FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de gheorghe Sarbu
Camera de zi
de gheorghe Sârbu

Dintre toate felurile de exprimare, strivirea cu tãcere este la îndemâna oricui.

O anumitã perioadã de vreme: deceniu, secol, mileniu sau oricare alta, poate fi asemãnatã cu un apartament proprietate, de unde rezultã cã, expresia “ aºa au fost vremurile” nu se susþine, deoarece, perioada, indiferent de întinderea ei, este locuitã.
Oamenii, spus exact, sunt cei care dau þinutã vremii, care dau semnificaþie vremii, care dau caracter vremii.
Cum însã, cîtã vreme Omul nu se poate stãpâni pe El Insuºi?
Simplu: sã excludã din viaþa vremii paliativul; cloaca nu are loc în nici un registru.
Din chiar acest moment, dacã se începe predarea lecþiei, care este respectul faþã de om, individ cãtre individ, în egalã mãsurã eu cãtre mine, eu cãtre celãlalt, vom reuºi sã oprim deprecierea, cãreia cumulul este supus cu o tenacitate demnã de o noimã mai puþin dioptricã. Nu este necesar decât sã aplicãm necesarul în funcþie de necesar; adicã, sã statuãm sistemul de valori educaþional, sistemul de valori sanitar, sistemul de valori edilitar, ºi neapãrat în ordinea aceasta, fãrã a face rabat de la probitate. Nimic nu este mai simplu de obþinut decât bunul nume ( … ) fãrã de care perpetuarea vremii va suferi mutaþii de nesurmontat. Nu existã problemã de þinutã moralã, care, pentru a cãpãta oficiu, trebuie târâtã în faþa unei instanþe de judecatã. Nu existã instanþã, cu atât mai puþin astralã, care sã aºeze adevãrul cu capul pe butuc ( … ) cum nu existã, ºi nici nu poate exista existenþa, fãrã motivaþia ei de cãpãtâi: omul.
Lucrând la deprecierea reprezentãrii omului, lucrãm pe fond la alterarea existenþei.
Moartea nu este lucrare de om.
Viaþa este lucrare de om.
Atunci, de ce depunem atât de nemãsurabile eforturi întru “ autodesfiinþare “ ( ? ) – elemente confluente sunt de gãsit la: Socrate, H.Maier, H.-R. Patapievici …
Trezirea este cu atât mai urgentã, cu cât cei doi corifei aldinici: teoria Cuvier ºi teoria Malthus se aflã în ecuaþie acamicã – abecedar: inundaþiile din acest an, surpãrile de teren din acest an, tornadele în plinã ascensiune regionalã din acest an, prãbuºirea avioanelor de cãlãtori din acest an, deraierea forþatã a trenurilor subterane ºi de suprafaþã din acest an, uciderea fratelui Roger, similar ºi nu întâmplãtor cu mielul biblic.
Urmând zarul, dupã cum cade zarul, ºi de aici în faþã, vom ucide flora …
Urmând zarul, dupã cum cade zarul, ºi de aici în faþã, vom ucide fauna …
Urmând zarul, dupã cum cade zarul, ºi de aici în faþã, vom ucide oxigenul …
Dacã nu ne vârâm sub calotã, astãzi, convingerea cã, trebuie sã sãvârºim în este lucru elongatic, mâine ne vom trezi în ipostaza de particule sterile.
Am zis cele de mai sus, stimulat de ideea cã, dacã omului de astãzi îi este indiferent omul de mâine, naturii mari, in atare proces, nu-i rãmâne decât alternativa, ºi singura: din caldã sã devinã rece, din cooperantã sã devinã inflexibilã, din vie sã devinã amorfã; ceea ce, dacã omul nu va mai face abatere de regulã de la atributul sãu, poate fi amânat pe termen nelimitat – scopul, dacã nu este calibrat dupã alonja menirii, aduce în este numai rãpciuga.

Cu matricolã, liber este Spiritul; doar cât nu este dependent de libertate.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  "Dintre toate felurile de exprimare, strivirea cu tcere este la ndemna oricui"... foarte frumos spus... cred insa ca modalitatea de realizare a acestui eseu este un argument mult mai intemeiat pentru necesitatea disparitiei omului decat in sprijinul temei fiintei umane ca dimensiune axiologica vie a creatiei... textul, dincolo de faptul ca e eseu, deci e doar o incercare, nu are limpezime, nu comunica nimic... e doar un melanj de idei asezate nepotrivit, cele mai multe contaminate de banal, pe un fundament lingvistic voit criptic (insa care nu slujeste comunicarii unor adevaruri profunde ci doar probabil vanitatii scriitorului, care se foloseste de neologisme pentru a da un aer intelectual lucrarii de referinta)... desigur ca a vorbi despre om este un demers extrem de delicat, in intregime subiectiv, de aceea poate recursul la judecatile generale da o nota futila intregului... as fi preferat un text mai putin "construit" dar care sa se axeze pe o perceptie autentica a realului, in care autorul sa-si asume lipsa de perfectiune, statutul creatural... am invatat ca este foarte important sa-ti pui problema receptarii mesajului si in consecinta sa gasesti intotdeauna modalitatea potrivita de limbaj... aici nu e cazul... cred ca vorbim despre diferenta dintre eruditie si intelepciune. Cu respect, Vladimir  
Postat de catre Vladimir Negru la data de 2005-08-28 16:15:30
         
 
  Gandirea dv ma atrage din ce in ce mai mult. Ma limpezeste, parca raspunde framantarilor mele. Spuneati candva ca e nevoie de filozof si sa-i fie scuzata... intarzierea. Cu dv in frunte, cu Dodu si Nanu, pana la urma, hai s-o spun, cu toti barbatii care ne-am adunat pe-aici, daca ne-am imprieteni si am comunica mai mult, s-ar gasi o forma concreta de actiune, macar baricada devenind- cum avea Nanu o poezie, imi scapa acum-, un fel de "pe aici nu se trece". Nu se poate sa nu ne intereseze omul de maine.
Felicitari pentru tot ce scrieti, daca aveti volum, vreau sa-l cumpar.
Cu stima,
Nicolae
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2005-08-24 23:33:15
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23933
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE