectul. * Dacă paginile accesate cu butoanele de jos aveau încă un format decent, cele accesate cu butoanele de sus au un aspect deplorabil. Orice pagină deschizi, dai de acelaşi titlu, SUMAR, fără să ştii al cui o fi. Butonul pe care l-ai folosit nu-şi schimbă culoarea, ca măcar aşa să ştii unde ai nimerit. Deschideţi una la întîmplare, veţi da, invariabil, de acelaşi aspect insipid. Pagina curentă 1 sugerează că ar fi vorba de o mulţime de altele, dar în subsolul paginii găseşti numai paranteze drepte care aşteaptă încă răbdătoare şi cuminţi să apară între ele măcar cifra 2. Fiecare rubrică din cele înşirate pe verticală ar vrea să reprezinte un titlu de articol, numele autorului, fotografia lui şi un rînd, două de la începutul textului, existînd apoi un buton – continuare (cvasi-invizibil) care deschide articolul în întregime. Culoarea titlului, spălăcită, se confundă cu cea a fondului, numele autorului, scris cu alb pe fond deschis este ilizibil, fotografiile lipsesc cu desăvîrşire. Dizarmonia culorilor e egalată doar de aceea a dispoziţiei desperecheate şi a distanţelor aleatoriu-asimetrice dintre rînduri. Impresia generală, într-un singur cuvînt, este – scălîmb. Evident că din acest spaţiu rudimentar Europa şi-a luat cîmpii. Oricine are un blog şi şi-a setat culorile ar face-o mai elegant, chiar dacă ar fi doar un puşti din clasele primare. Dar să trecem la conţinut. Detaşamentele de personalităţi ale vieţii culturale, artistice, politice, economice şi altele, din diversele colţuri ale Europei urmau, în viziunea ambiţioasă a preşedintelului şi în virtutea faptului că şi-au exprimat adeziunea faţă de acest proiect (ce cuvinte înălţătoare, de mult nu le mai auzisem), să se pună în slujba cetăţeanului european ca experienţă pozitivă şi realizări demne de interes. În GÎNDURILE DE ÎNCEPUT aşe preşedintelui, revista trebuia să acopere o arie vastă, cioclopedică, de domenii: LITERATURĂ, POLITICĂ, SĂNĂTATE, TEHNOLOGIE, ECONOMIE, ŞTIINŢĂ, CIVIC, SOCIAL, ECOLOGIE, ARTĂ. Fiecărui sector dedicîndu-i-se un capitol al revistei şi un buton de acces. Să vedem ce s-a ales de această grandioasă iniţiativă. S-a lucrat într-un ritm de hei-rup. Campania de toamnă 2003 a strîns o recoltă de vreo 20 de texte diverse. Apoi a venit o lungă perioadă de lălăială în care s-au adăugat alte vreo 5-6 texte. Adeziunile s-au dovedit lipsite de temei. Iar peste vajnicul proiect s-a aşezat un praf gros de vreo trei ani. Maestrul a cotit-o spre literatură şi s-a dat după draperie, intrînd pe o scenă mult mai generoasă care îi permitea mai lesne impostura. În fine, în anul 2006, păianjenii au fost daţi un pic la o parte şi, într-o scurtă campanie de primăvară, a venit în întîmpinarea muncii literare, adunînd un număr de 9 autori, de fapt 7, pentru că două titluri sînt ale unei antologii de haiku rătăcită nu se ştie cum în peisaj. Cu asta, marea iniţiativă a sucombat voios. Să-i fie ţărîna uşoară! * Megalomania unui proiect încropit la repezeală se cuplează în acest caz, aşa cum e limpede pentru oricine nu-şi bagă capul în ţărînă ca să nu vadă, cu o capacitate managerială care, ca valoare, se apropie vertiginos şi asimptotic de zero. Tare-mi vine să cred că un om gospodar, nu un ins plin de ifose incontinent-continentale, nu lăsa partea aia a softului de izbelişte, acolo se puteau face multe lucruri bune. Tehnologia permitea. Dar pentru asta trebuie să ştii să-ţi atragi oameni şi să colaborezi cu ei, nu să vorbeşti în doi peri de închipuite adeziuni şi, în chestiuni de echipă, să rămîi mereu singur cuc. Aş putea face o paralelă cu activismul de pe site-ul literar, dar ar fi ceva superfluu. Cu adeziuni nu se face treabă. Cel mult agitaţie sterilă. După care gogoaşa înfuriată se dezumflă. Fîsîind însă multă vreme. Reuşita de pe site-ul pretins literar este aceea de a dezlănţui haosul, aici nu trebuie organizat nimic, e suficientă democraţia entropiei. Libertinismul care duce, fără nici un efort, totul de rîpă. Genul de semisălbăticie de pe un maidan care atrage pe cei ce şi-au pierdut vigoarea păduratică şi sînt excluşi din zonele realmente urbane. Ei se vor manifesta furibund şi în subsolul acestui text. Doar este lezată statuia patronului pe care l-au canonizat. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE