FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Tamas Valeria
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Valeria, sa mai trec pe la tine?
vad ca nu ma saluti niciodata cand las mesaj...este corect, drept sau chiar trece prin nepasare...
imi pare rau draga mea prietena, poate ca nu te intereseaza trecerea mea...
sa nu-mi raspunzi!
tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-11-21 23:08:37
         
 
  Din vreme vine se framanta
Cu viata lupta peste poate
Si-acum precum socoate
Cu viata iar se ia la tranta

Este trist ca dand din coate
Lupta ei e in zadar
Inima-i ramane franta
Coapta, fripta …tot pe jar!

vot, tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-11-20 20:22:48
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Valeria, m-au impresionat versurile tale;imi aduce aminte de un cantec(parca a lui Dan Spataru)cand mama, a plecat la oras incarcata cu de toate, in preajma sarbatorilor, sa-i duca baiatului care era mare director bunatati, din porcul care il crescuse special pentru familia fiului si niste vin...acesta tinand-o la usa,pentru ca avea musafiri si ii era rusine cu ea, a luat toate bunatatile si a trimis-o acasa ca pe un geamantan...
Multe mame patesc asa;fac mari sacrificii pentru a creste copii, care au ramas orfani de tata, ii trimit la scoli sa invete , sa ajunga "oameni cu carte", iar ei uita definitiv de ele...Mi se umple sufletul de tristete cand aud asemenea "povesti"!Iata versurile tale ne infatiseaza o astfel de poveste:

"Cinci și toti mari, plecați departe,
Bătrânei maici nu-i mai duc dorul
Pe laviță, în așteptare
Cu lacrimi umple azi ulciorul.

Nu-i nimeni în ferești să bată,
La usă nu-i cin să descuie,
Domni mari, îi râd numai din cuie
Și vântul rece bate-n poartă."


Of, "Mama", acest cuvant care il rostim pentru prima data , ar trebui sa fie icoana pentru noi, de fiecare data sa ingenunchem in fata ei si sa-i pupam mana, mana care ne-a ocrotit si ne-a ferit de foc si apa, mana care ne-a hranit si ne-a leganat! Ma rog la Dumnezeu sa mai traiasca mama mea(tata s-a dus in ceruri)sa ma mai bucur de ea, desi are o varsta venerabila! Am citit versurile tale cu ochii umezi! Las un semn ca am trecut pe la tine! Cu drag, Vali
 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2007-11-20 19:37:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE