| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | arbitraj. miza - curățarea site-ului |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Octavian Sergiu Ciurtin                 |  |   
            |  | cu referire la problemele de aici : 
 http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
 
 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici  măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
 
 Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
 
 Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția,  în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
 
 Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
 
 Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
 
 Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales  pt cine și ce !
 
 
 
 
 
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | multumesc David de trecere , de semn si credinta. cu drag, tavy
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Octavian Sergiu Ciurtin               la data de  
              2007-10-03 17:34:27 |  |  |   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Iubirea, care face parte din însăși existența noastră, își aduce contribuția la conservarea sentimentelor! Ceea ce a fost frumos și simțit nu se poate rezuma doar la o amintire!
 Chiar dacă emoțiile sunt mai fragile, trăirile conștiente rămân puternice!
 Dacă un singur anotimp nu-și va pierde culoarea de viață, atunci viața va încolți într-o nouă speranță!
 Aprecierile mele pentru idei!
 Cu drag,
 Cristi
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              David Teodosie               la data de  
              2007-10-03 01:03:36 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | un text incoltit in momentul prabusirii  din prima parte a vietii, un dosar prafuit undeva in pivnita neatingerii mele. Coralia a gasit textul printre multe alte texte (maculatura) si s-a gandit (cu voia mea) sa-l publice.
 mult iti multumesc draga Mariana, trecerea ta lasa urme, cauta fagas, isi gaseste matca.
 inspiri inspiratia mea, tronezi ganduri drepte, multa speranta  si creezi armonie in starea in care se afla psihicul  meu
 multumesc, o searta minunata.
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Octavian Sergiu Ciurtin               la data de  
              2007-10-01 20:55:41 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | neîncolțit. Un text ca un drum de întoarcere. Pare puțin abătut, dar se simte bucuria. Bine ai venit, călător prin timp și albe treceri. Să nu mai pleci. Scrie. Poezia să treacă prin oameni, să le ducă lor pacea și dorul de muzele născute din doruri de oameni îngeri. Votez. O seară fericită în cuvinte și în trăirile toate. |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Mariana Fulger               la data de  
              2007-10-01 19:51:28 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | a  fost demult, demult. nici nu mai stiu decand. dar atunci cand s-a sfaramat, am fost pustiit, am fost frustrat de singurul mod de trai( credeam atunci) iubirea. atunci nu stiam decat ca viata-i cant si cantu-i viata. dat timpul a trecut, o noua pagina am deschis in viata mea si, totul a intrat in normal, imbatranind incet, incet...
 acum zambesc si ma intreb...oare eu le-am trecut pe toate?
 :)
 
 multumesc Nico, crinul tau alb imi alina suferinta aici departe de civilizatie...
 mai am doar cinci zile si ma intorc la viata.
 iubesc speranta, ma incanta.
 
 cu mult drag, tavi
 
 a consemnat, Coralia.
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Octavian Sergiu Ciurtin               la data de  
              2007-10-01 18:57:43 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Ce poezie trista, Tavy! N-a fost nicicand o dragoste curata? Iubirea ta n-a fost primita? Speranta troienita te doboara,
 tot ea te framanta?...
 
 Speranta moare ultima, stii?
 In fiecare an e primavara!
 
 Ganduri bune, urari de sanatate si... un crin alb, cu drag
 Nico
 
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Nicole Kumar               la data de  
              2007-10-01 17:38:36 |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |